Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)
1859-04-02 / nr. 14
55 nărene, acela se va bucura de restaurarea acestei Aghenții. - Ele au depus Miniștrii jurământul ofițios în mânile Părintelui Episcop Mihail. - Părintele Mitropolit Petru, au venit aci, și sau înfățișat Principelui, de ai mulțămi pentru penzie. - De mult se ridică pâri asupra abusurilor tractatelor ce le facu sudiții străini. Aceștia se deprindu aci cu lucruri ertate, și neertate, dar pentru care au plătesc nimic, ba întimpinarea cieltuelelor cu contribue comunale, de unde tragu și ei bunătăți. Aceste împrejurări au dat ansă Guvernului, de a demănda obârmuirei orășene din Bălgrad, ca ea să consumă are toți străinii, carii ducu neguțetorie, și săi arete. Și și demăndarea acasta a Guvernului au fost destul de lemurită, totuși ocârmuirea Bălgrădeană, de a închide numaidecât boltele unor sudiți străini, banii au și alergat apoi fără întărziere la consulii, de carii se ținu, cerând delăturarea unei asemene măsuri. Ear când au văzut pământenii, că a doă zi iarăși sau descie boltelă străinilor, atunci ei cu toții se sculare, și mearsere la stăpânirea lor, cerând închiderea acelor boabe în înțelesul tractatelor. În sfârșit sau liniștit aceștia. Și acum se lucră, ca să se reguleze relațiile străinilor după tractate, și să se aducă măsuri spre mulțămita ambelor părți. Gazeta din Timișora, produce următoarea scrisore, pe care a împărtășito Principele Gorcecoiu în numele Maestagei Sale Împăratului Rusescu, Principelui Miloș din Serbia: „Înnalte Principe! Domnul meu Împăratul, atăt spre ași esprima buna Sa voință fătră Înnălțimea Ta, căt de altă parte spre a manifesta națiunei sărbești, cu ce aplecare se poartă acela cătră domnitoriul ei, sau îndurat a te dărui cu ordul vulturelui albu. Trimițându prin aceasta insigniile acestui ordu, îmi descoperiu sincera mea urare de bucurie, pentru atențiunea cu care Domnitoriul meu se poartă cătră D-To. Cu cea mai profundă reverință rămăindu Al Înnălției Tale prea plecat servit. Principele Gorceacofa. Italia. „Gazetei Austriace,” i se scrie în 1 Aprilie din Turin, că Contele Lazvașg au sosit acolo în ziua aceea, dimineața. Unii dintre adoratorii sei, și mai mulți dintre amploiații cei săngi supuși, iau alergat înnainte, pănă la Susa. Presa piemontesă, întărește cum că Piemontul se îmbucură de o bună voință nemărginită din partea Franței și a Rusiei, și cum că causele se vor pertracta în congres, fără nici o împiedecare. Foile de acolo vorbesc despre un esperiment revoluționariu, republican comunistic din Modena, ceea ce după cum se presupune nu va fi adevărat, întocmai ca și vestea ce se lăușă cum că Ducele de Saagres ar păși în regimentul de cavalerie a Savoiei. Gazetele din Piemont se laudă cum că chiar și în Roma s'ar fi făcut colecte de bani pentru scopuri de răsboiu, și că femeile din Lombardia s'ar fi recomandat ca îngrijitoare pentru cei vătămați. Deși toate veștile acestea sunt mult mai mărite de căt ce sunt întru adevăr, servesc totuși spre dovadă, cu câtă sârguință se lățescu acolo asemenea aghitațiuni. Gazeta Vienese, zice, cum că „Opinione” repetează necurmat în toate zilele, că pacea europeană, și rămănerea Austriei în Italia și mai încolo, deși aceasta domnește acolo acum de patruzeci de ani - sunt două lucruri atăt de constraste, încăt nici un congres nu le mai poate conbinna laolaltă. Italia niciodată nu se va învoi cu aceea, ca Austria să mai rămâe