Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)
1857-09-21 / nr. 75
298 jenant șiad-Latul Comandantului corpului de armie al doisprăzecelea Ioan Bordolo cavaler de Boreo ar fi reposat pe la 6 ceasuri dim. Niminea nu vrea să creadă aceasta neașteptată veste, oricine se vedea surprins de dănsa, deși Ecselenția Sa era de mai multe zile greu bolnav. Nu este față în cetatea noastră să nu se fie întristat la aceasta zguduitoare veste, înalta generalitate. Militărimea, Amploiații, Cetățenii, Meseriașii toți au simțit cea mai adăncă durere în inimile lor, după un bărbat atăt de strălucit, care nu au avut mai mare plăcere în adăncul inimei sale, decăt a face bine, a șterge lacrămile văduvelor, și ale orfanilor. Rămășițele reposatului se vor așeza în țintirimul romano-catolic de aici mănela 2 oare, cu mare pompă, precum poftește caracterul cel înalt, ce la îmbrăcat. Noi ne reservăm dureroasa datorie a descrie înmormântarea acestui bărbat rar în numerul viitoriu, adăugănd și un necrolog desppre viața lui. Poiana sărată, 9 Septemvrie. (Întărziat). Sămbătă de la amorțitul soarelui fusărăm surprinși de D. Consiliariu de Iscoale D. Pavel Vasic, care veni aicea cam pe neașeptate și trasă la D. Notariu Ioan Pap, străsură de loc mearsă la Scoală și Cum se dedu D. Consilier din o luă în vedere, apoi se luă petrecut de D. Administrator protopopesc Nicolae Popescu și mearsă pănă la granița Moldovei. Într'aceea preotul local S. Băloiu și mai marii satului prinseră de veste despre venirea Măriei Sale și veniră să-i facă cuvenita închinăcine. Dimineața în 8 Septemvrie deși pingea ca pe la Crăciun, totuși D. Conesiliar luă parte la slujba dumnezeiască dela început pănă la sfârșit, apoi exlamină școlarii din obiectele prescrise. După aceea demostră și înbărbătă părinții, ca să dee copiii la școală carătăndule ce folos pot ei trage de acolo. După prănz veni D. Ofițir moldovenesc, care păzește puntul graniței și făcu visită D. Consiliariu, apoi cătră seară mearsă și D. Consiliariu la dănsul, unde fu primit cu mare plăcere. Asstăzi după prânz plecă D. Consiliariu, petrecut de mai marii satului pănă în carantina Oituzului, la Brețcu. Poate că va interesa pe mulți din cetitorii acestui jurnal aști ceva mai aproape despre colonia aceasta nouă, ce este așezată tocmai la marginea Moldovei. Satul sărat sa clădit în valea Poiana sărată de 24 familii locuitoare în Brețcu, dintre care d'abea la anul 1823 mai trăesc vreo câțiva bărbați, iară cei mai mulți sau mutat la cele vecinice. Aceste familii conduse de Părintele protopop Petru Pop z după ce încheiară cuvenitul contract cu fostul al doilea regiment de graniță, că vor fi tractați în privința vămuirii ca și cei străini, se așezară acolo, șiși clădiră case frumușele pe linie cu o Biserică destul de mare și bine înpodobită. După aceea crescu acest sat întratâta de acuma numeră 170 de case bine clădite, care formează mai cu seamă o uliță lungă, în a cărui mijloc se află biserica, scoala, areo două bolte pe seama bisericii și a a scoalei și cârcina, și numără 887 de suflete. Casele sunt și în lăuntru curățite și astfeliu de bine întocmite, de pot adeposeti și oaspeți mai însemnați. Oamenii trăesc cea mai mare parte cu cărăușia, unii cu plugăritul, cultura grădinelor și economia zitelor. De laturi de sat de cătră Oituz are mai multe isvoară cu apă minerală, din care unele se întrebuințează cu folosul bun asupra gușei. Într'o distanță de un pătrariu de ceas sau aflat și făi de fer, care cu vreme, de se vor tracta cuviincios, pot aduce mare însemnătate satului acestui. Drumul, care duce la acest sat și mai departe în Moldova, este bun și înlesnește mult alisierișul. Săcărămb, 12 Sep. Întămplănduse aici un omor înfricoșat și nu prea văzut pănă acuma în părțile noastre,mi iau îndrăznire a vă înștiința rugândură, ca să binevoiți al publica în coloanele Ioaei D voastră. Ziarile dimineții din 9 Septemvrie c. v. ne sosiră deodată cu vestea ca de un trăznit, că