Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)

1857-09-18 / nr. 74

294 acolo, cu căt din o parte nu putea să refuse bunavoința, ce­­i arăta D. Protopop, din altă parte văzu și lipsa neîncungiurată a vorbi poporului, și ai arăta cele ce sănt de lipsă pentru în­­ființarea școalei, și dotarea învățătoriului. Timpul cei prisoși îl întrebuință, spre cercetarea monu­­mentului generalului rusesc Scarlatin, și spre a vedea viile cum sânt stricate și arse de brumă. Dimineața în 14 Septemvrie sunetul clopotelor și al toacii ne chiamă la Sf. Biserică. D. Consiliariu întră încă la „Dumnezeu e Domnul” și remasă pă­­nă la sfărșitul Sf. Liturghii și sfințirea apei, apoi ascultă și pre­­dica cea frumoasă a zilei acestei mari, care vorbește despre în­­vățătură, și D. Protopop o cuvântă cu multă evlavie. În sfâr­­șit spusă D. Protopop poporului scopul călătoriei D. Consiliariu, și pofti pe popor, ca să asculte cu băgare de seamă cuvintele lui. D. Consiliariu luă apoi cuvăntul și vorbi poporului despre îndu­­rarea cea mare, ce a vărsat Maiestatea Sa preabunul nostru Monarh și asupra poporului nostru cu înființarea unui organ pe lăngă înaltul Guvern, care să stăruiască cu inimă curată și din resputeri pentru propășirea și luminarea poporului celui apăsat de vitrigitatea timpurilor trecute, și să'l facă ca să se arate vrednic de aceea mare milă, și de drepturile, la care sau făcut părtaș împreună cu celelalte nații, desluși mai departe, cum că aceasta se poate ajunge numai prin școli, și prin înzăstra­­rea învățătorilor buni. Nu cruță însă ași arăta și nemulță­­mita, că pănă acuma așa puțin simț vede la un popor precăt de numeros, pre atăta și de puternic și frumos, adusă pildă pe conlăcuitorii noștrii sași, apoi sfătui poporul la îmbrățișarea meseriilor, fără de care nu poate crește bunastare nici la un po­­por. Iară cănd zisă D. Consiliariu: Să nu gândiți bunilor mei, că eu sănt născut în palat, sau de părinți bogați, nu, ci mul­­țămesc lui Dumnezeu, că am avut părinți, carii au prețuit școala și nuau dat la învățătură, se pătrunsă poporul întratâta, de strigă cu o gură, „vrem și noi scoală, să ne ajute Dumnezeu să o săvărșim.” Precăt se întristă D. Consiliariu, că nu văzu mai nici un scelariu la Biserică, afară de fete, care erau numeroase; pe atâta își descoperi și bucuria văzănd un numer frumos de stu­­denți de ai nostrii, carii frecventă în gimnasiul evangelico-lu­­teran de aicea clasele gimnasiale și reale, și carii cântară în har toată liturgia. Aceasta bucurie fu cu atât mai mare cu căt P. Protopop își descoperi mulțămirea sa în privința purtării morale și cercetării bisericești și de catehizație a acestor școlari. După aceea catehisă catecumenii aceștia înaintea poporului, și remasă mulțămit cu respunsurile ce le dedură. După ce se săvăr­­șiră toate, mearsă în casa D. Protopop, unde poporul îl comită cu cea mai adăncă mulțămire, și simți mare bucurie căci D. Con­­siliariu întinsă fiecăruia mâna șil întrebă de sănătate. După un prânz frugal plecă cătră Daneș. Locuitorii acestui sat auzind de venirea Măriei Sale, alergară mulți călare pănă subt dealul Sighișoarei să'l întimpine, eară în sat era tot po­­porul adunat înaintea casei parohului cu vrednicul lor paroh în frunte. Cum sosi D. Consiliariu aci, mearsă la Biserică, unde ascultă Vecernia, apoi exlamină școlarii adunați în numer mă­­rișor, vorbi și aci ca la Sighișoară, în bărbătă și sfătui po­­porul, apoi plecă cătră Hoghilag, și luă în vedere casa de școa­­lă și de rugăciune, care o clădește poporul acest mic și serac, mulțămindui pentru râvna cea creștinească și evlavioasă. De aci petrecut de un număr mare de popor și de preoți pănă la Ibaș­­falău, își luă ziua bună, și mearsă cătră Mediaș și Sibiiu. Dumnezeu săl poarte sănătoc!”) ti parcul Fertu din Ungaria pierde din an în an din lărgimea lui. Comunitățile, care nainte cu 50 de ani erau pe marginea lui, sănt acum în distanță de 71 oară de