Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)
1857-08-07 / nr. 62
Telegraful ese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerația se face în Sibiu la expeditura foiei, pe aflată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către eespeditură. Prețiul prenumerației pentru sibiu este pe an 7. dl. m. c. caren IMI pe o jumătate de an 3. cl. 30 cr. Pentru celelalta părți ale Transilvanii și din Monarhiă pe pentru provinciele un an 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. Pentru șirul cu slove mici, princ. și țeri străine pe unu an 12 f. pe 7, an 6 2. m. c. lui; cea Depeșe telegrafice. „Monitorul” înșciințează, că cea-. parte 13 August, șiligrarii franțezi și străini, carii slujiră în Francia dela anul 1792 pănă la 1815 se va tipări monetă memorială. „Piei” anunță: Lordul Redeliefe este să părăsască Constantinopolil în 23 c., spre a pleca cu concedie. O scurtă privire asupra căsătoriei și a împrejrărilor, sub care se încheie cele mai multe legături matrimoniale. P. (încheie): o lege de căpetenie a căsătoriei e, că cei căsătoriți, față cu străinii, ba chiar și cu prietinii săi, să păzască cea mai mare tăcere în privința trebilor celor din năuntru a casei lor, fară din contră unul cătră altul să fie cu cea mai mare credință și sinceritate, descoperind toate și consfătuinduse despre toat lucrurile și relațiile vieții lor casnice. S oăncretul cel dintăiu, pre care unul se silește al tăinui dinaintea celuialalt, trage după sine neîncunjurabila nimicire a încrederei reciproce. Încercarea cea dintâiu spre a se amăgi și înșela unul pre altul, anulează pentru totdeana confidința cea mai intimă, ce o avea mai nainte unul cătră altul; pentru că acela, carele a înșelat se teme neîncetat, că celalalt încă 'l poate înșela pre dănsul; eară acela, carele se vede înșelat, atela n'are mai mult încredere. Bărbatul să străbată inima soției femeiea să scie și se cunoască pre bărbatul său, precum se scie și se cunoasce pre sine înseși, se poate zice, că sânt amândoi o femere. Numai atunci un suflet, o iubire, o speranță și o vieață în două trupuri. De multe ori cele mai norocite desfăcut prin neîncrederea eșcată între legături matrimoniale la cei căsătoriți; de multe ori s'a nimicit fericirea casnică a persoanelor căsătorite prin singura htăipuire a unui secret nenorocit, prin neâncrederea urmată de aci pe scurt prin aceea, că sau sfit a descoperi unul altuea astfel cu de secrete prea de multe ori foarte neînsemnate. Așa dară pentru înconjurarea acestor urmări foarte triste e neapărat de lipsă, ca chiar și cea mai mică greșală, deacă se săvârșește de cătră o parte, să se aducă la cunoscința celialalte. Acela, carele 'și descopere greșala făcută, arată prin aceea, că el mai mult p o va mai face și defarmează prin încrederea aceasta neâncrederea celuialalt, și așa iubirea și încrederea reciprocă remâne nevătamată, și acela, carele nau greșit, va prețui cu atâta mai tare pre cel ce se căește pentru cele făcute. Acolo, unde ccei căsătoriți î și tăinuesc secretele unul de cătră altul, unde lipsește adevărata sinceritate, acolo e calea descisă pentru fieștecare nenorocire, ce poate veni asupra celor căsătoriți. Acolo clevetitorii, pismătareții și oamenii cei răi și săvârșesc cu înlesnire propusele lor cele diavolești, acolo prietinii cei falși se pot văzâ fără nici o îngreuere între inimile celor căsătoriți; acolo încercătorii cei vicleni pot ataca și sfințenia legăturei matrimoniale și semânând ură, neîncredere și jalusie, a arnimici pentru totdeuna buna conțălăgere, pacea și limțea vieții soțiale. Crima dinul cetățenesc, erumperea prin ne- Adulterul (preacurvariul) e dărăpănătoriul norodirei vieții soțiale, el e perjurul (călcătoriul de jurământ), care le calcă jurământul făcut înainteaoaltariului, înaintea celui atotputernic va tămă legătura cea sfințită a căsătoriei, el e sclavul poștelori dobitocești. Precurvariul și preacurvarul îi va judeca Dumnezeu. (Evrei cap 13 st. 4). Eu pu vorec a pomeni aici despre ticăloșia cea mare, produce păcatul aceasta în viața casnică a celor căsătoriți, ce o nici despre rușinea aceea, cu carea se îmbracă g toți aceia câți sânt intinați cu păcatul acesta, precum nici despre torturile jalusiei le duc cu sine acest feliu de oameni în casele lor cele nenorotite, de unde numaidecât după întrarea acestora se îndepărtează toată încrederea și sinceritatea, prin urmare pacea și liniștea, ce a domnit odinioară se exilează cu totul, și în lpre, ei întră neâncrederea, ura și vrajba care ruinează toată rea celor căsătoriți. La încheerea căsătoriei credința e condiția cea de căpetenie, sub care se împreună și se leagă doue inimi strâne una de alta. Leagă necredința și dintrânsa armata preacurvie presum și celelalte aimori tiste, ruinează și nimicesc pănă în temelie legătura căsătoriei. Nu numai faptele cele de rușine, ci de multe ori și poftele cele necurate, ce se încuibează în inima celor căsătoriți dărapănă norocirea vieții soțiale și profanează sfințenia căsătoriei precum zice rescumpărătoriul la Mateiu c. 5 vere 27--28, pentru că pofta ce predomnește, e temeiul tuturor fărădelegilor; ea răceșt inima aceluia în a căruia sau încuibat cătră celalalt și'l orbește, ca să nui vază virtuțiie, îi înfățoșază greșele întrun mod mai mare decum sânt, și clocește patimi ruinătoare de porocirea vieții lor casnice. Însași aparința necredinței, sau a aplecărei cătră alții e o împrejurare demnă de osândit. Aparința, fiindcă ea vatămă foarte onoarea casei, poate prea lesne să stârnească furia jalusiei, carea apoi nimicește toate bucuriile și plăcerile vieței casnice, preface căsătoria în iad, fiindcă ea sterpește toată încrederea și simpatia avută. Deși nu oricine se face îndată criminal varbar, ceea ce un creștin adevărat poate să fie mai puțin, totuși se află de aceia mulți, chiar și oameni buni, cari în alt cip prin pesocotința lor, prin cerbică, prin duhul contrarietății, se fac urzitorii ruinei păcii conjugale și a fericirei casnice. Ei strică valoarea și existența căsătoriei, dănduse întristării cu umorul lor, prin care încet încet depart de la sine inima consoțului, sau le place ca, spre a dovedi supremație și spre a 'și arăta puterea duhului lor, să fie în toate lucrurile de părere opusă, spre ași apăra voințele lor cu desfovoare necruțătoare. Aceștia jertfesc unei nebunii netrebnice bunul cel mai î nalt al vieții, amăresc ca nebunii, de a cărora faptă omul treaz se spăimântă, plăcerile odihna, toată vieața și sănătatea lor. Numai un singur mijloc ne e dăruit în contra acestei boale sufletești, și acela ei iubirea despre care vorbi atâta rescumpărătoriul, și pe care o recomandă de atâtea ori, învățăceilor săi, zicândule, că numai prin aceea 'i va cunosce lumea a ci ucepitilui. Numai iubirea pre mai mare și mai grea, care se săvârșește în contra legăturei căsătoriei, sfințite prin religie, natură și orice credință, acestei legături