Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-02-04 / nr. 5
l Cu ocazia deliberărei și a votărei libertăței culturiloru, în ședința din 25 Octomvrie 1857, deputatul colegiului preoțilorușireni a Eparhiei Mitropoliei, Arh. Neofitu Scribanu, au pusu mai întăiu pe tapet în sinul Adunărei, necesitatea de a se inființa acestu Sinodu Discuțiea însă s'au amănatu pănă căndu puntulu al 6-lea din șirul chstiilor aru fi venitu la ordinulu zilei. Aceasta au fostu în zioa de 4 Noemvrie 1857. În această zi, după cetirea proectului de dorință, atingătoare de înființarea sinodului, și prelucrat de comisiea rănduită ad-hoc și compusă de Dr. Lascar Catargiu, Manolace Costaci, Petru Mavrogene, Anastasie Panu, Dim. Rallet, Vasilie Sturza și Constantin Hurmuzaci, și după admiterea a oareși care amandamente, între care celu mai de însemnatu era acel al Arhimandritului Melhisedecu, sprijinit de deputații Matcașu, Neofitu Scribanu, Gr. Balș, D. Grigoriu și A. Botez Florescu, ca în acel sinodu să fie representată și preoțimea de miru. Adunarea ad-hoc compusă de șaptezeci și noue deputați, și avănd în capul seu pre Înaltu Prea Sfințitulu Mitropolitu, au votatu în unanimitate următoarea dorință națională: „Astăzi, anulu una șie optu sute cincezeci și șapte, luna Noemvrie în patru zile. „Luăndu în privire că capitulațiele încheiate între Înalta Poartă și Principatele Romăne, au asiguratu acestor Țări toate drepturile, care constituescu suveranitatea stateloru, earu mai alesu un guvernu național neatârnat și deplina libertate de legislație (autonomie.) „că tractatulu de Parisu au garantatu drepturile Principateloru. „Că Biserica Principateloru au fost totdeauna neatârnată după cum se dovedește: „a) Din actul Sinodicu din Constantinopole, din timpul Împăratului Paleologu, (mărturisitu în cartea Sinodului Moldovei din 1 ianuarie 1752) prin care, după făgăduința, ce fiulu acelui Împărat dăduse, în trecerea sa prin Moldova Domnului Alecsandru celu bunu, s'au recunoscutu și s'a întăritu și cu Hrisoave Împărătești ne atârnarea Mitropolitului Moldovei. „D) Din Pravila Bisericească (îndreptarea legei - Nomocanon,) care și astăzi este în vigoare, și care lămurit zice, că Mitropoliții Principateloru nu atârnă nici de Ohrida, nici de Patriarhulu de Constantinopole. (Nomocanonu, tipăritu în Tărgoviște 1652, fața 403.) că „Mitropolitulu Moldovei are cu totul o deosebită cinste la Biserica Răsăritului, pe care alți Mitropoliți nu o au, macaru că nu are nume de Patriarhu, dar nu este supus nimănuia. „d) Din firmanul împărăteescu din anul 1200,la înveierea lunei lui Ghemazilu Achiru prin care, respingănduse cererea Patriarhului de Constantinopole, de a se răndui Mitropolitulu Moldovei de către Patriarhie și soborulu ei, anume s'au recunoscutu și s'au întăritu neatărnarea Mitropoliei Moldovei de Patriarhie, precum și drepturile și obiceiurile țerei, pe se însemnează această neatârpare. „e) Din reglementulu Organic al carele asemenea recunoaște pe atârnarea Mitropolițiloru acestoru țeri de la Patriarhulu de Constantinopole, legiuindu în art. 413 nu numai modul alegerei și hirotonirei loru, ci și procedura în cazuri de abateri ale loru, încredințăndu jurisdicția în privirea aceasta numai unui Sinodu de Episcopi indigeni, din ambele Principate, caru în cazuri politice unui Sinodu compus de Episcopi și de mireeni. (Va urma.) Italia. Contele Cavuru, spre a pregăti pre poterile cele mari pentru încorporarea spatelor vitale, au adresatu cătră ambasadorii pogteriloru o notă datată în 27 ianuarie, în care arată împrejurările în care au aflatu dănsul starea Italiei cu pășirea sa în funcțiune. Contele Cavuru descrie în nota pomenită, încechip poterile cele mari sau convortu la congresu cu două luni mai nainte, spre a pune odată capeta posițiunei cei nesigure a Italiei, și că popoarăle din Italia mediterană au înțălesu aceasta cu încredere, sperăndu cum că împuterniciții stateloru celoru mari europene voru lua în considerațiune dorințele, loru, în causa anecsimei, pe care acelea le au manifestatu atătu de lămuritu. În încrederea aceasta se zice în nota pomenită pocoarăle din Italia mijlocie și guvernele loru, sau otărât a aștepta cu liniște și ordine otărârea congresului, crezăndu a fi de ajunsu ași mări și ași organisa poterea spre a potea privi în fața viitoriului. Acum însă în urma unoru greutăți anumite pe care nu e de lipsă ale aminti aci, congresul pe timpu neotărâtu, sau amănatu și din zi în zi se arată totu mai vărtosu cause, spre cum că congresul nu se va aduna nici căndu a crede Fiindu apoi zice - amănatu congresul, toate greutățile acelea despre care era vorba a se putea deslega pe calea aceasta, acum voru lua o față multu mai atrăgătoare în privința ponderosității și a arginței, decătu mai nainte. În Pella sa scimbatu speranțele de a mai aștepta, cu