acolo, fie clar și întră marginile după înțelesul tractatului din 1815. Guvernul franțusesc clar și dacă nu are nici o treabă la tractatele pomenite, zice „Oninione,” dar are apoi cu atăt mai mult drept a dispune în principiile celi poporale, și în causa naționalități italiene. Guvernul franțusesec zice mai departe, Cainione” are drept a se adresa oficios sau semiofițiosu cătră celelalte poteri, așea: Trăbite ca congresul să silească pe Austria a lăsa provințiile Lombardo - Venețiane, fiindu că numai așea își poate aceea sevârși lucrarea, iar Franția numai avea se poate învoi la o problemă generală de pace. Franția învoindusă ca să se țue congresu, își descopere tot odată prospectele sale de pace prin aceasta, și își documentează murținirea sa. Franția ar scăpa de orice îndatorare atunci, dacă cumva celelalte puteri nevrănd ai primi propuseciunile ei ar cerca a aduce astfeliu de consultări, din care ar urma fie chiar și numai în tăcere sancționarea și nevătămarea tractatelor din 1815, după ce atăt revoluțiunea căt și răsboiul, numai prin modificarea acelora se potu depărta. Gazeta „Unione,” care numai mai dăună și amenința pe Împăratul Napoleon la revoluțiune, în casa cănd acesta sarabate dela cazărea pe care ș'a luato Piemontul, astăzi e de părerea cum că Împăratul Napoleon, chiar și pentru aceea încă ar cerne tractatele vienese, căci acelea periclitează chiar și existența franției, și producu revoluțiuni, cărora el trebuia se pune odată un capăt. Pomenita soge după ce vrea a arăta că Austria ar da ansă la revoluțiuni, scrie cam în chipul următoriu: „Împăratul franțoșilor vede că marginea franției de cătră Raina nu se află în stare de apărare, și pre lăngă toate acestea tace, rabdă și respectează tractatele, căci iubește pacea, și se poartă cu onoare cătră vecinii sei, carii nui sănt spre îngropere nici capăt. În Italia însă vede ce inimicul seu propriu și a plianțlor sei, pe Austria cea nestămpărată și arogantă, care îl eschide de la toată întrevenirea sa cea legală, și îl amenință ce sunt ascunse. De aceea vrea dară dănsul (Împăratul) a restrănge pe Austria cu tot dreptul întră unele margini ca acelea, spre a nu'l mai neodihni, și ași căștiga o întrevenire în Italia, și în sfărșit ași asecura toate marginile Franției. Și în loc de a întrebuința potare materială se revoacă astăzi la o viziunea publică și la diplomația iubitei de dreptate. Dănsul vrea a deslega diiesția pe cale pașnică, prin congresul Austria întraceea ar vrea a întreprinde congresul numai socolului din Aachen, care însă după motivele promui va succede.” ș. c. l. Gazeta de Savoye face pomenire despre un transport de 50.000 de saci cu bucate, și alte provisiuni militare. Să ne mai întorcem încă odată la contele Sahoat, pe care îl privescu jurnalele de cel dintăiu coriferiu al Sardiniei, și respective al Italiei întregi. (așea dată Cu rentorcerea sa de la Paris în Turin, nu la London) fasă aci așteptat de cătră ai sei cu un entusiasm mare. În 1 Aprilie n. seară i se represeată înnaintea palatului cu ocasiunea unui conductu de facle, un numer de ponor însemnat, bani din 15,000 de oameni. Gazeta din Milano, scrie, că Contele Satopy, văzu de a doua oră adunat poporul din naintea palatului seu. Întăia oră la văzut în Octomvrie 1852, atunci cănd strâga: moarte lui Cavur! cănd acesta numai gendarmariei potu mulțumi scăparea vieții sale; iar a doua ore îl văzu adunat în 1a Apr, întră strugări de