Telegraful Roman, 1858 (Anul 6, nr. 1-52)
1858-07-10 / nr. 28
telegraful ese odată pe septemănă: Joia. Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura foiei, pe affată la C. R. peate, cu bani gata, prin scrisori francate,adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Sibilu este pe an 4. fl. m. c.) iar pe o jumătate de an 2. fl. - pentru celelalte părți ale Transilvaniei i și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. ear pe o jumătate de anu 2. fl. 30 cr. Pentru princ. și țeri străine pe anu 9 f. pe 7§ an 4 fl. 30 cr. m. c. Inseratele se plătescu pentru întâiea oară cu 4. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oară cu 3 cr. și pentru a treia repetire cu 2 cr. m. c. i ISNNNI NĂ 28. ANULU M. Sibiiu 10. Iulie. 1858. Depeșe telegrafice. * London 30 Iunie. Mahomedanii din sedadună și se înarmează, dar în Arabia au ucis pe Consulul franțuzesc, pe Vite-Consulul englezesc, și pe Creștini, și au jefuit zidirile consulilor. *Constantinopol 28 Iunie. Sami Tașa au călătorit la Creta. Desbaterile despre cursul banilor sau întrerupt săfin nici un resultat. Consulul Beltic de mai nainte, Blendeel, au nimerit aci spre ași lua ziua bună. Naib Emir, se zice că ar fi oprit Cercasienilor comercial cu sclavii. „ canea 23 iunie. În urma omorului unui Ionieniei și Grecii se stremută afară, încă e tulburare. * Smirna 27 Iulie. În zilele acestea să întâmplă aci iarăși un cutremur de pămănt. Epistole despre vieața școlară. (Învedere). Însă precum duhul cel mai înalt nu e numai o ființă știutoare și cugetătoare, ci și o ființă voitoare și încă prea sfăntă și prea bună, o ființă, care prin atotputința sa, realizează bunătatea cea mai înaltă, așea și duheul în om, în chipul și asemănarea lui Dzeu, unul și același neînpărțit fiind nu e numai un duh și utoriu și cugetătoriu, ci totdeodată și voitoriu. De aceea, cănd cineva ar negriji cultivarea voiei ar produce neîncungiurat o boală sufletească, a cărei ființă e rătăcită de la țintă, adecă descultivarea. Așadară școla populară caută să îngrijească de cap și de inimă, de știință și de voiă. Privirea practică a omului de rănd au aflat și aici ca și într'alt loc, ce e și cuviincios, pentru că sentința cea nemăie strigă, prin carea ne arată elementele facultăței practice, din care putem cuoaște, încăt cineva este trebuincos, sună: „G Cine nare capul și inima la locul cuviincos, nu e bun de nimic.” Un cap harnic fără de inimă este și remăne membru periculos pentru soțietatea omenească; întocmai ca și un simplu cu puțină judecată va remănea, și în cazul cel mai favoritoriu mașina, căreia neîncetat îi va livei ajutoriul unui povățuitoriu. Privind acuma la adevărul ce nu se poate deminți nici cănd și pătrunză apoi în feliul acesta în cele din lăuntru ale vieței școlare, vom veni la convingerea aceea, că câtă priveghiere trebue să aibă învățătoriul populariu pentru de a putea corespunde întru toate pedagogiei celei creștinești. Firește, noi cel puțin teoretice am trecut și deacă nu îndeobște și practica, de timpul acela în care se părea a face destul blămărei învățătorești cu dedarea mecanică a copiilor în cetire, scriere și în socotire. Înaltele prescrieri încă poftesc mai mult decât un mechanism, și unele dintre școlile populare fără de a face mult zgomot prin cuvinte de laudă în parte și au corespune în privința aceasta. Nu e mirare clară, că însușirea aceasta desvoltătoare, care întrece mechanismul cel întunecos, care corespunde cerinței de a lumina mințile învățăceilor, s'a făcut acum principiu. Una împrejurare însă este și aici de a nu să ne băga în seamă, adecă, să priveghieze învățătoriul, ca îngrijind el de una putere sufletească, să nu pătimească ceealaltă. Metoda a propășit tare, pentru că mijlocește cunoștințe, care cu puține zeci de ani înainte se priveau de neajunse, în școlile populare. Greșesc însă foarte tare acei învățători, carii năzuind după laude, o protesc cruda și gingașa minte a copiilor la lucruri seci, prin care se tâmpesc simțurile nobile așea încât niciodată nu pot produce frupte folositoare. Privirea singură a unor lucruri, și numirea unor însușiri și activități, deprinderea în vorbire, îndemănărea în cetire și în scriere, ghidarea și curănda socotire, exprimarea ideilor în vorbire și în scris, toate acestea încă nu produc în om moralitatea, chiar și atunci nu, căpoi îndurătoriul sar sili, ca oare acum să vâre unul sau alt semn de religiositate