Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)
1857-06-01 / nr. 43
IPSIR Telegraful ese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerația se face în Sibiu la espediura foiei, pe aflată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori aruncate, adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru AS Sibiu este pe an 7.o.ș. doar pe o jumătate de an 3. fl. 30 cr. Pentru celelalta părți ale Transilvanii și pentru provinciele in Nonarhiă pe un an pe o jumătate de anu 4. al. Inseratele se plătescu cu 4. cr.( Pentru șirul cu slove mici, princ. și țeri străine pe unu an 12 a. pe 7, an 6 4. m. c.18. fl. car ne grăvim a aduce la cunoștința publică, că „Telegraful Roman ” va eși și în al doilea semestru ca și pănă aci, subt aloi format, și cu acel preț, Mercurea și Lumina. Prenumerația se poate face la toate căci altfel nu nu vor putea primi toți numeri, ei să aibă bunătate a face de accunci un semestru, diregătoriile c. r. mult pănă la sfârșitul lui Iunie, adecă pănă la S. Petru, pământ de asemenea calitate și pre lângă asemenea cultură, după precisie strânsă de aritmetică trebue să fie adevărat și că dacă din o posesie se cultivă numai., aceea nu ne poate împorta atăta, ca cănd s'ar cultiva, din ea, adecă toată. Dacă însă stă aceatuta, atunci e mai cu peputință a nu sta și aceea, că economia cu ogor semanat aduce mai mult venit decât cea cu ogoare pustii, pentru că în timp ce prin agricultura continuă sau fără ogor adecă toată posesiea ne aduce venit, prin cea cu ogor se întrebuințează din trânsa numai și 7 remăne mai fără de nici un folos. Relele agriculturei cu ogoare sănt așadar, că a treia parte a pământurilor și livezilor în totanul remăn neîntrebuințate; că împărțirea în trei cimpuri nu cartă pe econom a cultiva ceea ce vrea, ci îl silește a prăsi în locurile sale totdeuna acel soiu de bucate, la care ia venit rundul, adecă sau bucate de toamnă sau de primăvară ș. a. cultura trifoiului îi e mai cu neputință; mai departe, pămănturile se umplu prea tare de buruieni, și economia cu pășune comună e mama furilor de cai, a sterpirii pădurilor și aluatul pentru ciuma de vite. Să vedem acum ce zic părtinitorii ogoarelor spre apărarea lor? Spun, că pământul și pre lângă gunoirea cea mai îmbelșugată are neapărată trebuință, ca cel puțin în trei ani să odihnească odată, ceea ce zic dânșii, că s'ar face prin neântrebuințarea Zic aceia mai departe, că agricultura continuă cere mai mult lucru. Mai într'adevăr, însă dacă este să ne mulțămim veni(fiind că cu sfârșitul lunei acestiea se isprăvește semestrul întâiu, și cu el prenumerația acelor DD. Prenumeranți, cari au prenumerat numai pe depșii doritorii de a avea acest jurnal să se grăbească, DN - Mai atingem odată că de sar întâmpla să nu vină DD. Preumeranți vreun numer, loc la poșta cea mai de pre urmă reclamație . artie descisă, căci de aicea se rcspeduesc numerii cu cea mai mare acurateță. De la editura Telegrafului roman.” Depeșă telegrafică, schițe din agronomie... Sibiiul Paris 7 Iunie e. n. „Monigtoriul” însciințează din Alghir din 31 Maiu, că generalul Randon de present ocupă o posiție însemnată în Sucelarba, toate merg bine, timpul e favoritoriu. Generalul Snabard studiază un proiect pentru împreunarea drumurilor de la Suchelarba și Tibrițu. (încheere). Dabră e adevărat, că 30 pogoane pământ de calitate bună pre lui. Se poate însă ușor vedea și fără argumentări lățite, cum mai nainte, 1 iunie 1857. . turile, nu trebue să ne îngrozim de lucru. Alții întreabă, că ce să facem atunci cu vitele cele multe? cugetă, că acele fără ogoară trăbue să se pustiiească. Oamenii aceia, însă se par a uita, că cu vitele ci omul este lucrul cel de căpetenie, toate celulalte sănt făcute numai pentru ajutoriul lui, și că prin aceasta ațântim nu la îngrășarea vitelor, ci la binele și fericirea oamenilor. Dar fiindcă la agricultură vitele, și încă cele bună, sânt neapărate și sterpirea lor ar fi păgubitoare pentru om, să cercetăm dacă este dreaptă tânguirea aceasta. Întrebând esperința, ca pe cea mai bună și mai nemincinoasă des. întru toate, ne respunde și aici, că nu e așa, ba lăungă cultură corespunzătoare aduce mai mult venii, ca 20 pogoane aim tocma în stare de ținea mai multe dar și mai bune vite, ca cum sănt acele astăzi, ogrele noastre cele părlite. Destul că, dacă cei îndoiți despre folosul acestui sistem de economie ar ceti protocoalele de venituri, ar vedea vitele cele numeroase și frumoase, ugerele cele umflate, locurile cele grase, grănarele cele pline ale .. pe unde agricultura continuă e în obiceiu, credem că n'ar mai fi la îndoială despre aceea, că foloasele ei cele precumpănitoare sunt atât de multe și văzute, încât se mai pot prinde cu mâna. Vederea cu ochii a ființei lucrurilor trebue să ne convingă despre orice lucru, pe care nainte de aceea nu'l crezurăm; vederea trebue să alunge la urmă orice obiecții și îndoieli, cari împedecă lățirea unui bine necunoscut. Această cale a vederii în piință a trebuit să se întrebue la început și abea, ba în spre a ajunge la ținta convingerii. Mai pretutindini, unde a venit în ceartă acele două sisteme de economie, s'a discutat mult asupra lor în cuvănt și în serie, și mai în tot locul se otărâ la urmă publicul pentru ridicarea ogoarelor și întroducerea agriculturei continue; adevărat, că numai atunci, după ce s'a făcut încercări singuratice și poporul s'a putut cu ochii convinge, că sistema aceea e cu putință, de sfătuit și de mare folos. În contra faptelor apărinței, în contra argumentărilor prin esperință, nu se mai pot face obiecții fără să nu devină ridicole și vrednice de despreț. Așa se va putea aceea înființa și la noi, nu prin înșirare și ci prin premergerea celor luminați cu lungi spuse multe, că obiecția aceasta e cu totul netemeinică; pentru că de odihnă exemplul, ca cei necredinioși și nepricepuți din foloasele, ce poate fi vorbă numai acolo, unde este și viață, ea se făptuește numai prin contracție și espansie; și însemnează încetarea acestor două mișcări contrarie; mișcarea însă numai acolo poate înceta, unde a existat dănsa și Precum așa dară e de râs a întări așa ceva despre arăturile noastre, tocma de prisos este așa și a mai înșira despre ea ceva, vor vedea, că se trag alții din trănsa, să se convingă despre lipsa întroducerii ei. Pentru liniștirea iubitorilor de ciurzi trebue să pomenim, că desființarea lor și nutrirea vitelor în grajd au o cerință neapărată a agriculturei continue. Ciurzile pot să esiste și atunci pe locuri comunale de pășune, numai dintre țarini trebue să se curețe, pentru că agricultura continuă cere întrebuințare liberă a proprietății arătoare în fiecare anotimp. Fiind însă că căm să trimită banii, locurile cele mai multe, ca