Telegraful Roman, 1858 (Anul 6, nr. 1-52)

1858-10-23 / nr. 43

MIE­COMAI Sibiiu 23. Octomvrie., 1853u.­­ și pentru provinciele din Monar­­hiă pe un an 5. fl. ear pe o ju­­mătate de anu 2. fl. 30 cr. Pen­­tru prunci și țeri străine pe anu 1953, pe 7 an 4 fl. 30 cr. m. c. Inseratele se plătescu pen­­ru întâiea oră cu 4. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oară cu 3 cr. și pentru a treia repetire cu 2 cr. m. c. Telegraful ese odată pe septe­­mănă: Joia.­­ Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura fo­­iei, pe afăm­ă la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Pre­­țiul este pe prenumerației pentru Sigilu an 4. el. m. c.; ear pe o jumătate de an 2. fl.­­ Pentru celelalte părți ale Transilvaniei­ Nă 43. A­lulu II. Legea pentru întregirea oastei. (urmare). Cap 5. Tractarea la ocasiunea înrolării. p. 25. Dregătoria po­ltică de cerc cu aju­­toriul comunelor și a conducătorilor de matricule, compune listele pentru cei chiemați asta înainte în toate comunele și înseamnă pe cei în public cu­­noscuți a fi pe harnici și pe cei scutiți pe vale ofițioasă. §. 26. Ca neputincioși cunoscuți în public, sănt a se însemna de cătră dregătoria cercuală acei datori de a se înroșa, a cărora smintire de minte, schilăvenie bătătoare la ochi, sau boală va fi cuno­­scută după adeverința dregătoriei comunale, și cel puțin de către doi membrii comunali, carii în asemenea puseciune vor fi pootiți a­sta față, și carii nu vor avea asemenea doi fii cunoscuți în pu­­blic de ne­apți pentru miliție,­­ fără ca să fie de lipsă cercetarea medică. Ca scutiți pe cale ofițioasă (8§ 14 pănă la 21-inclusiv) sănt a se însemna numai aceia, a căror titul de scutință sau așternut dregătoriei de cere pe cale autentică. §. 27. Dregătoria cercuală face cunoscute lestele în comune, cu acea provocare, ca fiește cine, care a) ar vrea a arăta vreo lăsare afară sau vreo înscriere fără cale, sau b) ar vrea a rădica cuvânt în contra însem­­nărei pentru vreun chiemat înnainte la înrolare, care va fi cunoscut în public de ne harnic, sau ca eliberat pe cale ofițioasă, sau e) crede a fi îndreptățit ca să fie scutit de la întrarea în oaste, săși aștearnă motivele aduse înnainte, la dregătoria cercuală supt timpul prefipt de cătră aceasta după împrejurările de comunica­­ție, și să dovedească cele statornicite. Lângă aceasta e de însemnat, că pretensiunile adese înnainte mai târziu după trecerea timpului prefint, nu se mai pot lua în considerațiune, luând afară singur casul acela, unde nau fost cu putință a se face pretensia aceasta înnainte de terminul prefint. §. 28. Însemnările îndreptate în urma înt­iințărilor sau a vorbirei rădicate, sânt a se a­­mșterne de cătră dregătoria de cerc autorității districtuale, care singură are apoi a cerceta, și a aduce otărârea asupra pretențiilor de scutință pe valea unei comisiuni, la care să fie față și co­­mandantele respectivului cerc de întregire, sau locoțiitoriul acestuia. Dregătoria districtuală slobode a se mai pu­­blica încă odată listele acestea așea întregite, cu acel adaos, ca reclamațiile în contra încuviin­­țirii sau ne încuviințării de scutință, să se așternă cel mult în vesu­ma de 14 zile la dregătoria po­­litica de țară, dar nau putere de reținere. §. 29. Tragerea sorții înnaintea înrolării se va face ne­mijlocit totdeauna după celor de vârstă, începând dela cea mai tineră, și în fiește­care clasă se străgă nume­le după rân­­tul alfabetic, începând dela preo literă trasă. Fiește căruia li este ertat a fi pață la tra­­gerea sorții, și dacă localitatea pentru adunare par fi de ajune pentru toți, atunci au întăietatea părinții sau tutorii acelora ce sănt pootiți a trage soarte. Fiește­care număr de soarte tras, este ne­­schimbat și are valoare pănă la întregirea cea mai de aproape de oaste. S. 30. Dacă vre­unul dintre cei obligați de a se înrola, în lietă (§ 25) sau un întruscris, la tragerea sorții ar rămănea afară, atunci este a se pune pentru fiește­care înrolare la care sau în­­tămplat rămănerea acesta afară, un los din urmă, în modul acela, încăt cel ce are a trage losul a­­cesta din urmă, are de al trage din tratătea losuri, căte au fost la­olaltă la tragerea cea principală, și cu atăta mai mult cu cât vor fi mai mulți tră­­gători din urmă, care se pune înnaintea crantului tragerei principale de losuri ca fracție. S. 31. În listele de înrolare sănt a se trece mai întăiu aceia carii au întrat de bună voie, și aceia carii sau scutit prin depunerea taciei, după aceea cei înfățoșați pe cale ofițioasă, iar după aceștia cei anoteți pentru înrolările acestea, și în urmă ceialalți carii cad supt înrolare, însem­­nănduse după clasele vârstei, și în fiește­care clasă de vârstă după numerii de jos. §. 