Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)
1856-09-12 / nr. 72
Teletrasulu ese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe affată la C. R. pește, cu vani gata, prin scrisori francate, adresat de către espeditură. Prețiusu prenumerațiunei pentru IS Sibiu este pe anu 7. fl. m. c., car sibiu . Septemvrie 1850. „ pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. - Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe unu anuu, fl. ear pe o jumătate de anu 4. o. Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe unu anu 12 f. pe 7, anu 6 f. m. c. N. 22. A - T Depeșă telegrafică. c*costantinnopol 12 Se intemprie c.p. Baronul col n lerui predat serbătorește Sultanului însimnile ordinului să. Ștefan toate în brilanturi. Din Varna se înștiințază: Procesul pentru răpirea fetiței de grec s'au sevărșit, Sali Pași s'au declarat de nevinovat, Ahmet Mustafa, ca omortoriu sau osândit spre moarte, ceialalți convinovați sau osândit pe mai mulți ani la ocne. Despre destinația femeilor.”") Femeile în arte, în literatură și în șiințe. Pe cămpul artei acolo lucră talentul femeiesc cu resultat bun, unde se cere a se cuprinde și a se reflecta simțiri vii, impresii din afară și situații schimbătoare. Pentru aceea îndeobște arta ducătoare la împlinire ori cea imitătoare e mai amăsurată naturei femeiești, decăt libera producere de lucruri mai mari și continue. Chiar nici în musică, carea e cămpul cel adevărat al simțirilor schimbătoare, nu s'au deosebit femeile ca actrițe sau componiste, măcar că cunoaștem din trănsețe mai multe artiste vestite mai cu seamă în musica vocală. Încăte pentru pictură și artele plastice (formătoare), chiar și imitarea productelor streine le cade femeilor cu anevoe, a lucra de sine, au dat numai la unele înzestrate de la natură deosebită; și deacă scobirile în peatră ale Mariei de Wirtemberga stăruiau admirare, aceasta își avea temeiul mai cu seamă într'aceea, căci le lucrase o mănă muierească și anume de Prințesă; dar chiar nici lucrurile Anghelicei Caufmann, cu toate că fură patronate de bărbați foarte însemnați, nu putură trece între productele de frunte ale picturei. Portretul ar trebui să fie acel ram de artă, care s'ar părea, că trebue să fie lucrat de muieri cu succes, fiindcă aici precumpănește personalitatea și individualitatea. Și totuși e îndoială, pare succedarva pinsulului femeiesc, a pune în formele din afară toată viața spirituală a unui om, cum vedem în portrete unui Van Dic, Rembran , Cranach, Foghel de Foghelștain, Delaros, Torvaldsen, și Rauh. În Poesie, lirica și romanțul, care representează simțirile și situațiile în deosebite jur stări, s'ar părea a fi mai potrivite naturei duhului femeiesc. Dar și pe cămpul liricei puține femei au ajuns la țintă, pentru că ceva statornic, dacă luăm afară cele mai vechi poesii a faimoasei poete grecești Safo, n'au scris nici una. Pricina se pare a fi, că spiritul femeiesc nu e în stare de a domni materia aleasă, ci se domnește de dănsa. Cu romanțul au fost femeile mai norocoase, măcar că și într-ănsul numai puține favorite ale naturei au ajuns la o perfecție nedisputabilă, precum în timpurile cele mai noue mai multe madame englezești: Gheorghes Sand, și Currer Bell, apoi Ladi Blesington ș. a. Afară de aceste excepții puține, le lipsește romanțelor scrise de femei puterea și adăncimea, cănd e să ne înfățișeze caractere, precum și facultatea, de a mărunți, a împărți și a lega iarăși o materiă mai mare într'una. Din contră unde se cere descrierea de situații singuratice - mai cu seamă din viața caspică ori socială -, stau accentuarea unor forme singurice de caractere, cu deosebire simțitive, stau înfățișarea oarecăror lucru din afară, căile soțiale ș. a. de acestea, acolo sunt Ger ră. 3.7 și mai totdeauna măna lor cea ușoră învinge greutatea și nătăngimea bărbaților. Astfel nu sânt romanțele cele faimoase scrise de Henrieta Gonder, Friderica Bremer, Fligara Șarlen, în stil mai înalt ale Doamnei de Paakov ș. a. Dar chiar și în punctele pomenite cu arare ori se poticnesc scriitoarele de romanțe, căci unele în descrieri de caractere se departă de adevăr și natură, altele zăbovesc prea mult la înfățișarea lucrărilor din afară, altele se bat prea vederat, ca să producă afecte morale și religioase, precum sunt cele americane, și chiar și cel mai faimos din timpurile de curând trecute: Coliba lui Moșu Toma. Dar întru acestea să zicem doară, că bărbații n'au greșit? Să nu ne înșelăm! Eposul și drama cea mai înaltă se pare a nu fi dată muierilor, căci nu cunoaștem astfeliu de producte eșite din măni șuierești. Din contră drame cetățenești vedem mai multe și binișoare scrise de condeie femeiești, mai cu seamă germăne. Putem zice cu dreptul, că, deacă femeile ca actrițe în timpul dramatic joacă rolă numai secundară: au vut înfățișa ideile poeților într'un mod minunat, încăt teatraliștii bărbătești nu le întrec nicidecum, și nu numai în drama cea ordinară, ci pănă și în cea a elementelor din istoria universală și în opurile de etilul cel mai sublim. Noi numim mai cu seamă pre Wilhelmina Freder, Naimann și Rachel dintre germane. Alte lucruri mai mărunte, dar totuși de însemnătate pentru literatură, precum descrieri de călătorii, epistole, schițe din viețile bărbaților celor mari ș. a. s'au scrie de muieri multe și foarte bune, mai cu samă de franțeze și engleze. Dintre femeile germane nu se poate asemăna cu acestea nici una. Mai ponderoase, decăt opurile create de dănsele, sănt în cumpăna literaturei acele slujbe mijlocite, ce leau făcut femeile, dănd bărbaților îndemn spre lucrări, și semnănd eveneminte singuratice din viața lor, care de altmintrelea ar fi rămas cu totul necunoscute. Așa sunt: biografia lui Siller scrisă de Doamna de Voltoghen și a lui Herder scrisă de însuși soția lui. Mai toți poeții cei mai mari germani au avut lăngă sine un astreliu de geniu femeesc. Istoria literatuei numește în legătura cea mai strinsă cu Clopotoc pre Meta acestuia, cu Viland pre Sofia Delaroș, cu Siller pre Doamna de Voltoghen și de Calle, cu Herder pre soția lui Carolina, cu Goete pre Doamna de Stain și alte prietene, cu Tidghe pre Elisa de Reche, și pre altele cărora literatura și omenimea le e datoare cu mulțămită vecinică. Dar cu mult mai îndepărtate, ca de fantasia cea liberă, sănt femeile de ținutul științelor abstrase, în care nici una dintr'însele pu s'au distine. Pricina e, că le lipsește cugetarea logică. Pentru aceea nici în filosofie, nici în istorie, nici în șiințele exacte nu au creat vreo sistemă noauă, nici au arătat vreo cale universală, pănă aci necunoscută. Dorotea Șteoțer își știu căștiga vredobiciea de magistru al artelor libere la universit. din Gheotinga. Fiica faimosul pedagog Basedov străluci ca brăiată de 12-45 ani între școlarii Tatălui ei în eclam, din limba latină. Femeia cea cultă și literată a marelui filolog Ratsce ajută bărbatului său la ediția Clasificilor grecești, precum ajută și Doamna Dauer soțului ei, cănd traducea de pe grecie și latinie. Dar acestea ori că au fost numai jucării fără scop mai înalt, ori încercări laudabile, dar totuși foarte mărginite. Cu toate *) Vezi anii 61, 62 și 63.