Telegraful Roman, 1858 (Anul 6, nr. 1-52)
1858-09-18 / nr. 38
căceputul. Comitatele Sellenburg și Vadul cumpărate asemenea tot de dănsul sau rădicat la an. 1719 prin Împăratul Carol al CI. supt numele, Migttepstain, la Pricipat imperial, care se ține de familia cea mai vechie sau domnitoare. Posesiunile familiei acesteia sunt: Principatul suveran, Lihtenștain, ce se mărginește cu Sveția și Tirolul precum și alte Principate și dominii, ce cuprind laolaltă la 204 mituri pătrate în următoarele proprietăți: 1.)) În dominiile austriace: Fortăreața Lihtenștain, Iohanștain, la Sparbah. Lihtental, Rodaun, Iosefsdoră lăngă Calenberg. Vilfersdore, Erdberg, Rabenburg, Absdorf, Feldeberg, ludenau, Chirjbah, Șiaiprigel, Picsendore, Haderefeld, Toțenbah, Naibenbah, Planvenberg, Mauerbaher, Sebenștain și Șenau. (Va urma). Sibiiu 17 Sept. Dintr'o ordipăciune a Înn. Locouiințe, publicată prin Înd. Maghistratu al capitalei noastre, și privitoare la institutele tehnice, scoatem și noi următoarele: Doritorii de a întra într'un institutu tehnicu, trebuie să fie învățatu gimnasiul de susu ori școală reală superioară, și să producă din acelea o atestatu cel puțin de clasa întăia. Acelor tiperi, carii s'au pregătitu pentru chemarea tehnică în vreun ramu de industrie în vipu practicu, și vor să'și însușească și teoria lucrului, li se concede prin Preann. Hotărâre: a face unu curs teoretic de unu anu, din care, făcând sportul cerutu, potu întra ca elevi ordinari ai Institutului, la ascultarea științelor de mai departe. Acelora, carii nau avutu ocasiune a învăța studiele pregătitoare nici în gimnasii, nici în școli reale superioare, ci numai prin silință privată, li se conte de escepționalizer dacă ajung vâzsta normală a depune esamenele prescrise la acele ipetitute, în care vor să între. Pentru de a regula deplin priimirea în aceste școale. Înp. Ministeriu de cult și învățământ au hotărâtu: 1. În anul de pregătire nu se vor priimi decătu aceia, carii pe lăngă că au ajunsu vârsta normală de 18 ani deplini - pu vor potea dovedi, au postu în vr'unu ovițiu demeriialu seau industrialu, cel puțin doi ani. 2. Cei ce vinu la esamenul de priimire, să arete acuzatu viața cu ocupăciunea lor, dela al zecelea anu, și toți, de carii se dovedește, că și au abruntu pregătirea cuvicoasă într'unu gimnasiu ori o școală reală, nu se priimesc decăt deacă va fi trecutu de atunci restimpu de atătea semestre, căte se ceru pentru absolvarea școalelor pomenite. 3. Direcțiile institutelor tehnice sănt foarte restrinse, a face cercetare în casa dendoeală, la acel gimnasiu, ori acea școală reală, unde au studiatu competintele după spusa sa. 4. Esamenele de priimire se facu în săptămăna dinnaintea începerii școalelor, ori, cerând vr'o trebuință deosebită, în cele doaue septămăni dintăi ale anului școlariu următoriu toate după olaltă din toate studiele; cine nu se supune la timpu, nu se priimește. 5. Înscrierea se face cel multu pănă a 15. al unei geni dintăiu din anul scolasticu, mai tărziu sub nici unu pretestu, nici chiaru din pricina boalei, nu se mai priimește nimeni.Noi din partene nu putem din destul recomenda școlii aceasta tuturor părinților acelora, carii observează în fii lor vreo aplecare către cunostințele tehnice.) Ogna 15. Sept. După ce între 6-7 ore sera ajupseiu sub acoperișul, care stasese scutescă împrotiva elementelor pe poptea viitore, me apucaiu cu cor, soțul mei călătoriu a me împărtăși de cina care nici ne au