Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)

1859-12-03 / nr. 49

1 - noastre, și au știutu căștiga iubirea și grația mai poriloru­­ loru, promitu națiunei romăne care așteaptă a potea privi întrănșii pe doi bărbați aleși, pre doi fii zeloși și credincioși ai sei­, speranțe­le cele mai frumoase. Noi însă le urăm din adă­nculu inimei ca chiaru frațiloru noștri­, sporiu bunu și înnaintare, spre ajungerea scopului doritu­ Fie ca îngerul păzitoriu săi conducă pe acelu pă­­mântu serăimu scutiți de ori ce periclu, săi facă atenți totdeauna spre divina cea mai sfăntă „nă­­ciune și patrie.” Împărtășimu cu astă ocasiune și următoa­­rea corespondință trimisă din partea domnieloru: Lipsca 3 Dechemvrie c. p. Entusiasmul, ce 'l produse și 'l lăsă după sine aicea ziua seculară a nașterei lui Siler, încă nu se era domolit; versurile și imnele ocasionale prin serbătoarea aceea încă nu încetase de a răsuna prin stradele Lipschei, - și iată o altă festivitate, carea avu de antă o reminiscență au mai puțin celebră ca ceea reminiscență, adecă ce e legată de ziua din 2 Dec. în carea înainte de asta cu 450 de ani sau înfiin­­țat Universitatea de aici. Evenimântul ăsta, de o însemnătate istorică nu numai pentru Sacsonia, dar și pentru întreaga Germanie nordică, precum pănă acum la toată vice esculară și semiseculară, așa și astătată sau celebrat aici cu toată solenitatea. Festivitatea sau deschis, la 9 oare în Bise­­rica Universității, prin rugăciuni cătră Dumnezeu din partea corpului Profesoral și a studenților, la care au luatu parte și Ministrul cultului, ca­­rele cu o zi mai înainte venise din capitală, anume pentru serbătoarea aceasta secolară. După eșirea din Biserică primi Rectorul din­preună cu Senatul Universității gratulațiile deo­­sebiteloru corporații bisericești și mirenești de aici și de prin arecur. După 11 oare eșiră apoi toate autoritățile din preună cu deosebitele cor­­puri de studenți întru întimpinarea Regelui la curtea drumului de ferit, unde aștepta o mulțime de cetățeni. Înainte de 12 și sosi înaltul oaspe din preună cu amândoi fii săi, prinții regești, carii fură salutați că vivatele cele mai entusiastice. De aici Regele cu suite sau dusu la cvartirul me­­nit, iară Profesorii cu studenții sau întorșu la Universitate, în a cărei aulă era să se desfă­­șure apropria festivitate. Aceasta se începu, în­­dată după ce sosi Regele, prin uni vers întonat de corul studenților, în urma acestuia se sui Rec­­torul pe tribună și ținu cuvântarea serbătoarei. În decursul cuvântărei acesteia desfășură ora­­torul istoria Universității, și la sfârșit, ne te­­meiul hotărârei celor patru facultăți, întru re­­cunoașterea meritelor pentru știință, proclamă pre Prințul de coroană de Doctor de drepaturi, și pe celelaltu Prinț de Doctori de filosoaie, asemenea mai proclamă încă trei­­ Doctori de teologie, între carii unul e ministrul cultului, mai departe alți trei de Medicină și cinci Doctori de Filosofie. După cuvântare își descoperi Mae­­statea Sa Regele bucuria și mulțumirea sa, și decoră preRectorul, care îi e și consiliaru în­­tim cu ordul crucei pentru merite. actului acestuia sărbătorescu se plăcu cu un vivatu pentru Regele după care urmă iară un versit. La masa, carea sau dat întru onoarea Re­­gelui, din partea Universității au fostu chiemați Rectorul, toți Profesorii și care cățiva dintre studenți, ca reprezentanți