bătrânul băeșiu pensionat și titor la Biserica noastră gr. răs, de aicea, Furca Iosif, ce era în vârstă la 68 de ani, dinpreună cu muierea sa Eva de 62 ani, s'ar afla morți în casă; acolo alergă îndată o mulțime de oameni, întră care și eu fusăiu privitoriu, cum cinstitul bătrân zăcea mort pe patul, pre carele de cu sară îl culcasă mâna ucigașă, care ia dat o lovitură în cap de partea ochiului stăng, așa, încât bietul bătrân se stremută în somnul cel vecinic. Muierea ucisului însă zăcea jos întră mai multe harne de pat, ce erau în cea mai mare neorânduială, și pline de sânge, ea mai răsufla când și când, ci în zadar, că nici cuvânt nici vreun semn de pricepere nu putu face, ci chinuind pănă în următoarea zi la 5 ore dimineața, încetă cu toate semnele de viață. După cercetarea doftorilor se aflară a să fi făcut în capetele celor omorâți mai multe tăieturi și lovituri de săcure. O nepoată a lor, fetiță va de 4 ani, ce au fost culcată lângă bătrâna, fu aflată plângând în pat, și lovită la un ochiu, care însă nu putu spune nimica de cele preste noapte întâmplate. E lucru de minune, că nici încuetorile ușelor nici ferestile nu se văzură atinse, pentru care să propune îndeobște că ucigașii, sau de cu seară șezând bătrânii la uliță au întrat pe dinapoi, și sau ascuns în casă, sau cunoscuți venind mai pe însărat, au cerut sălaș la dânși, și apoi preste noapte adormind gazdele, săvărșiră crima cea de tot înfiorătoare. Ca să afle banii, care pentru, buna și vestita stare a bătrânilor au fost toată cauza uciderei, răsturnaseră toate paturile, rupsără toate încuiătorile, din care însă pănă acum nu se poate ști căt, și ce ar fi putut jefui. Trupurile numiților omorâți fuseră astăzi pe la 4 oare după amenzi petrecute la mormânt, o mulțime de popor sau adunat din tot împrejurul, între celelalte ceremonii funebrale fu cuvântarea așa de potrivită vieții și întâmplărei nenorociților în încât mișcă toată inima, și stoarsă lacrămi de la toți ascultătorii. S. Pizo lui „u. C” se scrie din M. Oșărheiu: De un timp încoace sosesc la diregătoriile de aici tot mai des știrile supărătoare despre nenorociri cășunate prin căni turbați. Ca să tac de alte întămplări, în zilele asteaduseră din Tirimia iarăși patru copii mușcați de asemenea căni în spitalul local. Unul dintre aceia de vărstă de șase ani a și murit în zilele aceste sub toată groaza idrofobiei. Deși după constatarea medicilor dintre oamenii mușcați de animale turbate tot numai al cincilea turbă, totuși eu însumi știu întămplări, că din opt indivizi mușcați trei curănd în 24 care, iară ceilalți cinci preste 9,10, sau 11 și doi preste 14 ani deveniră jertva idrofobiei. Dară să punem, că din 5 pot scăpa 4 inși, îndrăznesc a întreba, este cu cale, că și după atătea casuri triste în piața asta a Oșorheiului nu poți păși doauă, ca să nu te'ntălnești cu cioport de căni? Cuvăntul „botniță” nu e nici din auzite cunoscut pe aici. îmnstămplări de zi. Campaniile de eserciții, ce se țin în timpul de față în Europa sunt: În Salon frațezii, lăngă Berlin prusianii, la Varșovia rușii și la Parendorf lăngă Viena austriacii. Redactorul „Gazetei de Timpișoara” Domnul A. I. Maier s'a sinucis; trupul său se găsi pe o promănadă și fu dus cu grabă în spital. Nenorocitul ș'a pus țevea pistolului în gură și pușcătura i-a risipit căplătina crezilor. Maier, un bărbat foarte talentuos, abia era de 32 ani. El suferi în timpul din urmă de cuprinderile melancoliei, totuși nimica nu vădea la el vr'un cuget, d'a se omoră pre sine. Ne prinde însă mirare, că „Gazeta Timnișoarei” nu pomene nici c'o silabă întămplarea aceasta tragică, totuși în Nrul ei din 17 Sept. s'a și denumit redactor respunsătoriu D. Carol Hirsfeld. f Solul c. r. dela curtea din Tulerii, Baronul Hibner, avu în 11 ale curgătoarei onoarea, a fi primit de M. La Împăratul nostru în o audință mai lungă. După cum se spune Baronul Hibner era, ca încă în săptămâna următoare să plece iarăși la postul său în Paris, juu.