Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)

1856-10-10 / nr. 80

­­­­­­­­­­zz. see de doi ori pe septemănă: Mercurea și și Sămbăta. N2 80. -- Pentru celelalte părți ale L.. se - Gimn oogeo Transilvanii și pentru provinciele A din Monarhiă pe un an 8. fl. ear mi. R. poște, cu bani gai - EEVI....­ -­a- pe o jumătate de anu 4. fl.­­ sibiu 10 Octomvrie 1830, scrisori francate, adresage -­­Inseratele se plătescu cu 4. espoditură. a prenumerațiunei pentru fl. ș. ..­­.3 la espoditura foiei; pe pe o jumătate de an 3. fl. 30. cr. Pentru șirul cu slove mitii. princ. și țeri străine pe unu an 12 f. pe 7 an 6 f. m. c. icviu­ ­­­­ l Csiberlin De penișă telegrafică. An ovtomirii l­­ s. se scrie din Iași: din 8 ale curgătoarei Comisariul rusesc pentru regularea marginei Besarabiei a plecat la Chișeneț, ceialalți co­­misari încă 'i vor urma, spre a aștepta acolo hotărârea confe­­rințelor din Paris în privința punctelor de ceartă în urma căria regulare numai­decât se va urma mai departe. Ceva din istoria muerilor. 1. Muerile vechimei. - formare) Dimineața o petrecea muierile în Grecia cam cu îmbrăcatul, scăldatul, unsul și mai tărziu și cu sulimănitul; căci curăția tru­­pului se păzia foarte tare. Și cu învălitura capului petreceau timp mult. Părul de multe ori se văpsia, se ungea cu esenții bine miro­­sitoare și se încărliga cu fieruri arse. Materia hainelor, după natura climei, era ușoară și subțire, încăt se zărea prin tr­ăn­­sețe formele trupului. Tinerii, neputindu'și esprima într'alt mod amorul, scria numele iubitelor pe păreții caselor sale s­au le sora în suoarta „­AMĂ publice s­au împrumseta șile iubitelor lor. La punte se făcea jertfe de do­ În seara dinaintea nuntei se aducea mirii într'un cor la caea bărbatului; înainte mergea servitori cu facle, însoțiți de jucători și căntăreți. Cât se pogora mireasa din car, se ardea oeia, semn, că nevestei ceii tinere nu'i mai e cu putință a se ventoarce la casa Părinților. După acesta urma cina, și serbătoarea se sfărșia cu musică și cu joc, chiemănduse zeii. Pe d­e treaptă de cultură universală stetea muierile grecești, vedem din opurile cele nemuritoare ale autorilor vechimei. Ele se distingea prin ființe și arte, și încă și în ziua de astăzi se serbează nume poete, precum al Sarei, și de muieri foarte culte, precum este al Aspasiei. Legile privitoare la muieri mai cu seamă în Sparta era foarte strânse. Aici natura iubirea și tot se iertau legilor. Fecioarele, ce se rădica, nu se încuia, ci lua parte la viața publică, căci trebuia să se deprindă ca și băieții în gimnastică. Toată poziția femeilor era mai liberă în Sparta, ca 'n celelalte țări grecești; pentru aceea și vara lor era cu mult mai mare, așa, încăt lauda sau desfăimarea de femei făcea întipărire în­­semnată în bărbați. Și fetele avea întru toate aceeași creștere publică, ca și fecorii, și se înstrua și din musică. Muierile din Sparta se deosebia prin iubire învăpăiată cătră patrie, căreia se jertfea bucuros și simțirile cele mai sfinte. În timpurile de mai nainte fie­care tiner trebuia să-și răpească fata, ce vrea să o aibă muiere, mai tărziu răpirea se părăsi, dar to­tuși se închipuia alegoricește. Roma își împrumutase deja Grecia zeii, obiceiurile și cul­­tura în elementele ei; era clacă lucru prea firesc, că viața de stat și soțială trebuia să se formeze mai mult sau mai puțin după cea grecească. Aceasta se înțelege și de poziția femeilor, ca­­rea cu puține abateri era ca și a femeilor grecești. În