ai consoților lor. La 6 oore seara sau făcut conduct de facte. Acesta de la Universitate au mereu de a dreptul la cvartirul Regelui, dinaintea­­căruia au format un Sfârșitul front, pe când o deputațiune de studenți condusă de Rectorul au descoperit Maestății Sale omagiul din partea tinerimei. De aici conductul după ce au trecut prin mai multe strade sau întorsu ia­­răși la Universitate, dinnaintea căruia cântân­­duse cunoscutul vereu „Sandsamps ignitag,” sau arsu­factele în grămadă. Înceerea sărbătoarei zilei sau făcut cu o pe­­trecere foarte cordială, întrun otel în care pe la 8ooare se și umplu menita sală cu literați bă­­trâni și tineri, profesori, studenții de aici și streini veniți de la vreo 8 universități germane. Societatea asta frumoasă, ce se dă cu soco­­teala a fi constat mai mult ca din o mie de per­­soane, aru onoare de a vedea în mijlocul său și are Miniestrul cultului, carele cu Rectorul din preună, după ce plecă Maestatea Sa Regele în­­dărăptu, avu plăcere de a veni spre a lua parte pănă în sfârșit la bucuria zilei acesteia însem­­nate. O însuplețire nespus de mare au produsu în tinerime pretenția și toastele bărbațiloru acelora, carii precum parele cele serioase a­le prelegerilor, așa și parele cele vesele, cu un cuvânt toate ccneziunile care numai se pot da, cu o adevărată abnegare de sine, le întrebuințează spre a înfluința asupra creșterei tinerimei, ce le este încredințată. Mulțumirea, aici și peste tot locul în decursul sărbătei au fost obștească, la care au contribuit multu și rândul cel bun, în care sau desfășurat întreaga festivitate. Pesta (7 Decemvr.) Comuna maghiară de confesiunea ausburghică a încheata h­otărâre, de a îndrepta cătră Maestatea Sa o petițiune umilită, în înțelesul conventului districtualu dela Cesz­­mage, și anume de a se ruga și pentru delăturarea piedeciloru ce se punu în contra ținerei conven­­teloru seniorale ș districtuale, precum și pen­­tru ștergerea măsuriloru luate pe cale judecă­­torească în contra membriloru bisericei evange­­lice pentru împlinirea datorințeleloru­­­loru bisericești. În în­țălesul acestei­otărâri sau împărtășitu și instrucțiunea deputațiloru numiți Senioratul dela Neu­­tra, după o știre în „Pr.” sau determinatu pen­­pentru conventul senioral. tru primirea patentei împărătești din 1 Septemerie. Art. 18. Plutirea pe lacul Garda e liberă. Tractatele de pace. (Încheere.) Art. 17. Toate tractatele și convențiunile întră Maestățile S. S. Împăratul Austriei și Regele Sardiniei, care au avutu valoare înnainte de 1 Aprilie 1859 se întărescu, încăt­udeca acelea cu suvere scimbare prin tractatul de față. Cu toate acestea ambii congrudenți înnalți, se obleagă cum că în decurgerea unui anu voru slobozi tractatele și legămintele acestea suptn o revisiune comună, cu scopul ca apoi în conțelegere să facă asemenea schimbări, care se află de dorita în interesul am­­belora țări. Verona 7 Dedhemvr­ n. Măne pleacă de aci o brigadă tare de infanterie cu tunurile sale la Mantua, și de acolo apoi mai departe în cele trei districte de pe malul Poului, care a măsuratu trac­­tatului de pace au rămasu la Austria, și care pănă acuma au fostu ocupate de cătră Piemontu. Numai decăt după închierea păcii după cum scrie „Tr. T.” sau retrasu atătu din partea noastră, cătu și din partea piemontesă toate garni­zoanele ce se aflau pe teritoriu străinu. Așea se curăți din partea Piemontului districtele de pe lăngă Po, unde era staționatu un postu de gendarmi și o divisiune de infanterie. Din partea noastră încă se depărtă Cossa d' Aonfo.