așeptat. Dar abea îmbucasăm de doă ori cănd un strigăt îngrozitoriu „sculați că arde” și versul înfiorătoriu al clopotelor, ne luă apetitul și ne contă discursul cu ospătătorii noștrii. Pănă am ca ajuns la focul, care lumina acum orizonul, era cuprinse 4 case și 5 sălașe, pe care leau și mistuit cu bucate, haine, fănuri ba și doi porci. Focului, pentru lipsa apei și a recvizitelor care la orașul Ogna ar fi de dorit, f se pusă stavilă de oamenii ce alereară, fără nici o deosebire din toate părțile, numai după ce prefăcu în cenușe, ce era cuprins. Cauza să zice a oi și astă dată pina. Un călătoriu. Erdo S. Gorgiu 28 August. (În peere). După aceasta fuseră examinați copii cei mai mărișori din limba română și germană, și întru adevăr nime dintre cei ce cunosc posiția locului acestuia n ar fi cugetat, că limba aceasta din urmă se va pronunța cu un accent atăt de curat. Traducerile în limba română și cea germană trăgea atențiunea tuturor ascultătorilor, încăt M. O. D. c. r. Perceptor Martir Vodă, întru a gătea sau bucurat, încăt însuși au început a examina pruncii. Nu mulți ani înainte de aceasta și era un lucru foarte rar a auzi vorbinduse aci limba germană pănă cănd astăzi săși învață, pentru că timpul schimbă toate. După examinarea altor obiecte apoi urmă aritmetica, exemntele se propuneau de către Domnii ascultători, și răspunsurile urmau cu cea mai mare esactitate. Aceea ce neau îndestulii mai tare pre toți din obiectul acesta, au fost, prefacerea banilor din m. conv. în mon. austriacă și din contră, care se lucra cu atâta acurateță chiar și din partea pruncilor celor mai mici. Precănd credeam că va fi vremea a se sevârși esamenul, începu esaminarea din Geografie, care sau început cu esaminarea Geografiei matematice și fisice, marginile monarhiei noastre, apele, munții și orașele, apoi trecurăm la Principatul nostru, despre care se vorbi mai pre larg. Aicea earăși au fost D. c. r. adjunct de pretură S. Hannenhaim, bărbatul acela, atăt de bun, care șiau arătat dragostea cătră copiiii poștrii ai examina însuși, și ale pune mai multe întrebări. După acestea apoi D. c. r. controlor P. Muto denumitul inspector al școalei acesteia, ținu o cuvântare, adresândusă cătră DD. ascultători, cărora le mulțemi pentru osteneala și dragostea arătată, mulțemi apoi și bravului Învățătoriu pentru osteneala și jertfele sale, căutănduse și imnul poporal, și în urmă, poesia: „Mult e dulce și frumoasă limba ce o vorbim.” După toate acestea se despărțiră venerabilii Domni, și după cum se vedea din fața d-lor, fără a le fi părut rău pentru momentele petrecute aci. Și cu toate că priceperea părinților nu străbate pănă la prețuirea cea adevărată a putu poate acestei fericiri, simțimintele lor morale, care după Cânt, sânt razele cunoscinței, prin urmare pe adormire și nesupusă viforălor subjugătoare ca însuși cunoscința, flacăra cea cerească arătă aprint puterea ce o au ele spre inima muritorilor; căci luănd aceia pre fii lor de mână își rădicară încă odată ochii cătră ceriu, ochii lor cei părintești, din care măsurând apă caturile prin căre au trecut, am socoti doară că au scăzut tot izvorul, dar pu, lacrămi de bucurie, potrivite în mărime cu bucuria lor, izvora din trânșit, la care privire ar fi fost pătruns chiar și inima unui Nerone, și cu acestea se depărtară ei din locul acest sfânt preia casele lor, lăsândumă aci sântul pumai pre mine, care stam mtăcii prin labirintul cel întunecat al mirărilor. Îmnainte