Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-03-10 / nr. 10
----- Însă nici acumu nu sa desporaginse; ba Aiu În cercuilu unui număru mare de otițiri de egabu, carii se adunără la serbarea aceasta, în presenția D-lui brigiaderu alu tupeloru, Generalu Nici nu sa înșelatu în nădejdea sa, căci astfel cu de merite n'au potutu rămănea multu în ascunsu, și deși tărziu, cu atătu mai mare bucurie a trebuitu săi aducă resplata sa cea urmată. Demnitari înnalți, martori faptelorului celoru nobile, așternuseră meritele lui Maiestații Sale Prea înduratului nostru Împăratu, carele nici odată nu lasă neresplătitu orice faptă măreață. Înnaltu același s'a și înduratu alu dărui cu crucea preoțască de auru pentru merite. Foaia ordinăciuniloru de armată, lăsăndu cunoscutu prea îndurata hotărâre, pricinui o bucurie mare în totu regimentulu; și fiindcă îndată la începutululurei aceștia sosi și de corăciunea, ordonă Escelenția Sa D. Guvernatoru alu fortereței și proprietariu alu regimentului - Locotenintele Mareșalu cămpestru Baronulu Culeț, a se ținea o paradă mare de garoisonă ca în fața tuturoru să se decoreze binemeritatulu cu crucea de auru. tele susu atinsului candidatu asecutăndu banda imnulu populariu, Escelențiu Sa D. Proprietariu alu regimentulu, vierumseră peptulu Părintelui Savva Popoviciu cu crucea preoțască de auru pentru merite. Un membru al regimentului de inf. Bar. Culeț. NI. 31. maioru cavalerulu de Batman, și în mijloculu vontră nenorocirea aceasta totu mai multu 'lu trmeloru după o cuvăntare atingătoare la meriinima, și pe calea cea lungă și grea cătră Franța era prinșiloru celoru numeroși nu numai măngăitoriu și amicu, ci și scutitoriu onoarei loru și credinței cătră Împăratu și patrie. În Bresia s'au împărțitu foarte multe proclamații, în care prin niște ilusiuni amăgitoarei provocau să treacă la legiunea voluntariloru sardinezi, însă Popoviciu se ivi la vremea cea potrivită, și prin o cuvăntare înfocată abătu de la calea cea rătăcită pe toți cei ce arătau slăbiciunea duhului, amintindule, că ce urmări urăte poate avea perfidia, ce păcatu mare e călcarea jurămăntului, care l'au derusut ei pentru Împăratulu și patrie, în care chipuiarăși recăștigă acealea inimi, care de altmintrelea se vedeau a fi perdute. Cestorui celiu de ispite erau prinșii supuși nunumai în brescia, ci și în Alesandria, în Genul și cu unu cuvăntu pe cătu ținu calea prin Italia. Mulțămire ofițeriloru, carii cu astfeliu de esemple nobile premergeau truvei, încătu aceasta pe lăngă toate greutățile totuși nu șiau călcatu jurămăntulu depusu pentru casa domnitoare. Mulțămirea și meritulu celu mai mare se atribue mai cu seamă Părintelui Savva Popoviciu, carele, încă în Bresla încuragiindui, a scăpatu onoarea mai multoru prisonieri, și astăeliu prin dănsulu 'și recăpătă patria unu număru mare de resboiniți. În Franța, în țara cea pașnică, unde au dusu cu ceialalți prinși, cu același zelu cerceta el bolnavii prin spitale, 'i măngăia și 'i îmbărbăta a fi statornici în credință cătră flamura austriacă. Deacă faptele Capelanului Popoviciu, însă pe vtemea campanei meritau a fi recunoscute, cu atătu mai laudevere săntu acelea, de pe vremea prirepriilui, pe aceea, de probă strălucită a credinței sale cel statornice și pentru alipirea de Împăratu și patrie, așa cu dreptate merită dăruirea crucei de auru pentru șerife. În urma păcei de la Villafranca, rentorcăndusese