32. Înrolarea la oaste are a se face în fiește­care cerc, prin una sau mai mult­e comisiuni micste, care au a se întocmi după cum va cere tre­­buința la locurile denumite pentru înrolare. §. 33. Diregătoria districtuală prochlamă îna­­intea comisiunei dintre cei obligați de a se înrola nu­­merul ce se poftește pentru acoperirea întregirei miliției, după rândul din listele de înrolare, înain­­tea comisiunei. Cercetarea despre hărnicie se face păstrânduse precăt se poate buna cuviință. Ta­­tălui sau tutorului celuia ce se cercetează, și aci asemenea îi este ertat a se afla față. 5. 34. Dacă vre­unul pontit fiind a întra la oaste, la tragerea losului nu sau putut asenta, atunci suplinirea locului acestuia se sevărșește de cătră deregătoria politică prin mijloacele amă­­surate instrucțiunilor; iar pănă atunci pășește în locul lui în oaste cel ce se află după rând în lista de înrolare destoinic mai nainte, care deal­­mintrelea ar fi căzut preste numer; întraceea to­­tuși dacă se așteaptă sosirea celui absent pănă în p­atru luni de zile, se însemnă în lista de înro­­lare ca cătană din urmă, și ca slobozit acasă pe pa­­tru luni. În timpuri de răsboiu, sau în împrejurări amenințătoare de răsboiu, anotarea cătanelor din urmă și lăsarea pe acasă nu se întămplă. Va urma. Vanii cei noi. (Încheere). După articulul 23 al patentei împărătești din 19 Septemvrie 1857, banii carii au umblat pănă acuma se vor primi la ori și ce plătire pănă atun­­cin aceasta se vede, că înalta stăpânire voiește a trage pe rând din care toți banii de pănă acum, pănă atuncea însă și dela 1­ a Noemvrie e. n. încolo au de a se primi ca bani legali. În urma emisului Ministeriului de fi­nanță gu­ra Ostomvrie a. c. sau scos din curs numai ur­­mătorii bani: În argint. 1. Jumetete de florenți cu preț 30 cr m. ep. 2. Șeptespreze cruceri, „15 3. Cincisprezece cruceri , „15.. 4. Șeptecrucerii veci. ..„ 6. În aramă. 2 1. Șeferii v. v. (du­cele cu preț de 2 2. Trei criterii v. v. (groșițele) 4­­.. 4. Cruceriul v. v.­­ 5. Jumegate cruceriu v. v. a­rien n­. 6. Trei crucerii m. c. cu inscrierea 3. 7. k­cr. m.c. din . 5 Fiind­că cu începutul lunei lui Noemvrie cat. nou, avem, în urma ordinăciunilor eșite în causa aceasta bani noi după valuta austriacă, și fiindcă fiorinul de 100 cruceri va avea de a fi pe viitorime singura valută legiuită și validă în toată împărăția, pentru aceea propunem publicului no­­stru încă odată banii aceia, în cari i se poate plăti valuta această noauă. Aceștia sănt banii cei m­oi, tipăriți în sume mai mari. Talerul convențional de 17 fiorin. Fiorinul 1 fl. 7 de fiorin 25 cr. noi. Cruceriul nou 1 cruce nou. „ - 5 Jumetate cruceriu nou . Din banii de valută convențională de păn' acum mai avemu pentru negoțul de toate zilele: J)o doarezeceriu fin, tipărit din 1852 și jumeta­­te-lira austriacă în 35 cr. noi. Douezeceriul vecin (înainte de 1852) în 32 Zeceriul și jumetate-lira austr.­­ia. 17 Seseriu­l Cruceriul și pătrariul de lira asstr. în 8, Banul d'argint de trei cr. în J Banul d'aramă de doi cr. în J. Banul de un cruceriu și cel de cinci centesime în 17% Banul de trei centesime în 156- Banul de p fum, cruceriu și cel de 1 centesimă în­­ 85 Din notele noave de bancă sustau cele de 10 ol. 100 fl. și 1000 fl. Din notele vechi de bancă (în mop. conv.): Notele de 1 fl. în 1 fl. 5 cl. noi Notele de 2 fl. în 2 fl.10, Notele de 5 fl. în 5 fl. 25, Notele de 10 fl. ce vin strânse în 30 Sept. c. a. 1859) în 10 fl. 50. Notele de 50 ol. (cevin strinse în 31 Iul. 1859) în 52 fl. 50, adul cla­­cea, pănă când în privința lor altă hotărâre, nu se va aduce v. a 3 1-­ ­ 3. Doi crucerii v. „

Next