Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-02-23 / nr. 16
Du u ne ese de doe ori pe” septemănă: Mercurea și Sămbăta. N- prepumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe alfa Ponorhiă pe unu anu 8. fl. ept frălacit. poție, cu Vani gata, prin irigpeurisori francate, adresate către espeditură. 17. prenumeerațiunei pentru siiu este pe anu 7. fl. m. c.; 34 VGRRII 37 e .EL.. Sibiu 23. i . n pre o jumetate de anu 3. el 30 cr. - Pentru celelalte părți ale rumsilăuiii și pentru proviniileV - „ de an 4 fl. nseratele se plătescu cu 44 cr. și rulu cu slove mici. Pentru prunc. și peri străine pe un anu 15 1f. pe - anu 6 9. m. . - siena 5 Mart. c. amezi o prințeză. Votezulu solemne a înălșiei sale nou născutei arhiducesă se va sevărși în 6 Mai. după ameazi în biserica curții, apoi se va ținea în sala de cerimonii primirea felicită gaua la Maisstatea C. D. apostolicăĂ. Maiestatea cel M Dr ... n. Maiestateasa Friperăteasa a născutu vorocotu le o dană Asupra poeziei romănești o încercare de I. C. Șuler. (capetu), cercumspecta asemănare a acelui ce zace în povesta și cănteculu romănilor miticu, cu teogonia și cosmogonia altor popoară aru scoate la lumină mai ponderoase deduceri etnologice, de căt ce a făcutu etimologia, carei nu ia succesu astfeliu de încercare. Este o remășiță a timpilor păgăni de demultu a poporului, o relicuie a cărei vecime înaltă și pe lăngă însuși bisara teuuacine cu ideile creștinești nu se poate să nu se cunoască.” „Îngăduițimi spre dovada celor zise a produce unu uz poporale romănescu, a cărui cuprineu și melodiă sănt cunoscute de bună semă la mulți din aceasta adunare. Acesta este cănteculu celu căntă seceretorii, cănd după sevărșita seceră aducu cununa lo șice a casă. (rnu vomu înpărtăși în Foiletonu). Mai departe atinge D. Secretariu că în căntecele romănilor se află cuvăntări către obiectele cei în prefură, cu cari arată referințele lor cu natura, aduce spre dovadă astfeliu de căntece, și observă, că căte odată aceasta alocuită către obiecte, cu care așa bucuroșu întepu căntecele romănești nu au nice o legăturiță cu cuprinsulu lor, ci se întrebuescu numai ca unu acordu. Apoi observă că deși referințele vii cu natura lasă a condheia la o vechime înaltă a căntecelor poporali, totuși simburile căntecului săterătorilor este unu fragientu învederatu din povestea mitologică, cănd adecă la întălnitu țiganulu cu iarna, vara și văntulu, și a ținutu cu văntulu, și că aceasta poveste aru fi unu mitu, care semănă la hotărărea ce a dat'o Parie în mitologiă, fără ca să vrea a zice, că aceasta aru fi eșitu din acesea, și că caracteristica ce apare în acelu căntecu, este sora verei, care după Grim vine și întrunu căntecu vechiu germanu în care se privește luciafărulu de seară sau de dimineață. În sfărșitu pe face D. Secretariu Șuler în pertractarea sa atenți la o poveste mitică a romănilor, ce este foarte însemnată adecă la povestea lui Erculean (orzovanu) a cărei publicare este de a se mulțămi D. Alecsandri, din care dă unu estrasu scurtu în prosă alu cuprinsului ei, și apoi zice „cu că tu este mai aprope asemănarea acestei povești cu cea a lui Herodotu, după care Eracle află în pămăntulu Hilem (cu păduri) pe Ecidna întro peșieră „Deși însă poezia poporale romănească, ca și fiecare alte coprinde căte ceva, ce astăzi tocmai așa bine a pututu resări ca și mai nainte de o mie de ani, și așa de ușoru la țermii Oltului, ca și la ale Indului, și ce pentru aceea și în referința etnologică și istorică nu este de nice o valoare, totuși ea are pe lăngă aceste negreșitu foarte multu, a cărui însemnătate pentru trecutulu și originea poporului nu poate a nu se cunoșc.” „licea ținu mai de aprope poveștile și căntecele istorice. Însemnătatea etnologică a celor pămăntene nu au lipsă de o mai departe de enodare, și apoi de a nu fi cătu de învălitu simburile istoricu în vreunu căntecu, totuși elu arată la momente din trecutulu poporului, elu atunci se asemeneze cometelor, a căror cale legiuită trebue presupusă de și ea nu se pote totdeauna calcula. Unele povești istorice le au lucratu Boliac și Bolintinianu, și nu este îndoială că ei au luatu materialulu din gura poporului, și că seminția romănescă tocmai așa de bine ca și cea germană, și altele, are cercuri de povești, a căror temeiu istoricu sa luatu din trecutulu strămoșilor săi.” a preda a să înșela, deacă voiu pune pe prinții Romănței Radu și Mirlea ca centrulu acestor cercuri. O iscodire mai adăncă va avea de problemă a cerceta după poveștile acestei seminții și la toate cercetările asupra romănismului ea nu va perde din vedere referințele către romanismu.” „Cum că pe lăngă Poeziele cele domestice vinu înainte la romini și povești și căntece, a căror cuprinea ea luatu din străinătate, despre aceasta ne dă dovadă multu însemnată o carte poporale tare lățită: Aliesandria sau povestea lui Alecsandru celu mare, resboiele lui și biruințele lui.” Alcea aduce înainte D. Șuler mai multe pasaje în asemănare cu alte povești ale altora națiuni despre Alecsandru, și însemnă că unu profesoru din Hale sa înteresatu murutu despre Alecsandria romănescă, căruia D. Secretariu Șuler ia trimisu unu ecstrasu bunișoru tradusu în limba germană, departe: „Unu prețu etnologiru cu multu mai înaltu au poeziele mitice, d care romănii au o avuțiă pănă acuma puținu căutată. Este în privința aceasta unu meritu decisivu a fraților Șoșt, cari au făcutu lumea atentă la aceasta, și au oblitu calea anatomiei știențifice ale pobeților ce le au datu ei la lumină (adecă ei au scrisu în limba germană poveștile romănești: Ileana Cosănceanu, Petru armatu ș a.) Noi nu ne îndoimu nice unu momentu, cum că Apoi zice mai r în păduri, și aprinsu de iubire face trei feciori cu ea, din care unulu remăne în patriă, în vreme ce cei doi mergu îndeosebite direcțiuni ale lumei, și unulu din ei a foetu Șta celor mai vechi locuitori ai Ardealului, adecă ai Agatheilor, cu atăta cete mai mare întărătarea de cercetatu întrebarea despre origina acestei povești, mie îmi ajunge a vă trage atențiunea spre unu terumu, în care soiința transilvanică așteaptă unu secerișu bogatu și răsplătitoriu, și zicându că Orațu ne mo Sghisreni sstinia .uuu. genutum. juceiu. ine,