Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-02-04 / nr. 5

- A. . 8 - 3 ---­­ -­­fletită, și povățuită o astufelu de adunare la asemenea împrejjurări, căci pănea unulu dintre ei în calculu, precutu precum­­pre arăta cela­­laltu precumpănea pre soțulu său în sărăcie. Apoi nu trebue să perdemu din vedere aceea, că pentru unu tănăru romănu săracu subu împrejiu­­rările de față, 50 fl­­ori și cumu este o aju­­torință bunicică, și că scopulu fundațiunei noa­­stre este tocma acela de a sprijini tinerimea cea lipsită studioasă în chipulu celu mai eficace. Totu în adunarea de mai susu, ne precinui nu puțină bucurie descoperirea prea plăcută, ce ri nevoi­a nio face Eselenția Sa Păr, Episcopu și Președinte alu adunărei, ca adecă, cu suma in­­casată cu sfârșitulu ap. trecutu de vreo 3000 o­. să se cumpere obligațiuni de descăunarea pămăn­­tului, iară ratele ce vinu a se plăti la stipen­­diști în an, curgătoriu, și pănă se voru aduna bani în cassă, le va lua Înnaltu același asupra sa, însărcinănduse dintre DD. Efori, a cumpăra obligațiunele corăspunzătoare. În chi­­pulu acesta va crește fundațiunea Franțiscu-lo­­sefină dintr'odată cu vreo câteva sute de floreni, unulț De aici poți vedea iubită tinerime studioasă­ că Biserica și națiunea se îngrijește după pu­­tință, pentru tine și subsistința ta. Nu'ți re­­măne alta decâtu să dai și tu dovezi învederate, că ești vrednică de ostenelele acelora, căți su­, prețui și tu tesaurulu acesta mare, erezitu din moși și strămoșii tăi, și pășându măne poi­­măne dintre păreții școaleloru în viața prac­­tică, și devenindu la o stare mai favoritoare, să te pevoiești și tu a urma acestui esem­plu frumosu alu Părințiloru și frațiloru tăi, și să te străduești și tu după puterea­ și emnreju­­rările timpului, a condurge la asemenea așeză­­minte biserică-naționale. De aru fi urmatu, sau de aru fi pututu urma astufeliu Părinții postrii, noi astăzi altmintrelea amu sta, în privința na­­țională, intelectuală și materială. Poate că și­ noi amu putea face mai multu decâtu câtu facemu în adevăru; poate, că și noi piamu potea croi unu viitoriu cu multu mai siguru, amu înnointu poate cu multu mai repede bătră fericire; deaca amu sci a ne prețui mai bine pre noi înșine asemenea vredniciei noastre naționale, dacă amu simți și lucra, și amu trăi în sfărșitu în mai mare dragoste și mai bună înțălegere frățească.­­ Sibiiu 1. Fevr. Un Corespondinte din Buco­­vina împărtășește părerea sa în contra acelui evenimentu, cându Bucovina iarăși s'aru împreuna cu Galiția, precum au fostu pănă la anul 1848, și aduce înnainte pentru apărarea Independinței țării lor și fondul religionariu deacolo, și ar­­gumentează, că ar fi drept, va din fondul re­­ligionariu suma de 200.000 oi.ce în tot anul priso­­sește, să se dee ajutoare pe scopuri obștești, precum este agricultura, indusaria, ș. a. căci și proprietarii la regularea parohielor au dat și dau și astăzi porții canonice Preoțiloru de 44 iugere. Se pare bine că Redacția Telegrafului Romăn au luatu acestu articul în coloanele sale din jurnalul Vierezu „Mandegeg,” căci altmintrelea nu amu oi știutu nimicu despre fondul religionariu din Bucovina. Noi nu ne putem înprietini cu părerea susatin­­eului corespondinte, ca adecă summa de 200,000 el să se dee pe agricultură și industrie, căci ne vine a zice, că ziu suma de 150,000 al. pen­­­tru care a zice corespondintele, că se vieltuește pentru unele Institute și șiri parohiale, este cu multu mai mică, decât s'ar putea spune a ei de ajunsu pentru acoperirea speselor unei Eparhii