Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-03-10 / nr. 10
I Sibiiu 10. Martie. 1860. pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. 25 cr. iar pe o jumătate de anu 2. fl. 627 cr. Pentru prunc. și țeri străine pe anu 96. 45 cr. pe 7 an 4 fl. 72 cr. v. a. Inseratele se plătescu pentru întâiea oară cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oară cu 57 cr. și pentru a treia repetire cu 37 cr. v. a. Telegraful ese odată pe septemănă. Joia. Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura foiei, pe aflată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Siginiu este pe an 4. fl. 20 cr.v aear pe jumetate de an 2. fl. 10 cr. Pentru o celelalte părți ale Transilvaniei N2 10. ANULU VII. n principii pentru purcederea împrejurărilor între care e clemat a prejurările elevilor, desvoltarea sau scrisu credemu a da desvoltătoare, cu tinerimea naintea ochiloruceptibilitatea buința și biserica dela mădularii sei, mai consciențiosu timpul de învățătură. Fiindu vă problema școalei poporale se cuprinde într'aceea, a da școlariloru acele cunoștințe și însușiri, prin care aceiia s'aru face harnici a implini aceea ce cere familia, statulu avea învățătoriul să se silească a cultiva nu numai mintea, ci înfluințăndu, și inima și voia. Elu să nu înfluințeze numai asupra unoru facultăți, ci să cuprinză pe școlariu mai multu în deplina sa ființă, să înnainteze prelăngă aducerea de cunoștințe și desteritate, fără întrerumpere și desvoltarea morală și religioasă cu toată stăruința, și fiind ca învățătoriul în vremea școalei suplinește locul părințiloru, prin urmare ca educatorulu tinerimei ce i este încredințată, să împreune prin întreaga sa învățătură, exemplulu, deprinderea și dedarea. Învățătoriul școalelor poporale cu privire la problema acelora, să întrebuințeze cărțile prescrise, toate cărțile ajutătoare în care caută deslușiri îndeobște asupra metodicei și pedagogiei, precum și mijloacele pe care voiește a le avea îndemănă pentru învățare, avăndu a le alege Spre a înainta potrivitu și spre a potea folosi învățăceiloru într'un grad cătu mai înnoitu, să nu treacă cu vederea acea sferă de avtivitate în care întră învățăceii săi. Școlile comunale au a lua în privire înpregiutrările sătești, iaru școalele cetățănești relăciunile cetățene. Mantua 20 Fevruarie. Cu părada militară de garnisoană, ce se ținu în 4, curg, stătu în legătură o serbare, la care luă parte unu număru mare de ofițiri cu atătu mai vărtosu, știindu că și folosi. La purcederea sa de învățare, să aceea se fage pentru unu bărbatu, carele cu toată ce precum respunde scopului prefiptu, vățătoriul poporalu, are atătu va fi mai bună, lipseloru școlariloru, potrivită și cu cătu în se peoalele populare, în învățătură și în manuducerea disciplinei. Nu avemu și a descopu a mai multe scrie pentru cetitorii nostrii vreun tractatu deosebitu despre purcederea învățărei disciplinei școlore, cărți. Dasă înse amin timu chiaru și numai motivele essențiale ce se observează în școalele poporale de și spre lucrarea mai departe. I. Purcederea în genere. Purcederea învățătoriului poporalu în privința învățărei și a administrărei mijloaceloru aceeia întrun gradu mai mare ori mai micu, precumu și timpulu presiptu spre ajungerea scopului școlariu, și după acestea săși întocmească purcederea sa, care îndeobște cu cu cătu va correspunde mai vărtosu scopului școalei, puterei înțălesuale și țină neîntreruptu în paintea ociloru următoarele reguli generale: 1.) Toată învățătura se leagă de cunoștințele căștigate și desteritatea ajunsă din partea eleviloru, de aceea învățătoriul săși învețe elevii săi a cunoaște, a îndrepta, a îndeplini și a duce la o deslușire mai departe a ceea ce știu acuma odată. 2.) Învățătura preste totu să fie chiară, și să pășească de la privirea obiectelor și a cunoștințeloru ce se pertractează la altele asemenea mai departe, care au să se propue prin zugrăviri și descrieri. 3.) Învățătoriul, să învețe amăsuratu gândirei și modului de vorbire a învățăceilor săi, ca prin aceasta să poată fi înțălesu din pârghea școlariloru, ca apoi aceștia să și pășască gradual dela cugetare și vorbire, la cunoașterea și prețuirea binelui și folosului. 4.) Învățătoriulu să nu se prea grăbească cu nimica, ci să pășască deja lucruri ușoare la mai grele, și să'și urce pretensiunile sale numai cu privire la pașii făcuți și la poterile școlariului ce crescu cu vărsta. 