­­ Art. 19. Guvernul austriacu și celu­lariu, se obleagă întro convoire spețială de a regula toate, ce privescu spre susținerea punțiloru și a drumuriloru de preste Mincio. Art. 20. Lăcuitorii ce se află în țăingurile de pe lăngă țermuri, se voru bucura de foloasele acelea ce le aveau mai nainte lăcuitorii de pe lăngă Tițino. Art. 22. Spre a contribui întru toate spre li­­niștirea spiriteloru, se declară și promit Mae­­stățile L. S. Împăratul Austriei și Regele Sar­­diniei, cum că nici un individu din țările L. L. fie din cele ce sau datu îndărătatu, au din cele ce au trecut de altă parte, compromițănduse în ori ce chin în decursul eveniminteloru acestora, nu va fi persebvatu. Art. 23. Tractatul acesta se va raghifica ș. c. (Urmează subscrierile.) Serbia. Un corespondinte al Ziariului din Pesta, îm­­părtășește din Belgradul Serbiei următoarele date statistice despre starea școaleloru din Ser­­bia: În anul trecut școl. 1857 au fost u­ zice­ 343 de școli poporale și la 10.000 de prunci umblători în școală, care numeru asemănăndul față cu po­­poralitatea Serbiei, cade camu la 2800 de suflete o școală, și pe 92 de suflete un școlariu. Nu­­mai în Belgrad au fostu în anul pomenitu 14 școli poporale și preste 800 de elevi. Numerul școalelor crește din zi în zi, și guv­ernul își dă toată silința ca să ajute îmbunătățirea sor­­tei învățătoriloru poporali, și se află și fă­­cut proectul amăsuratu căruia are a se mări leaua învățătoriloru după anii loru de servițiu.­­leaua cea mai mică pentru un învățătoriu e 200, și cea Întămplări de zi.­ ­ ”Din Abrudu se scrie, că Doamnele romăne de acolo se ocupă foarte tare de un timpu încoace cu învățarea unor meserii, ce se ceru ne­apăratu în fie ce casă, așea­­ cu cusutul și croitul veșmin­­teloru, păpucăritul ș. a. Bine facu, noi le pof­­timu patiință, spre continuarea mai de­parte, și dorimu să auzimu vestea aceasta și dintr alte părți. ”*Ungurii carii și dealmintrelea nu lasă astăzi nici un momentu nefolositu pentru înnaintarea și binele loru naționalu, începu iarăși a porta co­­stumul naționalu, atătu bărbații cătu și femeile.­­ În anul viitoriu 1860 va fi o întunecime de soare cu carea abia se mai întămplă la căte o sută de ani. Această întu­necime se va vedea în Spania și în Algira desevârșitu. „C. C.” În Constantinopolu e și o ordonanță pouă împărătească, ca adeca fămeile turciloru să nu cuteze a umbla pe afară cu față desvălită, pice cu vălu mai raru prin care să se poată privi fața, suptu pedeaspsă aspră. ”Omoție rafinată. În zile trecute de curăndu, se dusere doi oameni afurisiți la o biată de femee săracă, ce vindea seara la lumină ca­­stane în tărgu (în Pesta.) Unul dintră dănșii strigă fără de veste pe femee, să iee sama că i sau aprinsu scaunul de pae pe care ședea, care ră­­dicănduse, unul trase de supt dănea scaunul, lăsănduo să cază josu, suptu care timpu celalaltu­ri răpește banii din lăcrițe, și cu aceasta se dubu mai departe, despoindu în modul acesta pe femee de 3 fl. în banunote și 1 fl. bani mărunți de aramă. Din Const­antinopol se scrie, cum că aci se ucisă hoțește pe aurișiu delegatul Principelui Dă­­pilă din Montenegro. Emigranții carcasieni din Odesa sosescu aci totu mereu.

Next