Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-03-31 / nr. 13
52 se va afla, în casă, ape gămni, în căltătorie, pe drum oblu, în pudure, în ață ori în Biserică, șăncare. Să fie maurisitu în viață și în moarte, la la beutură, sompu, pripibulănduse, în postu, în ațiire, în etăndu; șezăndu, cu luănduse luvrăndu ori odihnindu. Să fie afurisitu în toate mădulările prunului seu dinafară și din năuntru, pănă în păru și creri. Să fie el avituri situ în năuntrul calului, în rășnițele culrru, la pleopele ochilor, în obrazii, la otici, în pări, în dinți în colți și măsele, în buze, în gătlej, în degete, pănă în pientu și în inima sa, în toate părțile din năuptru a trupului, rărunchii, șoldurile, oasele, picioarele, și în toate încseturile și ungiile. să se fie ca afurisitu în înceeturile tuturoru părțiloru membreloru, și nici un punctu al trupului seu, să nu fie sănătoșu în trăpsul, încenăptu din vărăul creștetului pănă în talpa piciorului. He viul lui Dumnezeu celui viu săluauurisască pe elu cu toată puterea sale, să vortelegă demiul cu toate perfecțiunile asupra lui, spre alu trimite în osănda cea veșnică pănă căpoiu nu se va cti. Așa să fie! așa să se întămple! așa să fie!” Escomunicarea ce a slobozitu Papa cu ocasiunea aceasta, datată din 26 Mart. a. c.e numai un Breve,, care se deosebește cu totul de forma cea vechie. Franția. Un corespondinte al Gazetei Prusiene scrie din Parisu: Tocmai amu înțălesu cum că Brevea de escomunikațiune, un eși în Monitoru, cu unu comentariu adusu din partea guvernului. Se ce că la marginile Franției saru oi confiscatu o mulțime de esemnare din Brevea pomenită. Ministrul de răsboiu a hotărâtu, ca începăndu dela 2 Aprilie înnainte, să nu se mai sloboadă pe acasă cu licență nici un soldatu. Ministrul de înrămăntu, din motivul Brevei de escomunicare, au îndrengatu un cerculariu cătră Episcopii din Franția, în care li se repetează din nou magivete ce au valoare legitimă în obiectul acesta. S'u făcut anumite attenți, asupra împregiurărei aceeia, că în urma concordatului pu le este concerit a ceti bula aceasta în biserici, nici a suferi ca să se cetească. Guvernul va apuca toate mijloacele represive, ce le are spre disposițiune în puterea legei. Mai departe, Nunțiulu pațalu nu va mai avea pe viitoru următoriu în Parisu, și pănă la altă ocasiune voru fi condusă trebile de un agentu. De ușot timpu încoate se vorbește tare despre o alianță între Dania și Franția; apoi Suedia și Norvegia încă nu dorescu altă decătu o alianță cu Dania, și astfeliu prin aceasta Împăratul Napoleonu pe încetul se vede ași găti drumul în Germania, spre esecutarea planurilor sale ce și le are aci, prin care aru aduce pe Prusia în o stare vama critică. Generalulu Samoghisiege, după cumu scrie Gazeta cruciată, e de opiniunea, cum că în Ancona săntu de lipsă a se face unele pregătiri militare, pentru ca să poată afla Pana aci locu de scăpare. Canela romănească din Lipova. Deacă ai venitu în Lipova să cumperi ori mariă ori știință, care amăndoue le găsești aci în abundanță; și deacă umblăndu pe strada Catarinei, carea leagă așa numitul Ughinni cu piața, întrebi de N. 6. deacă apoi te ostenești pe treptele cele de peatră în sus, aeflii în vatul al doilea spre dreapta o ușă simplă galbină. Stăi aci puțintelu, ia 'ți pălăria de pe capu, adună'ți cugetele cele resimte și te închină cum te a 'nvățatu mumăta căndu erai copilu; căci sfăntu e pămăntul de dinaintea ta, e locul, ce la sacratu evlavia romăneească rugăciundi, e capela romănească din Lipsca! Deasupra ușei te salută ca pre unu cunoscutu veciu cuvintele: „Sarella romana.” Ușa însași preste septemănă e încuiată, văd mică e turma și risipită și cufundată în feliuri de feliuri de griji, dar deacă vii duminecă dimineața la 10 oare, apoi vevi de ici și de colo alergăndu și întrăndu prin trănea căte unu omu, pre care fața cea brunetă, părul cel negru și fisionomia cea marcată îl vădescu a nu fi indigenu. Urmează și tu pre acești oameni, și ajungăndu la ușă, vei auzi glasul Preotului, ce se roagă „pentru pacea a toată lumea, pentru călători, pentru bolnavi, pentru vii și morți; vei auzi pre căntăreți rostindu aceleași respunsuri, ce le cunoști tu din prima ți prunciă, și deodată, ca căndu ai visa unu visu plătutu, îți vine, ca cum ai sta la ușa bisericei satului seau orașului tău. Întră și tu, roagăte și căntă și tu cu ceilalți orați în capela romănească din Lipsca! Cumu s'a înviințatu această crapelă aici in miezul Germaniei în depărtare de sute de mile de pămăntu romănescu, voiu cerca a'ți descrie pe scurți, stimate cetitoriule și pe că tu știu și eu pănă acum. De un seculu poate esistă în Lipsca o capelă grecească, fundată cu deosebire de neguțetori. De căndu negoțul în țerile romănești a luatu și elu