de 33.669 de suflete, cu unu Episcopu, cu un Ar­­­­himandrit, carele este președinte al Consisto­­riului, cu șase profesori de Teologie, cu Perso­­pulul consistorial, cu mai mulți profesori din înstitutul preparandial, cu trei Mănăstiri, cu 12 Protopopiaturi, cu 300 parohi, și cu 50 de Că­­lugări salarizați! Dar apoi vându se socotește încă și numărulu celu mare al Hramuriloru dum­­nezeești din Eparhie, care sântu numai de bârne, debia de 3-4 orgii în înnălțime, debia de 7­-8 frnu­ri lungișe,și de­u­ sorții în lărgimei apoi nu­­mărul celu mic al școaleloru populare, căci pre­­cum am aflatu noi din șematismul eparhial al an. 1857, numai 24 suole triviale naționale se află astăzi în toată Eparhia, atunci pe vine a zice că summa de 200.000 al. ce acum întrunu am­ pri­­sosește, nu ajunge spre acoperirea lipseloru biserico-școlare. Dreatu spune Corespondintele că Proprietarii dau parohilor porții canonice de 44 iugere, însă ni se pare nouă și aceea dreptu, că două părți din Bucovina este proprietatea fon­­dului religionariu, și numai a treia parte este proprietatea Boeriloru, și apoi proprietarii ca să vorbimu cu cuvintele articulului din Vaandereg, nu contribue nimic la plățile Episcopului, Pro­­fesoriloru, Institutelor, ș. c. l. prin urmare nu­­mai atunci sar putea întrebuința summa de 200,000 cl. pe scopuri de agricultură și industriă, cându Biserica și școala p­aru mai avea lipsă de nici o înbunătățire spre binele obștesc, carele ar re­­vărsa negreșit fruptele sale și asupra agricul­­turei, dar­ și asupra industriei și cu deosebire asupra deșteptării intereselor pentru care do­­rește corespondintele susținerea independinței Provinției loru de cătră Galiția. Și deacă nouă pu­ne crede acelu onorat corespondinte, ci este altmintrelea vonvinsu, atunci priimimu bucurosu părerea Dumnia lui. --- O sinucidere înfioroaătre, ce se în­­tămplă în capitala noastră în zilele acestea, fuse pentru poporul de aci unu obiectu de sorbire destulu de tristu. Unu Căprariu dela Regimentulu al 8-lea de Jandarmarie, care legă cu fiica unui păpucariu de aici unu amor intimu, primi ordinea precum s'aude de a se strămuta întraltu locu. Atâtu căprariulu cătu și fata se resolvare a cădea mai bucurosu prada unei morți înfiorătoare­­ prin sinucidere, decâtu a se despărți unul de altu, întămplă dimineața în 7 Fevruarie (26 Ianuarie) Sinuciderea se în Dumbrava Sibiiului, lăngă drumul ce duce la co­­muna Poplaca. Uigându daru aceștia de religiune, lipsiți de tot simți măntulu moralu, amorezulu își împușcă întăiu pe amoreza sa,dună aceea prin altă împușcătură se omoru apoi și pre sine, căzănd unulu lângă altulu pe unu covoru ce se vede a se fi întinsu spre scopulu acesta, avându fiește­­care câte o cunună. Din o scrisoare ce o lăsare dănșii, s'au doveditu învederatu, cum că sinu­­ciderea s'au întâmplatu cu voia amândurora.­­ Galeș 27 Ianuarie. Ziua de eri ne puse pe toți în spaima cea mai înfiorătoare. Focul, acestu elementu înfricoșatu - care de atătea ori au causatu vaete și sărăcie prefăcăndu în vreo căteva momente în cenușă acea, ce a căștigatu bietul omu cu sudori crunte în zeci de ani, mai lăsă și astădată pe ontu familii din comuna noa­­stră acum în mezii de iarnă, fără casă și masă afară cu ptu­ceriu, lipsite pănă la bucata cea din urmă de păne. Focul erupse la 2 oare după ameazi, și nui­trăviți mai multu de 7, oară, pentru ca să prefacă în cenușă optu căși cu edificele cele din prejuru. Ce­i însă mai îngrozitoriu au fostu acea, că focul apucă întro casă și pe trei băieți nevinovați în vârstă