Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-09-17 / nr. 74
ȘUMI (elegrafuluese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei, pe affată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c., ear 17. Septemvrie 1853 5. MI. pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți aleansilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe unu anu 12 f. pe 7, anu 6 f. m. c. „.. Depeșe telegrafice. ” London 23 Sep. c. n. Timesul înștiințează din Lisabona 16 Septem. Suirea pe tron a Maiestatei sale regelui Pedro sa făcut în 5 în adunarea Cortezilor. Regele a declarat că va remănea credincios politicei de pănă acuma a cabinetului, și a întărit miniștrii. Suirea pe tron a fost primită de popor cu entusiasm. ” Paris 24 Septem. Monitorul înștiințează. Ambasadorul c.r. austriac baronul de Huibner, a representat ori pe baronul Proches, și pre fiul său un ofițer c. r. la împăratul. Ambasadorul regesc prusian comitele Halfeld a representat pe baronul Arnim regescul paharnic prusian. Cuvântare la Sărbătoare Înnzațerii sfinteii Crucii. Întocmită și rostită de Edelenția Sa, Pre sfânțatul nostru episcop Andreiu Baron de Șaguna: „Știm, că celor ce presc pre Dumnezeu, toate în se lucre- 37 spre EMNE. Cie căutații pre cel viu cu ceii morții; nu este ancit, cine sau sculat; aducem vă aminte, cum vau opus voai, în„că fiind în Galilea; așa au deslușat îngerul îndoiat aloronosnțelor, care au alergat la mormântul Domnuui, și n au aflat trupul luii acoleu. Luca cap 24. st. 5. 6. Dar su ce să vă zac voaș Isațiacsi Ascultătoriii cariii vații adunat astății la Sărvătoarea înnălțăreii ofiiteii vraci a Domnuluii, ca cu olujbă busericească să măruții pre Măntuntorioa cel răstagnit, șa că vă încinații ofiiteii cruții aluii, și să o sărutații și totodată să ascunzaști cuvântarea aceata despre însămnănată prazniiculuii de astăgțți. Vu nu vă pot zace anta, fără numaii, voastră la Biserică, că prea bine ații făcut cu venire căcii prin aceasta arătații nu numaii mărturienrea voastră pentru încierte luii HE, ca și cinnstirea sa cu cernpuia voastră ce evlavioasă cătră lemnul cel de viață făcătoru al vruiții Domnuluii. pră puținii Anutră Creștiniii de astăzii gândesc la însemnătatea Dumaniiluur și a Sărbătorilor, an luândule prostește ca naști zale, în care Biserica oprește orice lucrare, petrec Dumineciule și Sărbătorile în gândire deșartă, în de grătării, în omblete păgubitoare, în neguțătoriu, și în mergere la tărgurii, într'adevărar în vreme odată, ca tot creștinul să fie însemnătatea vinlelor de Duminecă și de Praznie, și să le întrebuințeze spre folosul său vremeane și vecine. Și maii înnainte le toate ai în vreme acum, când de nouăsprezece sute de anii etrănuește lumina creștinătățiii, și lumina învieriii Mintrntor beauii în toate părțile lumeii, ca fiecare creștin să fie pătruns de cugetul îngeruiuii creștineștii, cu care dânsa au așezat prăznuire Duminecina și șa al altor Fărbătorii. tră cugete are Biserica creștinească la fiecare zn de Duminecă, sau de Sărbătoare, și adecă înpâu, ca să se mărească Dumnezeu pentru multele și nenumăratele vipefacerii cătră neamul omenesc, al dorire, ca creștiniii că se înveștă în visele acele în legea lui Dumnezeu, și să în se propovedească toate însemnătările, câte cuprinde în oine vreuna dintră Dumneecii sau lucrare, în cavermedă, puterii trupeștii spre Decii Biserica noastră cu acel cuget au așezat zilele Dumnneciuliur și ale altir Sărbătorii, ca creștiniii întrăngere să capete învățătură și lumânare despre cunoștința chiemăriii lor pre pământ, și despre pregătirea lur pentru viața cea după moarte. Sau altmintrele să zac, Biserica noastră lu așezat Duminecile și Sărbătorile pentru a se ține școlii cu poporul spre învățătura lui, și spre îndreptarea năravurilor. Șiii, ce au zis îngerul cătră Moronosnțele, care au alergat la mormântul Domnuluii; prin urmare șn Biserica luii este de. Ho este lumina, care au răsnpnt întunerecul manțiii omeneștii, și strălucește în toată lume. JHo au zns cătră Apostolii: „An„mine nu pune lumina aprinsă întru ascuns, nicii suptu obroc, ca pe masă, ca să lumineze pe așur se întră în poii au zns cătră aceașii „Mergeții în toată lumina aprinsă trebue să fie pre masă, ca să lumineze tuturșur ann casă, prin care pradă au însămnat el, zorii, că pujitoriii luii tribue să fie învățăar creștiniii trebue să fie învățăciți, cariii să prinmească învățătura. Hu „Mergeții învățând și „botezând toate popoarele, prin aceasta au poruncit Domnul, ca apostoliii mai inainte să înceță și apoii să boteze, adecă să facă slujbe dumnezeeștii, de unde Arășii o urmează, că singur Mântuitoriol au legant lățiire învățeturiii. Așa iar apostoliii și ofiții Părinții dela începutul Bucerniii luii Hu au aflat de bine a așeza niște zile, în care Preoțiii să poată propovedui cuvântul lui Dumnezeu și alte învățăturii mântuitoare, se poată aduna cu înlesnire iar creștișiii la această învățetură, decii aserpca spre acest ofărșat mântuitoriu au hotărăt zilele Dumnnecinaur șii ale Praziiinelur., Spuneții, Osminur creștinii de au putut hotără însemna ceva maii folositoriu pentru V creștinii, este cugetul eii cu așezarea Duminecin la or șii a Praznicelir? Spunem mii eblavii ișnar creștișiii civine este de vină, că cugetul acesta sfânt al Buceruiiii, după care ar trebui să se țiină școlii pentru popor în zile de Duminecii șii de Praznic, nu se împlinește? știții sămii spuceii mărimă pagubeii sufleteștii și trupeștii, care creștiniii o au de acolo, că zilele de Duminecii și de Prazniae nu se vărvează după cugetul sfinteii Manciii noastre En Sărbătorii; în acele zile, mâna aceata, el nu e mort, șn nserca apostoluluui, tumea liui: „ancii, mească, luii, caută lumea, a o antrenlea, ca creștinii să oau oculat, aducem vă aminte, pr creștiniii să o asculte, sa șni să gândească sășii adune nouși „e căutații pre cel viu întră „el voar fiind încă în Galilea. „casă, Lupa cap 11. ot. 33, apostolii înnaintea înnălțăriii sale, învățând și Botezând. lu zns maii departe apostodului, ca lun Hu fiind lumină, să propovedui, or creștiniii a se odihnească și la mâna decă le au zns cum vau spus că Bnsenicii să f prinla suflet, o asculta ceii morții, cariii să săgeacă învățătura, că nu este au zng decât ce Așa dar DU este viu, acestea sânt dovezile de căpetenie, dmnpi care lămurit se vede, precițiii trebue să lățească luPre Honomnne nul găsește întră moștii, căcii cin lu învilt, și este cu Tatăl, așa dar luii este biață, pe care sânt viitori preșiiii