oferă iarăși cu zelul său obicinuitu chiemărei sale, își plini slujbele sale spirituale atătu la regimentu cătu și în mai multe epitafuri din Viena, unde se aflau foarte mulți dintre credincișii sei. Aici a așternutu spre judecare mai mariloru săi toate acelea merite, căte a făcutu, fără de o ști că acestea erau acumu cunoscute locuriloru mai înalte, deviă S. Sebeșu 1 Partie. Dămian Moga celu bătrănu din Săsciori, înțelegănduse în zilele de curându trecute cu fiii săi, Preotul bigamu Dămianu, Pavelu, Anna măritată după Iilie Luca, văd. Maria Ilie Tome, și cu nepoții rămași de fiiul său Preotul Ioanu, din adevărată dragoste cătră maica Biserică și cătră fiia acestia școala, a lăsatu înscrisu, ca după moartea lui, le muntele cumpăratu - mi se pare - la anul 1885, cu 7000 fl. m. con. dela unu nobilu, esarendatu astăzi cu 600 fl. v. a. pe lăngă ce a mai dăruitu în bani gata 50 fl. v. a., să fie părtașă și sa. Biserică, cu acea condițiune, ca venitul acela să îmbunătățească leafa învățătoriului școalei locale. În fine oiiul său Păr. Dămianu reflectă la hotărârea tătânesău acestea: Oare iubite Tata!nu se voru afla și oameni de aceia, carii să'ți dorească moartea, ca cu atăta mai timpuriu să poată trage Biserica și prin trănsa scoala acela folosit? și oare paru fi mai bine, ca prin fantia aceasta să dai ocasiune tuturoru, mai bine să zică: Dumnemute din lume? Ba șai bine fiiule! Așa dar de astăzi înzeu să'l țină decătu, Dumnezeu să'l nainte să fie Biserica Maica noastră cea sufletească părtașă la muntele meu împreună cu voi în măsură egală. Ca nu cumva vreunul dintră vii, seau moștenitorii lor, în decursul timpului fiindu nevoitu ași vinde partea sa de munte, să aceea în măni străine și așa Biserica să aibă de a face cu oameni mai puțini aplecați ei, Pesta. Toate jurnalele vienese vorbescu despre o demonstrațiune serioasă ce s'a întămplatu aci în Pesta din partea tinerimei studioasă în 71, Mart. Noi împărtășim știrea aceasta după bagheta officială vienesă, care descrie actulu acesta în următoriul chin: Încă de vreo căteva zile au cerculatu prin Pesta faima, cum că tinerimea stadionată de aci aru avea de cugetu a sevârși o demonstrațiune politică întro măsură mare, în amintirea zilei din 15 Mart. 1848, în care sau fostu începutu atunci mișcarea revoluționară, și această demonstrăciune să se sevârșească apoi în forma unei îngropăciuniprin orașiu, să asculte și o slujbă dumnezească în oarecare biserică dună care se cerceteze mormănturile honveziloru din țintirimul din Buda, și în urmă să tragă la progătirile din Pesta. Mai mulți dintre neguțetori fuseră agicați prin epistole anonime totu de același cuprinsu, ca săși închidă boltele în ziua pomenită și să fee parte la cele prescrise. În urma unoru asemenea încunoștințări se văzu silită diregătoria polițiană a lua măsuri preventive spre împiedecarea conturbărei ordinei, cu deosebire se așezară străji pre la ușile bisericiloru și totu asemenea și pre la progadii. Cătră 9 oare dimineața se și ivi unu numeru însemnatu de studenți, mai toți în vostumu na soionalu înraintea Bisericei parohiale din Pesta, ispre a întra înnăuntru și după ce fusese îndreptați îndărăptu de aci de cătră străji, se trasere vreo 400 -500 inși cătră Biserica franțiscaniloru, iaru după ce aici aci nu li se concese întrarea, mearseră mai departe în Biserica reformațiloru din tărgul fănului. După