triumfu. Contele descoperi de pe balcon poporului adunat- după cum scrie „Presse,” - că deși disestia unitatei italiene e împreunată cu pericle și greutăți mari, acelea nu sănt totuși de a nu se putea învinge. Prin Concordie și încredere în Regele, va isbuti dură causa independinței naționale. Despre ovațiunea ce i sa făcut lui Sarosi, cu rentoarcerea sa dela Paris, scriindu și Gazeta vienesc „Rgdesse,” zice cum că aceia au încredințat în cvartirul seu pe membrii comisiunei, despre bucuria sa ce o simte în privința aceea, căci ostenelele sale întreprinse în interesul unitatei și a independinței, au secerat recunoștință. teresele acestea, Insănt - zice cu mult mai sfinte și mai drepte, decăt ca să pa triumfeze. După sevârșirea ovațiunei au lulto poporul dea lungul stradelor, căutănd doine de răsboiu din căutările lui Hugo. Dealmintrelea despre resultatul călătoriei lui Savory se știe în Turin numai atăta, cum că Împăratul Napoleon iar fi promisu, cum că cauza Lombardiei se va pomeni în congresu din partea Franției. Ce se poate înțelege însă prin aceasta, depărtarea Lombardiei, sau reforme, nu se știe. Se zice că guvernul Sardinie, ar vrea a face și un împrumut nou, după ce isvorăle finanțiale pentru de a țânea o oaste ce au crescut la 100.000 de capete, sunt aproape de a se sbură cu totul. Pre lăngă toate aceste spese mari, înnarmările după „Opinione” se tot mai continuă încă, și numerul voluntarilor carii se adună din toate părțile Italiei crește pe zi ce merge, ba se scrie chiar și despre un proedtu, după care ar avea a urma Piemontesii în casul cănd s'ar anunța răsboiul. Afară de atătea jurnale, ce măresc căt se poate înverșunarea italilor, mai casă apoi în Turin tot acuși acuși , și căte o broșură, ce sănt tot atătea arme destinate de guvernu, după cum scrie un corespondinte al Gazetei universale - spre întărâtarea celorlalte state itale. Dela granița ariei se scrie l. Ves. Zig. „Neîncrederea partidei cel estravagante, cătră guvernul Piemontesa, e încă și astăzi atăta de mare, încăt în Turin abia se crede dacă ar putea fi guvernul în stare, spre a putea molcomi inimile, chiar și în casul acela, dacă ar vrea a cerea. Acei oameni vreau numai răsboiu la toată întămplarea, chiar și atunci cănd Franția le ar denega ajutoriul; ei trăescu cu ilusiunile lor proprii, și precalculă cu siguritate la cooperarea Italiei întregi, fără de a cugeta la posițiunea cea puternică a austriacilor, și că ce lucru greu e a da peptu un popor fără de arme, cu o oaste bine înarmată, franția. Discursul zilei în Paris, e încă și pănă astăzi, congresul. Un corespondinte al Gazetei Prusiene, zice, cum că congresul pomenit nu se va ocupa numai cu revisiunea tractatelor, ci totodată va stărui și neutru de a constitua relăciunile statelor itale „ndependanțe,” întro scrisoare din London, vrănd a descoperi dorința cabinetului englesy, prin o programă despre pertaritările congresului, pomenește și despre o confederațiune itală. „Memoy. Diplem.” după ce își dă părerea că locul destinat pentru ținerea congresului ar fi Haaga, zice cum că Lordul Malmesbury, cu învoirea poterilor celor mari ar fi condus un proect la proposițiunea Rusiei, pentru motivele preliminare, în care sar cuprinde pertractările ce au a veni înnainte în congresu. Alte isvoară, zicu apoi iarăși, că pănă acuma nu sau sevârșit preliminarele pentru congrese, și că încă mai stă la îndoială lucrul, dacă ore se la sfat de trebuință, de aici au a