de a părteieu locul acesta, aruncaiu încă odată cui puțintel împrejur, și eată văluiu prea masă unele lucruri, vare întru înțelesul cel mai deplin al cuvântului se pot numi orășenești, ciorapi și cuseturi deosebite, icoane mărunte gătite cu haras, lucrate cu destulă ghibăcie, litere cusute frumos cu tortu de pănură, giubele, și alte lucruri de natura acestora ce legăsi n aci, me făcu curios a întreba pre crăznicul, ce supt acelea? și nu puteam săi crez cănd își spusă, că acelea sănt lucrate de confliiele școlare, pre care numai de astă primăvară le învață, pobila Domniță, Elena Hitter, fiica D-lui arendator de aicea, îndemnată numai din marinimitatea și simțul seu cel uman. Ziseiu din marinimitate, și zice că pociu fi în stare a sei lăuda din destul o faptă nobilă ca aceasta. Domnița pomenită de neam și religiune străină, jertfește npoțiunei noastre, fără de cea mai mică umbră de interes propriu! Au nie aceasta o faptă nobilă, marinimoasă și strălucită? Fetițe de romăn! pre care ne favorează soartea, de ave împărtăși cu o crescere mai pobilă, luați vă de aci un exemplu de dragoste umană! Nu numai urbanitate, nu numai modă innaintea ochilor vostrii; pu, ci fapte ca acestea, care să ve rădice numele înaintea lumei. Florea cea fără de aromă aduce cu sine plăcere numai în momentul cel dintâiu; o aromă dulce însă ne face drăgălașă ori ce floare, fie aceea chiar și veștedă. Pentru ce nu cetiți voi sentința aceasta brilantă, ce a au scrisu natura ne fruntea florilor? Aduceți vă aminte că și dela voi cere natura răsplată pentru onorea ce vio dă, pumindură fiicele sale. Dar înainte de ce mașiu depărta de locul acesta vream ami închia vorbirea, și mai nnainte se vedem oare, timpul care schimbă toate, cum au putut face acea schimbare, ca eu astăzi să aflu aci o școală și atâta prunci întrânsa, cănd înainte de zece ani, doară și a cugeta asemenea ceva, încă ar fi fost prea mult. După cercetarea mea mai de aproape aflam, că în an. 1816 încă tot mai călcau aci atâța copii ulițile, umblănd pustii, fără nici un folos, precum adeva se mai întămplă în multe sate de ale noastre; pănă cănd, nu din întâmplarea cea oarbă, ci trimis de Dumnezeu, venind Prea domnul bărbat D. P. Murgo, numai acestuia i se făcu milă de copii aceștia, de aceste ființe nevinovate prin a cărui stăruință neobosită, și zelul cel atăt de nobil se înființă apoi această școală și se adusă pănă la starea în carea o văzurăm în restimp de doi ani. Fiei numele acestui bărbat strălucit, întocmai ca și meritul ce și la căștigat! Aici să venim darăpoi, pe a cărora buze de atătea ori cu o așa plăcere mare se întoarnă cuvântul „naționalitate” asemenea monuminte vii să rădicăm pretutindeni în mijlocul fraților noștrii, să nu ne spăimântăm de norii cei grei ce se pare a ne mai întuneca încă încătva calea, pre care avem a propăși. Să sperăm în Dzeu, și să ne încredem în noi, toate pot fi bune pentru că: timpul schimbă toate. An. Tr. Zagra 30 August”). Dacă îmi aduc bine aminte domnul c. r. Directorii actuale școlar a districtului din Oradia mare, Dimitrie Constantin Oravițianu, au avut marinimitatia sa în anul 1856 a incunosc iniția publicul cetitoriu romăn, prin un program despre estradarea și tipărirea istoriciei „Vestu și Ostii Romanilor” în urma căruia dovadă este tomul 1-iu eșit în public, că un numer frumos din inteligința romănă nu au pregetat cu subși cu tot ce biată avură acei nenorociți. *) La o provocare prietenească R.