unu sboru mai înaltu, și decăndu Romănii au începutu a cunoaște, că e mai bine a lua mărfile trebuincoase din măna îngăia și a doua, decătu dintr'a treia și a patra, și decăndu în urma acestei cunoștințe au începutu și înșiși a cerceta faimoasele tărguri din 3, de atunci Li se datează și 'nceperea cercetărei capelei grecești de aci din partea Romăniloru. Eu mai de prisosu a aminti, că ei nu numai cercetau această capelă, ci o și înzestrau foarte liberalii; căci ce biserică cercetată de neguțetorii mai vechi nu esperea multuicința lor! Romănii mai de demultu ori că singuri nu știiau ce săntu, ori că înțelegeau cam toți limba grecească, se mulțumiau cu această capelă cu atăta mai vârtosu, căci n'aseau să o cerceteze decătu odată seau de doare ori pe anu. Ear decăndu limba romănească în patria sa propriă nu se mai privește ca străină și preste umeri, decăndu cunoștința greciei 'nceputu a se rări și decăndu pe urmă petrecu în a Linsca și Romăni mai spabili, studinții dela universitate și elevii altoru institute private și publice; de atunci a î nceputu a se simți trebuința, ca Romănii să audă în Biserică ceva și în limba loru. În urmma unei învoieli între Greci și Romăni, cari cești din urmă deveniseră acum mai numai ei purtătorii speselor capelei, se ceru dela s. mitropoliă din București unu Preotu, care să poată seluji în amăndoase limbile, și așa se trămise P. Arhimandritu Ghenadie la anul 1852. Învoirea între Greci și Romăni se părea acumu restaurată, daru ținu numai pănă atunci, pănă căndu P. Arhimandritu, provocatu de neguțetorii Romăni, pomeni la S. Liturgiă lungă S. Sinodu și Regele Greciei și pre Mitropolitul și Principele Romăniei. La aceasta credeau Romănii a avea dreptu bună darurile cele foarte mari, ce le depuseră ne altarul capelei; dar precum camu totdeuna ei seamănă și alții seceră, așa și aci, dedură de oposițiă cerbicoasă. Scărbiți și baeți pe drepturi, citește numai zise, nu și scrise, întupură a pretinde mai cu seriosul aceea, ce credeau că li se cuvine. Din neconcedere se escoră frecări, din frecări cerți și 'a urmă procesu formalu, care după ce se judecase de municipalitatea Lipecei în favoarea Romăniloru, se 'nceră la capătul anului 1857 cu hotărărea Ministeriului din Dresda, că capela e grecenesă și că Romănii n'au nici unu drentu la ea, călătorise prin Germania Regina Greciei. De curănd Decătu să trăiască totu în ceartă și ură, mai bine hotărâră Romănii a se rumpe cu totul de Greci și antemeia altă capelă curata romănească. Idea se prefăcu în faptă, și așa după ce se căștigă dreptul dela Guvernul țerei, în dumineca dinnaintea zilei Crucei 1858, se spinți capela cea noauă, dănduise hramul înălțărei Sf. Cruci. Ce se atinge de înlăuntrul capelei, adcela e foarte frumosu și gustuosu; spesele orpărei împreună cu ale cărțiloru - dintre care cele 12 Mipele sănt din tinografia diecesană din Sibiiu, a vestminteloru preoțești și ale vaselor celoru secințite trecu preste 5000 taleri, va să zică, după starea banilor de acum sute le 10,000 3. u. a. Spesele acestea, luăndu afară unele scule dăruite de privați, se acoperiră din resultatul unei colecte între neguțetorii sai cu seamă din București și Craiova, a căroru corporațiune este așadară adeverata întemeietoare a capelei. Pentru subsistința ei i se făcuse totdeodată răndu, că totu neguțetoriul din Romănia ce vine în Lipsca, să dea în favoarea capelei dela toată masa de marcă, ce o cumpără, 5 groșițe. Dorere însă, că răndul acesta p'avu statorniciă, ci ou stricatu prin falimentele cele mari, ce surpară în anii din urmă cele mai de frunte case din București. În urma acestora și a altoru împrejurări negoțiare venirea Romăniloru la tărgurile din Lipsca în timpurile din urmă a scăzutu tare, așa, încătu capela pu numai nu șia pututu întări mijloacele din afară ale subsistinței, ci a trebuitu să atace și capitolul gata. Ce succese voru avea pașii cești mai din urmă pentru ajutoare din Romănia, firește nu știmu, sperămu însă, că zelul celu da grontu, ce va chiămatu din neființă în ființă, numai s'a acoperitu puțintelu de necesitate, daru pu s'a recitu. În casul cel mai de desperat credemu că statul va lua sub patronirea sa sadul acesta soăntu din străinătate. Deocamdată nu săntu în Lipoca mai mulți ca 15 Romăni cu mici vii mari; numerul loru mai crește numai la tărguri ori căndu călătorește cineva în susu și în josu, ori căndu la Paști stulinții din deosebite părți ale Germaniei vinu să se grijească supletește și să se 'mbrățișeze unul pre altul cu străvechia salutare: He au înviiatu! „ o respunzător toana Raț Cursurile baniloru în Viena în 5 Aprilie n. val. austr. fl. cr galuini Împărăteși...627 Din Împrumutul național 525...7580 Metalicele bu 60 ,% dangra și tipariul tipografiei dinivesane