5.) Spre deprinderea memorii și spre întipărirea mai adăugă a celoru învățate, să pacă din căndu în căndu repetițiuni cu obiectele pertractate. 6.) Să aibă de lege, a deda învățăcei sei la activitate neîntreruptă în și afară de școală, și ca elevii să simtă bucurie în ocupăciunile cele folositoare;a căuta la toată ocasiunea ca să le însufle dragoste cătră totu ce e adevăru, bunu și frumosu. 7.) Să se rețină dela învățarea singuratică, și adeca să caute la aceea, va totdeauna să ocupe pe toți învățăceii, sau celu puțânu pe partea cea mai mare, și să conducă pe toți sau partea cea mai mare la un resultatu îndestulătoriu alu învățării, pentru aceea săși întoarce attențiunea cu deosebire asupra eleviloru celora mai slabi. 8.) Spre a delătura mechanismul, care e unu răpitoriu de timpu, și toate neplăcerile care împovorează și disgustă învățătura, și spre ai întări mai bine în arta învățărei, să se prepareze învățătoriul totdeauna pentru orele prelegerei, și să știe însuși bine aceea ce voește să propue; să nu treacă cu vederea nimica din aceea ce aru înnainta ori împiedeca resultatulu învățărei, și prin învățarea din toată inima să putrească voia școlariloru la învățare. 9.) Să aleagă în urmă totdeauna acea formă de învățare, care să fie corespunzătoare atătu pentru obiectul celu predă, cătu și pentru starea spirituală a învățăceiloru sei, dreptatea se pare a fi demnu de o astăeliu de distingere. Serbarea aceasta era decorarea cu crucea de lut pentru merite evlaviosergoriis megitis) a Părintelui Savva Popoviciu, Capelanului campestru alu regimentului de infanterie Baronulu Culoț No 31. Făcăndu aceasta publicului cunoscutu, credu rădicăndu lucrările și meritele prin care se distinsă capelanulu Popoviciu arătu pe cămpulu bătăliei din urmă, căzu și în prinsoarea frănească, care ajunse la distingerea aceasta onoraveră. Chiaru și în pace în toate casurile, cărora era regimentulu espusu prin sacrificiul celu mai nobilu și răbdarea cea mai mare, se arătă elu de unu Preotu demnu, și prin aceasta și căștigă nu numai stima celoru mai mari și celoru mai mici ai regimentului și recunoștința mai mariloru săi bisericești, carii luăndu în considerare meritele sale ju ridicară la demnitatea de asessoru consistorialu, ci pentru purtarea sa cea populară deveni favoritulu regimentului, astăeliu de gloriosu s'a purtatu dănsulu și în răsboiulu celu din urmă, și noțiunea romănă cea eroică se poate măndri cu acestu fiiu alu său, carele a contribuitu atăta la mărirea La ei cea netrecătoare, începutulu resboiului trecăndu armata austriacă în Piemontu, Savva Popoviciu cu toate că 'i stătu în voie liberă ne avăndu călărie, a rămănea îndărăptu, făcu totuși toate căile pe josu dinpreună cu regimentulu. Ori în ce împrejurări fatale ce se afla regimentulu, Popoviciu nu lipsea nici odată, și pretutindenea se străduia a încurajia pre feceri, ba nu lipsea nici în momentele acelea mai periculoase, unde ostașii austriaci î și jertfeau săngele pentru împăratu și patrie. În toate bătăile cele săpgeroase dela Montebello, Magenta și Soloerino a fostu față, ca unu erou în povoiulu celu mare alu gloanțeloru, împlininduși chiemarea sa, și în șirurile luptătoriloru încurajiindui aci întră răniți spre ai lega, aci iară pre cei ce era să moară nu împărtășia cu spruminecătură. Foarte gloriosu s'a purtatu și în lupta dela Solferino, unde a petrecutu cea mai mare parte a zilei întră răniții corpului de armată, aci căuta de răniți, aci iară da mănă de ajutoriu doctoriloru, și n'a părăsitu loculu chiaru nici atunci, căndu acesta deveni cămpulu luptei. Loculu acesta unde se aflau răniții, era Solferino. Cunoscutu e cu ce cerbicie au năvălitu franțoșii, și cum fu defendat locul acesta din partea austriaciloru. Aici s'a desvoltatu o luptă înfricoșată la care era espusuviaru și loculu rănițiloru; și cu toate că periciulu morții era vederatu, totuși rămasă Popoviciu între reniți, și olindu prea ocupatu, numai atunci observă periclulu, pe căndu prapiosii ocupaseră Solferino. Loculu acesta încunjuratu fiind de inimici, văzu că numai e nici o măntuire. Aistoeliu răpitu fiindu el de chiemarea sa în mijloculu lucrăriloru sale celoru mai nobile, a devenitu prinsu cu mai mulții dintre demnii săi coleți, ofițeri, medici și răniți nenumărați. o materie și i este încredințată, despre care pănă acuma, spre cugetare în privința tradărei are a celucra. Înva îngrece vrea alu ajunge, și așea dară a țănea însei scopulu școalei, starea și îmspiritură, sus- a face plăcere amiciloru regimentului prin