la el, și folosesc lo­­cul, ce le rămăne prin secarea lacului, ca pășune pentru vite. * Din jurnalele austriace sănt iertate a trece în Rusia­­ după un cata­log nou cuprinzător de 192 numeri - numai „Gazeta Vienesă” și „Austria.” Îdingtangul Sultanului, Marmont Pașa, a sosit la Viena, Francia. Nu numai curtea împ., ci Parisul jumătate pare a se pregăti să călătorească la Stutgart. Însă anevoie vor vedea toți aceia granița franțusească, căți vorbesc acum de escursie la Ger- Mulți din ei vor trebui a se mulțămi cu o escursie mo­­destă la selenitatea dela Sg. Club. Din partea mai multor jurnale mari s'a și ales redactori pentru a se trimite la Stutgart. „Monitorul” va trimite pre D. Fiorentino sau D. Abut, „Siecle” pre D. E. Tocster, „Presa” pre D. Braine ș. a. ș. a. Asemenea vor fi representate și foile belgice și multe alte jurnale germane la acea întălnire, în­­căt în Stutgart va fi adunat pe atunci un congres adevărat de jurnaliști. Ospătăriile reședinței anevoie vor ajunge pentru îndesui­­rile străinilor; pentru aceea încă de acum se vorbește despre locuințe în Ludvighburg, stația cea mai de aproape a drumului de fer, și în Marbah­­­mania. ÎAnuutămplicări de zi.­ ­Doe ant timp încoace se produce din cocenii și foile de săbac un fel de art­ă, care atăt prin culoare căt și gust vă­­dește din ce e făcută, și se poate încă și fuma în loc de tăbac. Ministeriul de finanțe a hotărât clară, ca artia asta la import să se tracteze tocma ca tăbacul. *) Au sosit norocos, în deplină sănătate la Sibiiu Duminecă, în 15 ale curgătoarei seara. Red. s­ a Din constantinopol Turcia, se scrie, lui,A. Z.”. Agenți en­­glezești înrolează aiți bărbați pentru o legiune străină. Acea­­sta e foarte bine. În orient și anume în Constantinopol se a­­u­ număr mare de indivizi, parte din refugiații de mai nainte germani, unguri, poloni și italieni, parte legionari din resboiul din urmă eliberați și desertați, și încă alți svănturători, carii nu sănt buni de nimica alte, ca de lăncieri. Înrolarea lor ii ajută a ajunge iarăși în pâne, Angliei li procură soldați buni și prie nouă nu ni se va face nici o pagubă prin ducerea lor. Se cere ei în India tot lauri!­­ În timpul mai nou ne veniră la cunoștință mai multe exem­­ple de toleranță musulmană, care merită cu atăta mai mult a se pomeni, cu căt aceasta încă tot se așteaptă puțin păn'acum de la turci. Mai nainte cu mai multe luni ștint aici în Constan­­tinopol un turc, care le luase în căsătorie pre o greceală re­­masă în legea creștină, și lăsă după sine un prunc. Rudeni­­ile lui luară cu sila pruncul de la văduvă, ca să nu'l crească în legea creștină. Văduva n'a voit să'și dea pruncul, și a ridicat plănsoare. Lucrul ajunse pănă la tribunalul suprem, și ace­­sta hotără, că pruncul este al mumăsa și să i se lase ei.­­ Înainte cu câteva săptămâni un evreu vru a se face musulman. Neamurile lui se siliră în toate chipurile putinciose a­l abate de­­la pasul acesta. Degeaba, el sau dus la Șeic-ul-Islam și de­­b­lară, că el vrea a trece la Islam. Crezi tu în le­ge? îl în­­trebă acesta. Ovreul zise ba. Atunci nu vei putea fi nici mu­­sulman, zisă Șeihul, căci musulmanii pumeră pre Ii între proroci.­­ O a treia întâmplare îm­părtășaște „jurn. de Const.” O creștină tânără din Aleppo trecu mai deunăzi la Islam, după a­­ceea i păru rău și voi iarăși să fie creștină. Ea s'a trămis dară la Constantinopol, și oiindeă și aci remasă statornică în propusul ei, nu slobozit i s'a făcut nici și lăsat a o silă merge la din partea stăpănirei, ei, patria ei Principatele de la Dunăre. Corespondintele lui „Colors. Coziong” din București scrie între altele, că, o foaie romănească de acolo s'ar văiera pe față înaintea nației sale despre aceea, că reacția ș'a ridicat capul în toate ținuturile în contra împreunării și banii se împărtă­­șesc cu pungile în toate părțile pentru oborârea ei, însă el Nu totuși în chipșuința cea sănătoasă a nației sale ș. a.

Next