Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-02-04 / nr. 5
Telegraful ese odată pe septemănă: Joia. Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura foiei, pe aflată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Preprenumerației pentru Sibilu este pe anl. cl. 20cr.va.ear pe jumătate de an2. fl. 10 cr. Pentru o celelalte părți ale transilvaniei și pentru . din Monarhiă pe un an 5. el.25 cr. ear pe o jumătate de anu 2. pl. 627 cr. pentru prunci și țeri străine pe anu 93f. 45 cr pe 7 an 4 44.72 cr. v.a- Zneermele se plătescu pentru întâiea oră cu 7. pr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră cu 57 cr. și rr. treia repetire cu 37% cr. v. a. T 1 țiul Meseriile și folosul loru. Sormare. Agronomia e dată o deprindere mobilă și onestă fără de nici o îndoială, și totuși însă dacă poporul nostru va rămânea numai pre lăngă aceea, nu numai că nu va putea face vreun progresu, nu numai că nu va potea a ajunge la o stare mai bună, nu numai că pu și va potea spori averea, macaru că averea pentru o națiune, pentru un ponor, e mijlocul celu mai potiite, e condițiunea fără de care nu, pentru a potea ajunge la o cultură mai înnaltă și prin urmare la o stare mai fericită. Să întrebămu oare pe lăcuitorii permănii și ale altoru țări dinafară, unde pe un milu cuadratu se află de trei patru ori mai mulți locuitori decătu la apoi, să întrebămu, ore ce aru face atătea mii și milioane de oameni, ce aru îmbrăca și ce aru mănca, de cumva ei saru răzima numai în nădejdea plugului, de cumva afară de sapă, coasă, secere n'aru mai apuca și alte instruminte amănă? Să întrebămu dară pe lăcuitorii aceloru țări unde cultura au luatu un zboru în paltu, cum se poate, ca eu să trăiască multu mai bine, cumu își știu îmulți averea, cumu știu ajunge la niște capitale însemnate cu o ușurință multu mai mare și pe o cale multu mai ușoară decătu noi? E doară țara loru mai binecuvăntată? e pămăntul loru mai roditoriu? sau săntu el mai strădalnici, mei muncitori de cătu poporul nostru? Ba nu. Țara noastră astă grădină măndră și scumpă e destul de bogată, destul de bine cuvăntată, - cămpiile ei săntu roditoare - producu bucatele cele mai bune, și în abudanță pentru lăcuitorii săi; dealurile ei au păduri multe și frumoase, coastele presărate cu vii ce producu vinațe alese, și cu pomi ce producu poame multe și bune; munții ei bogați de minerale scumpe, earu poporul? poporul romănu el e unul dintră acele popoare muncitoare, pentru care se pare a se pirostitu înadinsu cu deosebire sentința ziditoriului:„Întru sudoarea feții taleți vei agonisi pănea ta.” Causa dară pentru care lăcuitorii altora țări și apoi cu ajutoriul acesteea în cultură, este, că aceia au îmbrățișatu toate meseriile, industria culte au propășitu și sporescu în avere comerțul și cu un cuvăntu totu ce au putut contribui la îmbunătățirea soartei loru cu zeci de ani mai înnainte, earu causa pentru care poporul nostru au rămasu întru toate îndărăpturu e nici sărăcia țării în productele sale, nici moleșia poporului, ci e lipsa meseriiloru, a industriei, a comerțului și a tuturoru mijloaceloru de asemenea natură pentru îmulțirea averei, pe care poporul nostru nu le au știutu prețui, ba nice cunoaște mai de aproase. Dacă pănă acuma poporul postru nou pututu ajunge ca să poată cunoaște folosul meseriiloru, o mai zicemu odată au portatu daru timpul în care amu trăitu în peptul seu causa. Timpul însă nu ne vomu mai putea augunde la spatele toriu, acestora ignoranță și slăbiciunile, pu vomu mei potea zice: Amu vrut daru naș putut, ci vomu mărturisimu păcatele și a zice, că „amu pogut daru p'amu vrut,” ș'apoi unde lipsește voința și domnește o cerbicositate oarbă, acolo lipsește agătu ajutoriul dumnezeescu că tu și omenescu. Daru să ne mai întrebămu odată, cu ce aru trăi lăcuitorii mai mulțiude aceia săntu de trei patru ori mai deși și mai mulți, luăndui în proporțiune cu romănii? de cumva meseriile artele industria și comerțul nu s'aru afla la ei în elore și întro stare ca acea, ce le garantează o păne destul de bogată, ș'apoi să mai întrebămu ce voru face oare romănii, măne poimăne, îmulținduse, dacă voru rămânea și pe viitoriu numai pre lăngă agricultură, căndu și astăzi numai d'abia, știe Dumnezeu cum pai potu suporta greutățile. Dacă unu tată care din moșioara sa abia'și țâne astăzi casa și 'și împacă cu destulu trebuințele cele din casă, fără ca să'și mai păcatu poată crește pruntii pre la școli mai înalte, ce va urma dacă va trăbui să'și împartă moșioara la