sevârșirea unei rugăciuni scurte, și după căutarea unei strofe din poesia lui Voroșmaru - „Szozat,” se întoarsere de aci vătră progadia de lăngă orașiulu lui Franț, unde fusere provocați prin aupolițiane ce așteptau aci, ca să să împrăștie de laolaltă. Dănșii (studenții) însă refusară ascultarea și începură a batocori amploiații, care apoi dăduinză spre a se prinde trei inși dintră studenți, iaru ceialalți se depărtare și se împărțire în mai multe grupe, apucăndu cătră progadie în apropieria liniei Cherepeș, unde iară se întălniră laolaltă. Sosindu tinerimea la progadia aceasta, mai susă provocată încă odată a se resfira, aceea însă în locu de a da ascultare, începu a insulta pe amploiați, străjile poliției, oferurii și amploiații, în urma aceasta se continuară mai departe arestările. Provocăndu acumu unul dintre cei ce devenisă prinși, pe consoții săi ca să lu aceștia începură unu atacu cu pietrii asupra străjilori de poliție, încătu deveni treba pănă la luptă cu peptulu, la care vigilia se văzu scape, cățiva răniți, earu escedenții o tulbă la fugă, și nouă inși deveniră prinși. Dintre cei răniți ce s'a afilatu pănă acuma, unul e împușcatu prin pepunchie, altul e străpunsu cu baionetul prin mâna cea dreaptă, iaru alu treilea au căpătatu o lovitură cu patul puștei în umărulu celu dreptu. Se zice dealmintrelea că întră cei ce au augitu s'aru Verona. Agitațiunile emigranțiloru piemontesi în statul venețianu se continuă totu mereu. Întră agitatorii aceștia se află decurăndu și unu preotu, căruia dănduise în urmă, nu departe de Valegio, se luă prinsu din partea gendarmariei. Preotul acesta avea la sine mai multe sute esemplare de placate agitătoare, precum și alte scrisori, care dovediră că dănsul are o chiemare de a amăgi soldații c. r. ca să calce jurămăntul de credință și să deserteze. Cercarea de a trece pe ascunsu arme în statul venețian, încă sau băgatu de timpuriu în samă, prin organele cărora le este încredințată inspecțiunea, și așea sau nimicitu scopul. Toate paritățile silită în urmă a faci întrebuințare din baionete și patulu poștei, ba chiaru a și descărca vreo despre una, ear despre altă parte, să i se dea căteva oocuri, în urma căreia și rămaseră vreo acesta ocasiune de ași apropria mai multe părți, se au și întretu muntele, a hotărâtu ca fiește carele din moștenitori numai consoților lor săși poată vinde partea. Frumosu esemplu de vreștini! Deacă din vechime aru fi avut Biserica noastră aui de aceștia, precum este Dămian Moga și toți anii sui, și ar mai afla imitatori mai mulți, n'amu vedea lăzi Dascăli de aceia, cărora le cară tata me-avrla mai mulți răniți mai aporu, rinde în cutare satu, numai ca să poarte nume de Dascăl pu știu pănă căndu, și scoalele sătești, n'aru răsări și apune ca cupercele. Fie prin aceasta mulțămită publică lui Cășianu Moga și fiiloru săi, carii au făcutu și sau învoitu la această faptă creștinească. Poporul din Pesta, care și dealmintrelea nu aprobează totu lucrul, p'au luatu parte nici scăzu la demonstrațiunile studențiloru. În contra celoru prinși au începutu a se face cercetarea. Liniștea și ordinea earășie restaurată. corespondintele lui „Mandegheg,” descriindu scena aceasta, zice la urmă: Lăngă acestu raportu nepărtinitoriu caută să mai adaogu, cum că aci de optu zile încoace sau întămplatu mai multe arestări. Se știrește că acestea saru întămpla pentru vătămarea de Maestate. §