Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)

1855-09-17 / nr. 74

ȘUMI (elegrafulu­ese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei, pe affa­­tă la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c., ear 17. Septemvrie 1853 5. MI.­­ pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale­ansilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe unu anu 12 f. pe 7, anu 6 f. m. c. „.. Depeșe telegrafice. ” London 23 Sep. c. n. Timesul înștiințează din Lisabona 16 Septem. Suirea pe tron a Maiestatei sale regelui Pedro sa făcut în 5 în adunarea Cortezilor. Regele a declarat că va re­­mănea credincios politicei de pănă acuma a cabinetului, și a în­­tărit miniștrii. Suirea pe tron a fost primită de popor cu entusiasm. ” Paris 24 Septem. Monitorul înștiințează. Ambasadorul c.r. austriac baronul de Huibner, a representat ori pe baronul Proches, și pre fiul său un ofițer c. r. la împăratul. Amba­­sadorul regesc prusian comitele Halfeld a representat pe baro­­nul Arnim regescul paharnic prusian. Cuvântare la Sărbătoare Înnzațerii sfinteii Crucii. Întocmită și rostită de Ed­elenția Sa, Pre sfânțatul nostru episcop An­dreiu Baron de Șaguna: „Știm, că celor ce presc pre Dumnezeu, toate în se lucre- 37 spre EMNE. Cie căutații pre cel viu cu ceii morții; nu este ancit, cin­e sau sculat; aducem­ vă aminte, cum vau opus voai, în­­„că fiind în Galilea; așa au deslușat îngerul îndoia­­t a­loronosnțelor, care au alergat la mormântul Domnu­­ui, și n au aflat trupul luii acoleu. Luca cap 24. st. 5. 6.­­ Dar su c­e să vă zac voaș Isațiacsi Ascul­­tătoriii cariii vații adunat astății la Sărvătoarea în­­nălțăreii ofiiteii vraci a Domnuluii, ca cu olujbă buse­­ricească să măruții pre Măntuntorioa cel răstagnit, șa că vă încinații ofiiteii cruții aluii, și să o sărutații și totodată să ascunzaști cuv­ântarea aceata despre în­­sămnănată prazniiculuii de astăgțți. Vu nu vă pot zace anta, fără numaii, voastră la Biserică, că prea bine ații făcut cu venire căcii prin aceasta arătații nu numaii mărturienrea voastră pentru încierte luii HE, ca și cinn­­stirea sa cu cernpuia voastră ce evlavioasă cătră lemnul cel de viață făcătoru al vruiții Domnuluii. pră puținii Anutră Creștiniii de astăzii gândesc la însemnătatea Du­­man­ii­luur și a Sărbătorilor, an luândule prostește ca naști zale, în care Biserica oprește ori­­ce lucrare, pe­­trec Dumineciule și Sărbătorile în gândire deșartă, în de grătării, în o­mblete păgubitoare, în neguțăto­­riu­, și în mergere la tărgurii, într'adevăr­ar în vreme odată, ca tot creștinul să fie însemnătatea vinlelor de Duminecă și de Praznie, și să le întrebuințeze spre folosul său vremean­e și vecine. Și maii înnainte le toate ai în vreme acum, când de nouăsprezece sute de anii etrănu­ește lumina creștinătățiii, și lumina învieriii Mintrntor beauii în toate părțile lumeii, ca fiecare cre­­știn să fie pătruns de cugetul îngeruiuii creștineștii, cu care dânsa au așezat prăznuire Duminecina și șa al altor Fărbătorii. tră cugete are Biserica creștinească la fie­­care zn de Duminecă, sau de Sărbătoare, și adecă în­­pâu, ca să se mărească Dumnezeu pentru multele și ne­­număratele vipefacerii cătră neamul omenesc, al dorire, ca creștiniii că se înveștă în visele acele în legea lui Dumnezeu, și să în se propovedească toate