o nerăbdare înflăcărată însă dreaptă, și cu o resistență statornică ne calea apuleată. Simțimintele acestea, care chiaru și în sine săntu de ajunsu, de îndreptățite, prin acea posițiune deosebită în care se află Italia de atăta vreme sau făcut și mai adănci și mai generale, în urma eveniminteloru acelora ce sau întămplatu în zilele de curăndu. Prin pressa europeană, comentănduse toate mai pe largu fiește care om se poate convințe despre următoarele: 1.) cum vă trebue a vădea rosu ori le idee în privința restaurațiunei, care întocmai atâtu de puțini ar fi cu putință în Bolonia și Parma, precum și în Florența și 2.) Cumvă deslegarea ce e cu putință: „s) Din mărturiea Prințului Dimitrie Cantiși ultra-radicalii sănt una Drepturile părei!; ; miru, carele (în „descrierea Moldovei”) arată Asstă dată ne promitem pe ocupa numai de chestia înființărei unui sinodu pentru Biserica ortodocsă romănă din Principatele-avite. Această cestie au fostu tratată cu multă adăncime în Sinaiu Adunărei ad-hoc a Moldaviei din 1857, și înființarea unui sinodu comunu, pentru biserica ortodocsă din ambele principate, au fost votată în unanimitate! Ne propunemu a face istoricul deliberației Adunărei în privința acestei chestii. Principiilu înființărei unei autorități sinodale centrale, pentru trebile religioase ale Bisericei romăne, au fostu admisu ca puntul alu 6-lea din șirul de doăsprezece cestii de interesu generalu, propus deliberațiilor Adunărei ad-hoc, de un comitet înadinsu rănduit și compusu de deputați din toate treptele, și anume: Arh. Neofit Scriban, P. Mavrogheni, C. Rola, M. Costachi, M. Cogălniceanu, V. Mălinescu, C. Lacovari, L. Catargiu și V. Stan. Modena, se cuprinde totală, în legituita primire a anecsimei, care și pănă acuma se află ca faptă, atâtu în Emilia câtu și în Toscana. 3.) cum că în urmă, după ce poporăciunile iale au așteptatu atâtu de îndelungatu pentru de a se aduce în ordine principiul neîntrevenirei, pe baza respectărei dorințeloru poporului, au acum de datorință a păși mai departe și a se îngriji despre guvernarea loru din toate puterile. Stându dară astfel cu lucrurile, popoarele Italiei mediterane săntu resolute de a ajunge la deslegarea causei lor, și a se folosi de ocasiunea cea favorabilă, ca să ducă aversiunea în îndeplinire Condusă de această idee, au priimitu guvernele țeriloru pomenite, legitimitatea alegerei patriei noastre; și acum se și pregătescu nentru de a se alege representanți. Guvernul regescu pănă în ziua de astăzi s'au întrebuințatu toată întrevenirea sa morală spre aceea, ca să recomande guverneloru și popoareloru din Italia mediterană, ca să aștepte sentința Europei; acum căndu congresul însă e notărât, guvernului Maiestății Sale nu'i mai stă în putere, ca să înpetrece curgerea cea naturală și trebuincioasă a eveniminteloru. După înștiințările ce sosescu din Turin încorporarea Italiei se privește aci de faptă împlinită. Trupele Piemontese au și primitu ordinu de a sta gata de plecat în toată ora, Ministrulu de răsboiu Fanti, se au dusu în Emilia spre a pregăti și a conduce trupele de acolo. După o scrisoare datată din Turin înt fovr, Uniunea liberală (Unione Pichegale,) întemeiată de camera deputațiloru, ce sau desfăcutu pu de multu, au ținutu în 31 ian. o adunare însemnată În aceea sau votatu o adresă cătră Contele Cavur, în care își esprimă uniunea dorința, ca să se înființeze încorporarea Italiei mediterane câtu mai curându. Din Florența se scrie în 30 Ian. Curia mitropolitană din Florența au escomunicatu înnainte de aceasta cu vreo căteva zile pe unu Preot pe timpu de trei înculpatu cu uru ani, din cauză căci s'aru oi apletueresti. Guvernulu însă au anihilatu judecata aceasta. Din Roma se vestise în 28 Ian, că acolo domnește o neliniștire mare, oamenii se temu de o erupere încă în carnevalulu acesta, și iubitorii de turburări gonescu pe cei ce se ocupă cu lucrulu. Ce scopu vor avea oare aceștia cu revoluțiunea întreabă corespondintele Gazetei Cruciate prusiane - nu voru ști pici al ei însuși, ști, Franția.n Gazeta din Colonia după un corespondinte al său din Paris, carele de altmintrelea se zice a fi bine înforomatu scrie, cum că lordul Rusel la interpelațiunea lui Dieraeli, în răspunsulu său, ar fi comisu lordului Corfei, ca să ceară deslușire imediată de la Împăratul în privința unoru puncte ce se reducu la causa Italiei. Lordulu Russel înainte de toate au doritu a dacă Napoleonu e rezolutu a lăsa italilor organisarea lor din lăuntru, și a împedeca orice întrevenire la dănșii. Mai departe dacă are în cugetu de ași retrage câtu mai în grabă trupele Franția sale din Italia? Și în urmă, dacă oare va ținea cu Sardinia în casala acela, căndu acasta din urmă ar păși ofensiva în vontra Austriei? Împăratul se zice că ar fi respinsu lordului Covfei, cum că dacă Regele Sardiniei ar