Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)

1856-12-26 / nr. 102

102.­­­­­­telegrafulu ese de doe ori pe septem­ănă: Mercurea și Sămbăta. prenumerațiunea se face în riviula se pedigura ariei; pe arla­ . ati din Monarhiă pe un an 8. s­ear­tă la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către­­ espeditură. Prieitulu prenumerațiunei pentru Siiu este pe anu 7. fl. m. c.; ear? Sibiiu 20. Dechemvrie 1850. plie o jumătate de an 3. ol. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Funun și pentru provinciele pe o jumătate de anu 4. 5.­­Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe unu an 12 f. pe 7 an 6 f. m. c.­­­­­­ci pri Cepiiana­­­ i Depeșă telegrafică, cutiș ; Dresda 5 Ianuarie c. n. Drestal din Paris cu datul de astăzi înștiințează: Ambasadorului elvețian sânt caboritoare pentru o patrică deșlo­­tere; a întrebării Decprurgulii. Țu­ru­l și. Primlinatelor I. MPE 19 Apintoși șV. poe­ul unde sunt lemne în măsură mare, în lo­­cul astor fălii de bordeie, avea un feliu de case împletite din șeie, lipit și acoperite cu paie s­au trestie. Casele acestea era foarte jos, și căpăta lumina prin piste ferestrii mici, făcute în păreți și trase cu beșici.­­ În ziua de as­­tăzi mai numai vezi astfeliu de colibi, și pe unde mai sânt se țin în ele vite, bivoli ș. a. seau sânt întrebuințate ca păuri și de cătră țigani.. Din anul 1842 încoace sau făcut țărenii nișite case din scănduri sengard, lipite cu pămănt și spoite cu var. Căsuțe­­le ateste stau din trei despărțeminte, care formează un paralelogram. Desp­ărțământul cel din mijloc e cel mai mic, înaintea lui e casa dincinge, din dărăpt bucătăria; celelalte doue sănt, în 2, NJi Gătz- oară, din aro­ivă se întrebuin țervă da magazin s­au curimă. Toată căsuța are­­țină de vreo 400 metre patrate, așa încat un astfeliu de san cu casele sale și grădinile cele verzi dă un prospect plăcut. Spre troponortore întrebuințează cară, seau iarna sănii, care sânt foarte grele, și pe care nui fier nimica; întru-ade­­văr sânt și foarte eftine. Sania cea mai tare nu constă mai m­ult ca 5 franci, și prețul unui car cu 4 roate nu e mai mult ca 30 franci. Boii și bivolii sunt mai cu seamă vitele de tras, și la plug, carăle cele mari ferecate, care le întâl­­nește omul pe drum, cu câte opt pănă la doisprezece cai, n­u sânt de acolo. Acestea sânt carăle de marfă, care mijlocesc comerțul între Lipsca și Principate. iar Colonisația ungariei și a țerilor ei învecinate. (urmare și încheere). La înființarea acestor măsuri să se facă coloniștilor lă­­cuințele și făntânile de lipsă. Aicea, firește se cere ajuto­­riul din partea stăpânirei, despre care la întâmplarea aceasta, aici nu încape vre­o îndoială, fiindcă aceea, precum și, de­si­­gur, știe prețul mnaltul interes al întrebării acestuea pentru Ungaria și Austria întreagă; noi din partene, pe temeiul văța­ piei proprie, trebue să recomandăm în privința aceasta zidirile de pământ, ca cele mai amăsurate scopului, pentru că acestea Cu privire G sunt potrivite, și mai cu seamă delăturează toată trebuința de a aduce din o depărtare peterialul, precum țigle ș. a 13 pentru că arendatorul are cel la comonieațiile noue pe dominiurile pele­goria posesorilor de pământ, sistema de zelogii, deaca se va putea înființa, se pare a fi mai potrivită și mai de recomendat, aceeai, carea se va face după sistema engleză, și aceasta atât pentru posesori cât și pentru coloniști, mai mare interes de a lucra mult și bine, și a ridica cultura pământului, pe când posiția ca arendatorii liber­e cu mult mai favoritoare stării lui morale și fisice, decât, când el, și pe­­lângă plata cea mai bună, ar lucra numai ca lucrătoriu cu ziua.