în sufletele învățăceilor. Un alt ce, trebue să înspire sufletele copiilor de școală, un ce, ce însuși învățătoriul să'l poarte în persoana sa, o inimă plină de viață și de dragoste, de la care, inimile copiilor să primească iarăși cât mai în grabă căldură. În chipul acesta înarmat, adecă, cu știință destulă, cu inimă plină de darurile pomenite dulcele meu prietin! vei cultiva în tinerime pe „omul întreg” - ajungănd de și nu deplină, totuși după putințăți precare desăvărșire. Am însă totuși cu ocasiunea aceasta, să te rog, a putrece și un al doilea punct cu vederea, un punct ponderos în privința școalelor populare, care pănă acum foarte de multe ori sau nebăgat în seamă. Megtodica noastră îl descrie cu cuvintele următoare: „Învățătoriul să se străduească a folosi tinerimei școlare întregi” Un proverb vecin zice: „Un om rău singur poate strica mai mult, va cât pot direge zece.” Deci deacă cugetănd mai adânc la însemnătatea acestora, ne aducem aminte și de asemănarea evangelică, cu păstoriul cel bun, care le caută cea cea perdută prin pustiă, și deasă privim cu socotință la dreptul cultivărei, care întrun etat civilisat creștinesc îl are fieștecare individ; și deacă cugetăm că poi din voia lui Dzeu sântem toți membrii unui trup, a cărui sănătate atărnă dela sănătatea fieștecărui membru, atunci nu ne vom mai sfii a cere deja o școlă desăvărșită, ca ea, pe toți școlarii asemenea, după cum fiește căruia sănt împărțite puterile sufletești, săi apropie de chrămarea lor. Nebăgarea în semă a unei astfebu de cerință ar fi un păcat în contra individului, familiei, comunei, soțietăței, în contra statului și a bisericei; de unde apoi urmează, că numai acel învățătoriu, va fi cu cunoștință liniștită, care va putea zice: „Doamne, din căți mi ai dat, nam perdut nici unul cu vina mea.” Principiul acesta:„cultiveză pe omul întreg,” ne perzăndul din naintea ochilor, sileștete iubitul și eu a împlini pururea datorința cea mai sfântă, penru că nu te vei căi, cultivează tot ramul de șiință, pentru că nici odată nu te vei văera de a fi făcut prea mult. Mai adaog însă și aceasta, șiii zic, ca să nu cazi în ispită a căuta la ecamenele tale cu copiii, niște produceri sumere și strălucite dar de altmintrea seci, ci să te îndestulezi cu răspunsuri de și mai simple dar cuprinzătoare. Lucră așea și ți va fi bine. „ Monarhia Austriacă. Transilvania, Sărbiiu 4 Iulie. Fiindune prea bine cunoscute simțimintele poporului nostru, celea, ce atăt de surat se nutrește în inima sa, pentru Înalta dinastie domnitoare; putem presupune cu căt respect este el înțelegănd scirea cea momentoasă, cum că, după prea grațioasa descoperire a Maiestatei Sale c.r. apostolice, nasterea Maiestatei Sale Împărătesei se așteaptă a se întâmpla în jumătatea cea dintăiu a lupei lui August. Copsistoriul Bisericei noastre gr. orientale din Sibiiu, au și împărtășit această veste însemnată credincoșilor sei, demăndănd a se sevărși în toate zilele rugăciuni, pentru norocoasa nastere a Maiestatei sale Împărătesei ELISAVETA, pănă cănd se va auzi dorita veste despre norocoasa nascere; iară după primirea unei asemenea vești să se facă rugăciuni de mulțămită, în opt zile dea răndul. Noi carii cunoaștem zelul, evlavia și căldura Preoților noștrii, cătră înalta casă domnitoare, dorim ca rugăciunile lor, să fie bine primite înaintea tatălui care le este în certuri, acela să trimită de sus ajutoriul seu, măntuind în pace, pre ceea ce este o adevărată maică a tuturor popoarelor austriace. Cu durere primirăm următoarea tristă scrie: Petru, Andreiu, Antoniu și Gheorghie Mocioni de Foen, precum și Ecaterina de Mocionni, născută Mocioni de Foen, cu profundă durere arată moartea amatei lor mame, Doamnei Iuliana Mocioni de Foen, născută de Panaiot, care, după primirea sfintei cuminecături, în anul 70-lea al vieții sale, de slăbiciunile bătrăneților a reposat în Domnul la 29 iunie 1858. I1 iulie Restele mortale ale reposatei se vor binecuvănta aci în Pesta, strada Vațiului Nr. 12, la/ Iulie la 4 oare după amiazi și pe urmă se vor depune în cripta familiei în Foen. . Consilierul medicinal Dr. Smalț, Doftor de auzit și vorbire, despre care sau fost pomenit mai deunăzi, în Nr. 26, au sosit acuma în Sibiiu, și se află cu locuința în Otelul la „Leul alb” e bolnăvicioe, sosit aci se douăzeci Consulul englezesc Dl Bulver lure, turburări. Creștinii prin un grec, sau escat de au Sultanul aci iarăși din nou În Retimo