pănă la 5 ani, carii căzură jertfă elementului înfuriatu­ principatele dunărene. În proectul de constituțiune pentru Princi­­patele romăne, din care amu fostu publicatu și noi un estrasu, sau fostu făcut disposițiuni și pen­­tru organisarea Bisericei de acolo, și respective ca aceasta să rămăe neatărnată de ori­care chiriarhie străină, ocărmuinduse pre sine de un sinod centralu, compusu în înțălesul canoaneloru apostolice. Aci mai împărtășimu o discnsiune, care desbate mai rre­larru obiectul acesta, precumu urmează: În Desagiul cetitu în zioa disoluției Adunărei, rubrica atingătoare de cult, nu zice un cuvântu de doă cestii, cele mai importante ale acestei materii; voimu să vorbim de cestia averilor monastireloru învinate locuriloru de josu, și de cestia organizărei unui Sinodu a bisericei din Principatele­ unite. Socotimu însă vă aceste chestii sănt mult mai importante pentru țară, decătu desvălirea în ochi Europei, și în termine foarte crude a eccesului despărțeniiloru, o rană socială, ne­­greșitu foarte mare, daru care nu este cea mai mare din acele ce rodu societatea noastră. În totu feliulu mai presusu de chestia despăr­­țeniiloru, săntu chestiile mănăstiriloru închinate, și a sinodului romăn. Cetitorii noștri știu le căte desbateri vii, serioase și lungi au dat locu aceste doă mari interese în țară, în presă, în Adunarea ad-hoc, ba chiar­ și în Comisiea cen­­trală. Chestia monastireloru au fostu tratată în­­suși și în sinul Conferințeloru Europene, din care au izvoritu convențiea din 7 (19) Augustu 1858, ba și în protocolul al 3-lea, prin care s'au recunoscutu îndoita alegere a Comnului Cusa. Înființarea sinodului romănescu este ase­­menea o mare trebuință nației noastre, fiindu că numai această autoritate supremă poate pune unu capătu înm­urirei și amestecului patriarhului gre­­cescu din Țarigrad, în trebile religioase ale ro­­măniloru, și a asigura neatârnarea bisericei noa­­stre de ori ce chiriarhie străină, neatârnare pro­­clamată încă din timpul Paleologiloru, daru forte ades­călcată în picioare de călugării Fanariului, mulțămită slăbiciunei unora din mitropoliții noștrii. Toată nația este interesată la aceste doă mari și importante chestii, și de vreme ce guver­­nul au socotit că disoluția cameniloru era momen­­tul favorabil pentru a face cunoscutu­l erei pro­­gramul seu în ce se atinge de reorganizarea Prin­­cipateloru­ unite, credemu că n'aru fi fostu de prisos de a se spune țării și care săntu privirele sale, în cestia neatârnărei bisericei romăne, din ambele principate, prin inființarea autorității sinodale comune, precum și în chestia averiloru monastireloru învinate, cestia care, după um­ire, este chestia cea mai arzătoare, cea mai națio­­nală din epoca actuală! De multe ori am atinsu această din urmă chestie. Ne păstrăm a trata în curându și mai pre largu, mai alesu în ve­­derea vorbeloru respândite­­ și cărora, cătu pentru noi, noi pănă acum nu le putem da crezare,­­ că cea de pe urmă călăt­orie a D. generalului consul al Rusiei în Moldova, aru fi avut de țăru de a dobăndi oareși rare concesii în privința ace­­stei chestii, adevă a averiloru monastireloru în­­chinate a ceastă știință subt toată rezerva, și sperămu, că Monitoriulu, care în alte chestii multu mai se­­cundare, este mai vorbareț de­cât chiaru aru tre­­bui, nu va rămânea multă vreme cu gura mută, într'o chestie la a căriea soluție se interesează toată partea, fără osebire de partidă și opinie, căci în această chestie și ultra-conservatorii. Pănă la dovezi mai pozitive noi dăm a-

Next