­­Atuncea sar deschide și un câmp de lucrare frumos, pentru capitalul ce în tâmpul de față e așa lucrătoriu, adecă pentru „Austriea,” trăgând la sine adecă p­­e­­nite pământuri peste tot locul așa lespe de cumpărat, pe care apoi împărțindule în părți mai mici, să le vânză s­au să le zălogească colopiților. Pentru coloniști întrebarea de cea mai mare însemnătate este: comunicația, care sânt mijloacele ei, și ce feliu sunt ajutați coloniții din partea stăpânirei, toate cât avea un răstune favoritoriu. Peste tot, pământul în locurile lipsite de soloniți e vai bun ca de mijloc (pe alocurea foarte une­le etore de tot, și prin urmare poate încă mulțămi de plin pe ță­­rean, în privința cimei ano­ eară e ar putea face o observare de­­spre urmările unor primăveri prea uscate, prin care mai cu sea­­mă se deschilinește de Germania, și face de lipsă pentru țirea­­nul german o altă sistemă de economie, precum și ceva abatere în cultura plantelor. În iara mijloacelor de comunicat, turușuțiie, deeare care e vorba aici, nu pun nici o piedecă în ca­­le, ți roșii oăcuți in privința aceasta în anii din urmă, suna de pirat. Și­ anumit drumurile de fer, care sânt și se mas­­­că peste scurt timp în ruviu; aceasta nu va mai rămânea nimic de dorit. În urmă nu întopc nici o îmoială în cercurile de chiemarea aceasta, nu va da coloniților toată șiriurena și ajutoriul, fie acesta din urmă sau ini­red­ șrea directi în­­ chip, - aștepta, că egănunires, sub părerile golsi domnitoar­­e-rTnpara­­t - 31 - O depeșă a J­urnalului din Instrucțiile „uneltele de casă sânt foarte simple, nimic nu e în casă ce ar­­da un semn de comoditate seau­duce; afară de nat, care­­le are forma unui cihean, și e întărit în padimentul casii, și e acoperit cu un matraț și un lepedeu mare; afară de perini,­­ ca și în Turcia dimineața se îndoesc la­olaltă și seara se aștern­ează­­ romanii țăreni sau alte mobilii, nici un vestiariu, nu­ o ladă, masă, seau scaune,­­ două lăzi lungi pe lângă părete sânt toate uneltele lui. Se află în unele case și scaune. Uneltele de bucătărie sânt o oală de oiert, ti­­taie, vre­o șase blide și atâtea linguri de lemn. De aurcuțe nu se prea pomenește, asemenea și întrebuințarea sticlelor. . se spală întro troacă scobită dintrun lemn întreg, în ,. Iarna se păstrează pană seau verdețuri. Unele troci sânt așa de mari încât un copil de 10 ani ar putea dormi în ele, se întrebuințează ca leagăne. Uneltele de plug încă sunt obr­­te simple, plugul e încă în etarea lui prișit­ită, sapa, lopa­­va și o furcă de lemn sunt cete de lângă plut. În loc de rapă de multe ori au o tură mare de sărăcini. Îmblăcii mai pu întrebuințează, și îmblănesc șai cu seamă cu caiii. În câmp afară oblesc locul, fac o arie cu pari pe margine, cum­i sânt runa, unde apoi pun snopii; în mi­­jloc învluntă un­ par mai mare, de care leagă o lune cu două grăiul; mălaiul și alte grăunțe le păstrează seau în groni, seau în coșare împletite din puiele de alun „acoperite cu trestie, și ridicate câteva picoare dela pământ. Acestea trăiare ri­­diche. . . și sunt, șai tot la­­ căpestre, după aceea răsu­esc spopii în arie, și apoi mână doi cai, pre carii le scimbă din ceas în ceae, și le mână peste cnopi pănă când se deseac grăunțele de pe spice. Spre pă­­strarea bucatelor nau nicio șură. Fânul îl așază în ch­i.­­. cuu ri dreptul ce Daniișvigii­­ig­u 7­1 I­4­1­au­r­un­. IAșii vis. D. IOPTAC VN - - N in - l--3. „A Că­ za­ e dnil Alile AL. -

Next