însemnătă­­rile, câte cuprinde în oine vreuna dintră Dumneecii sau lucrare, în caverm­ed­ă, puterii trupeștii spre Decii Biserica noastră cu acel cuget au așezat zilele Dumnneciuliur și ale altir Sărb­ă­­torii, ca creștiniii întrăngere să capete învățătură și lumânare despre cunoștin­ța chiemăriii l­or pre pământ, și despre pregătirea lur pentru viața cea după moarte. Sau altmintrele să zac, Biserica noastră lu așezat Dumi­­necile și Sărbătorile pentru a se ține școlii cu popo­­rul spre învățătura lui, și spre îndreptarea năravu­­rilor. Șiii, ce au zis îngerul cătră Moronosnțele, care au alergat la mormântul Domnuluii; prin urmare șn Biserica luii este d­e. Ho este lumina, care au răsnpn­t întunerecul manțiii omeneștii, și stră­­lucește în toată lume. JHo au zns cătră Apostolii: „An­­„mine nu pune lumina aprinsă întru ascuns, nicii supt­u obroc, ca pe masă, ca să lumineze pe așur se întră în poii au zns cătră aceașii „Mergeții în toa­­tă lumina aprinsă trebue să fie pre masă, ca să lumineze tuturșur ann casă, prin care pradă au în­­sămnat el, zorii, că p­ujitoriii luii tribue să fie învăță­­ar creștiniii trebue să fie învățăciți, cariii să prinmească învățătura. Hu „Mergeții învățând și „botezând toate popoarele, prin aceasta au poruncit Dom­­nul, ca apostoliii mai inainte să înceță și apoii să bo­­teze, adecă să facă slujbe dumnezeeștii, de unde Arășii o urmează, că singur Mântuitoriol au legant lățiire în­­vățeturiii. Așa iar apostoliii și ofiții­ Părinții dela începutul Bucerni­ii luii Hu au aflat de bine a așeza niște zile, în care Preoțiii să poată propovedui cuvântul lui­ Dumnezeu și alte învățăturii mântuitoare, se poată aduna cu înlesnire iar creștișiii la această învățetură, decii aserpca spre acest ofărșat mântuitoriu au hotă­­răt zilele Dumnnecinaur șii ale Praziiinelur., Spuneții, Osm­inur creștinii de au putut hotără însem­na ceva maii folositoriu pentru V creștinii, este cugetul eii cu așezarea Duminecin la or șii a Praznice­­lir? Spunem­ mii eblavii ișna­r creștișiii civine este de vi­­nă, că cugetul acesta sfânt al Buceruiiii, după care ar trebui să se țiină școlii pentru popor în zile de Dumi­­necii șii de Praznic, nu se împlinește? știții sămii spu­­ceii mărimă pagubeii sufleteștii și trupeștii, care crești­­niii o au de acolo, că zilele de Duminecii și de Prazniae nu se vărvează după cugetul sfinteii Man­ciii noastre En­ Sărbătorii; în acele zile, mâna aceata, el nu e mort, șn nser­ca apostoluluui, tum­ea liui: „ancii, mească, luii, ca­ută lumea, a o an­trenlea, ca creștin­ii să oau oculat, aducem­ vă aminte, pr creștiniii să o asculte, sa șni să gândească sășii adune nouși „e căutații pre cel viu întră „el voar fiind încă în Galilea. „casă, Lupa cap 11. ot. 33, apostolii înnaintea înnălțăriii sale, învățând și Botezând. lu zns maii departe apostodului­, ca lun­ Hu fiind lumină, să propovedui, or creștiniii a se odihnească și la mân­­a decă le au zns cum vau spus că Bnseni­­cii să f prin­­la suflet, o asculta­ ceii morții, cariii să săgeacă învățătura, că nu este au zng decât ce Așa dar DU este viu, acestea sânt do­­vezile de căpetenie, dmnpi care lămurit se vede, precițiii trebue să lățească lu­­Pre Ho­nomnne nul găsește întră moștii, căcii cin lu învilt, și este cu Tatăl, așa dar luii este biață, pe care sânt viitori preșiiii

Next