timpurile Romei cele dintăiu trăia muierile mai mult seau mai puțin sub stă­­pănirea părinților, bărbaților, fraților seau tutorilor; dar de timnuriu fură constatate drepturile femeilor prin legi. c, căt fu mei ai șire­­­teriiu coruptia și luceul, cu arăta­rea bărbaților, și cu atăta mai mult scăzu oralitatea femeilor., Muierile romane nu era închise în încă­­peri deosebite, ca ale Grecilor; putea merge pe jos și cu trăsura ori­cănd și ori­unde voia, mănca tot cu bărbații săi și lua parte la ospețele acelora. Cu toate aceste libertăți muierile din timpurile mai bune trăia foarte retrase. Creșterea sensului femeiesc în timpurile cele dintăiu era foarte simplă și se cu­­prindea cu învățarea datorințelor și a lucrurilor casnice, pre­­cum a fierbe, toarce, țese și coase. Învățătoarele era mu­­mele ori rudeniile femeești. Mamele singure hrănia pre pruncii lor, și grijea în vărsta frăgezimei și se însufla cugetări so­­lide. Cultivănduse mai tărziu științele și artele, instruirea se lăți și asupra altor obiecte și se împărtășia în școale publice. În timpurile moliciunei cea din­tăiu ocupație a femeilor ro­­mane dimineața era scăldatul. După aceea cele mai nobile se îmbrăca prin servitoare, cu care lucru încă petrecea timp mul­­tișor. Fiecare sclavă își avea ocuparea deosebită; una rănduia oară alta ii punea mărgăritarele. Păr luminos, blondin trecea de cel mai frumos; pentru aceea se si ungea părul cu astfeliu de văpseală, se parfuma și se prefera cu praf de aur. Materia hainelor la început era de lănă, mai tărziu apoi începură a cunoaște și giolgiul, și mai tărziu mătasa. Culoarea cea obicinuită era cea albă, dar pe rănd pe rănd se pur­­ta haine în tot feliul.­­ Pe timpul corupției morale și muierile romane lepădară obiceiurile sale și primiră streine. Era un ce delicat, a vorbi limba greacă în loc de cea romănă, precum d. p. și la noi ici calea se desprețuește cea romănească și se vorbește cea franțuzască s­au alta. Cu sălbătăcirea moralei, pe timpurile Împăraților, și lucrul crescu într'un mod înfricoșat. Puterea și desfrămarea femeilor ajunse culmea, mai cu seamă prin palaturi, căsătoriților. Stăpânind Împărații crescu corupția și în viața femeile nu numai că se pătară cu viciile cele mai urâte, ci luară parte și la complotele cele mai crude și la omo­­rurile politice.­­ Dar în toate perioadele istoriei romane aflăm și exemple numeroase de mărime, vrednicie și cultură femea­­scă. Să cugetăm numai la Lucreția, Virginia, la mama cea mă­­rită a Grahilor, Cornelia și altele. Pe timpurile Împăraților multe miteri romane trăaia științelor, era învățate, poete, retoare și filosoafe. (închierea va urma.) cu ei m­ai mult scăzu pi­­ părul, alta grijea de miruri, Sibiiu Monarhia Austria­­ă. Transilvania. 9 Octomvrie. Cursul învățăturilor la institutul no­­stru pedagogico-teologicu pe anulu­­ s.a era, după regula prescrisă, 1857 să se înceapă încă la 1 Octomvrie. Întrevenindu nișe pregă­­tiri trebuincoase s'a amânat cu vreo câteva zile, ce se cerea pen­­tru delăturarea tuturor greutăților. Alaltă eri însă Duminecă la 7 Octomvrie se făcu solemnitatea cuviincioasă pentru chiemarea darului de susu, ca să binecuvinteze deschiderea acestui careu. Mai întăiu toți tinerii pedagogi și teologi au ascultatu sfânta liturghie în Biserica din ulița măcelarilor în ființa de față a Eesescenției Sale D. Episcopu diecesani, a mai multor poteabilități și a unui publicu numerosu. Trei Preoți, cari tot odată sânt și Profesor G

Next