cinci, șeasă prănii? daru ce va mai urma căndu aceștia mai tărziu o voru mai împărțio încă întragătea părți? În urmă dintr'o sesiune, din care poate trăi azi o familie, împărținduse, va ajunge unu petecu pentru care ne mai potănduse împărți se va arunca soarte. Sau pe fiinduergatu a se împărți moșia, unul dintro familie va fi moștenitoriul plătindu pe ceialalți frați, (numai de va avea cu ce?.)seara aceștia apoi trăiască largăi lumea. Unii toate voru fi de opiniunea, că dacă au polutu poporul trăi atunci căndu romănii erau iobagi, căndu făceau atătea zile de lucru pentru moșie, cu cătu mai vărtoeu potu astăzi căndu ei au devenigu proprietari adevărați preote averea loru? Rău au trăitu căndu au fostu iobagi, și tot așea i azi, ba încă și mai rău dacă nu se voru găndi pentru viitoriul loru, atunci erau iobagi, clăcași, jeleri, iaru măne poimăne potu ajunge și mai rău potu deveni proletari, un ce necunoscut încă căci niște la poporul romănu, oameni carii devinu fără moșie, fără meserii, fără capitalu, cu sufletu 'noase, cu casa'a spinare ce mai potu alta aștepta decăt, ori să formeze o clasă de proletariatu, ori să se resfire pe fața pămăntului ca cele douăsprezece seminții ale lui eraia! De aiu avea poporul postru încă de două trei ori atăta moșie pe cătă are acuma, și totu va căuta să vie la stare ticăloasă, pănă căndu nu vomu avea și pohomănii meseriași, industriași, și cu un cupăntu oameni carii să ne formeze o clasă mijlocie - bulgărească sau cum să o mai numimu, cănă atunci numai în zadaru ne vomu mai păluci un viitoriu știe Dumnezeu cătu de fericitu, căci toată speranța pe va fi zidită a aeru. Pănă pici cu o stare mai bunicică, pănă ateni să nu sperămu că vom avea și poi vreun orașiu romănescu de dai domne.Aci nu înțălegemu și a romănii din Primioare, unde orașele mănești daru șeseriile săntu ale altora, sănturadin care causă și acolo lipsește clasa mijlocie- ciotărănească - spre dauna țorii.) (Va urșa.) Monarhia Austriacă. Sibiiul Feor. Situațiunea politică se face totu mai întunecoasă. Deși există astăzi o alianță strănsă - daru cine ști că tu de insimă? - îngră Franția și Anglia, ceasta din urmă totuși pu poate privi cu ochi buni înfluința cea mare ce o are Franția în Italia, întocmai precum pu poate suferi nice pe aceea a Austriei. Tendința Franției au fostu încă de multu de a trage Savoia (unu Ducatu ce se țăne de Regatul Sardiniei de 201 mile cuadrate, cu 584,000 lăcuitori lăngă sine. Anglia nu vrea a ști nimica de încorporarea aceasta. Apoi Piemontul încă nu mai avea saru învoi la încorporarea Savoei lăngă Franția, dacă în locul ducatului acestuia i saru da Veastia. Se va slobozi oare Împăratul Napoleon I la aneesiunea stateloru din Italia mediterană, asemenea togmeală? e pănă astăzi încsă o chestiune grea, misteriosă și foarte delicată. Însă dacă Împăratul n'aru putea căștiga Savoia pentru Franța, e la îndoială încă dacă se va învoi la Piemontul deal mintrelea se află îndemnatu de cătră Anglia de a pretinde Veneția, vare fără de ajutoriului Împăratului Napoleonu o pretinde numai în zadaru; earu dacă Împăratul saru învoi cumva la aceasta, - ce nu se prea crede, atunci are a privi seriosu în fața unoru eventualități meri, și poate chiaru în fața unui răsboiu europeanu. Trebile statului bisericescu încă sa oa cu totu mai critice pe zi ce merge. Sibiiu 2-lea Feur. Este cunoscutu on. nostru publicu cetitoriu, că în Nnii 47 -49 din an. 1859, ai jurnalului nostru, s'au fostu publicatu concursu pentru unu stipendiu de 100 fl. v. a. din fundațiunea Franciscu-losetiană. Împlininduse terminulu prefiptu de 40 de zile, și adunănduse ieri în reședința episcopească subu prezidiulu Eselenței Sale Păr. Episcopii diecesani., mai mulți membrii ai diecesei noastre. Preoți. amaloiați și neguțători de aici, s'au împărțitu stipendiulu pomenitu între doi concurenți: Nicolae Străvoiu și Pavelu Moldovanu, amăndoi iuriștin an. I-lea, în academia a. r. de aici, celu dintăiu fiiu de economu din comuna Zernești, și alu doilea fiiu de Preotu din comuna Totoiu; iară alu treilea concurente din pricină că nu s'au produsu atestatele de maturitate și de sărăcie, nu s'au pututu lua în considerațiune. Îndemnulu, din care au purcesu adunarea în împărțirea stipendiului acestuia între cei doi concurenți, au au fostu altulu, decâgu dreptatea, și îngrijirea cea părintească, de care trebue să fie însu căuta să npe voru trăi ș toru țări culte, și împrejurările pu ne voru mai esculare vii-uu vomu avea o clasă bunișoară de cetățeni haro