Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-04-07 / nr. 14
56 pă ce fondulu se va îndoi, adecă dacă va ajunge la sumă de 12600 l. v. a. s) 4200 fl. v. a. danie le fondulu spitatulului civilu din Brașovu, pentru bolnavii de națiune romănă. d) 2100 dl. v.a danie, alu cărei venitu anualu se face în patru părți: la ziua s. Ioan; .. pentru unu parastasu 714 a spitalulu militărescu; 7 la văduvele sărace de casă și cea din urmă 7, la arestanți. e) 2100 al. v. a. și o holdă, la fondulu Bisericei din cetate cu jhramulu s. Adormiri. f) 1225 gabeni, fondu, alu cărui veninu e destinatu pentru măritarea feteloru romăne sărace, crescute în frica lui D-zeu. Lăsați daru să curgă lacrămi de durere pentru scumpulu noostru răposatu, lăsați să se auză durerea și tânguirea D-voastră, iubițiloru rămași ai răposatului! Noi toți amu perdutu nemărginitu de multu prin moartea lui. Ah! de câte ori vomu simți noi lipsa lui! de câte ori vomu dori poi să lu avemu iaru în mijlocul nostru! Ah!i pentru ce a trebuitu să perdemu noi pe unu bărbatu de astreliu de prețu și de astreliu de virtute, pe un astfeliu de părinte alu națiunei noastre! Dar noi nu neam adunatu împregiurulu acestui răposatu numai va să ne tânguim, nu, creștiniloruici, după ce neamu descoperitu adănca și dreapta durere pentru moartea lui, se cade să căutămu, ca să mio și stâmpărămu și alinăm, și ca să ne și mângăemu pentru perderea acestui bravu și nobilu bărbatu, alergăndu la prea sa noastră religie, de mânrviere și la glasuluminței sănătoase. Deci să ne închipuimu mai întăiu, că acela pe care suptănțeniu a ajunsu la frumoase bătrânețe, că a petrecutu unu șiru lungu de zile bune și fericite, că a văzutu norocirea crescându pe ce merge, pusu la rândueală casa sa, nelăsându după sine iubițiloru săi altă supărare, decâtu că ei nu lu mai vădu în persoană îa mijloculu loru, că a trecutu iute din lumea aceasta nezăcăndu vu lunile, neauzindu cu săptămânile întregi guriile iubitei sale soții, soacre, fiiu și orate. Apoi să auzimu ce ne înbață prea religie prin gura înțeleptului Solomonu zicăndu: „Drepții în veacu voru 3i vii și Dreptulu va întru Domnul plata loru” să zică nu moare nici odată, sine însuși. Ce va să zică a viețui? a muri? A tiniloru în pante bune siguranța cea mai altu ceva, desâtu o înceta de a lucra Cine nu știe, că duhulu omului viează între semenii săi și după ce trupulu i se prefacie în pământulu din care a postu luatu, că în mijioculu deșertăciunei fuguroru celoru pămăntești oaptele și lucrările unui creștinu bunu și bărbatu nobilu sunt neperitoare? Adevăratulu bine celu face bărbatulu virtuosu îlu susține pre elu între noi ca și cându aru fi viu și după ce s'a făcutu de multu nevăzut dinaintea ochiloru noștrii. Năravurile lui cele nobile, vieața lui cea bogată de fapte folositoare omenirei și priinciose națiunei sale, inima lui cea curată și dragostea lui cătră D-zeu, acestea sănt de un preț netresătoriu, acestea dau nemurire numelui lui. Cum, răposatulu, acestu bărbatu raru - într'adevăru raru în zilele noastre care neturburatu de plăcerile trupului și de interesu, neorbitu de onoare, neclătitu de nemulțămirea ... a seru Dainte pe ora 39 său celu națiunei a lucratu pentru fericirea omenirei și a sale, a deșteptatu în inima concetățeniloru săi simțulu pentru totu ce e mântuitoriu, binecuvântătoriu și folositoriu; acestu soru bunu, acestu tată doiosu, acestu frate scumpu, acestu prietinu raru, se poate ca să moară, să fie elu p'a muritu, ci trăește în acumu mai multu ca totudeauna, sufletulu postru care prin însemnatulu ajutoriu ce Nu, la întinsu mai institutului nostru viețuimu astăzi, gimnasialu puiudu temeiu la luminarea a mii de mii de copii din neamulu nostru, va oi, pe uitatu publicu ce încungioară nu acestu numai de apoi, ci și de urimașii noștrii din neamu în neamu. Nu, elu pu și va perde plata sa, elu a luatu cu sine dincolo de mormântu ferbintea mulțămită de la mii de oameni, cărora lea făcutu bine; elu, fiindu în vieață, a fostu încuresve cu nefățăritu de toți, știu prețui meritele unui bărbatu nobilu, căci caru ce asta însemnează pe obicinuita mulțime a jalnicului coșciugu, decâtu adânculu respectu și dragostea, de care s'a bucuratu răposatulu viețuindu în lume! Daoru și dacă răsplata oameniloru aru întărziea, de plata cea cerească pentru faptele lui cele bune nu va fi lipsitu, pentru că D-zeu celu milostivu, dreptu și înțeleptu știe să împreune pretinderea cele de josu cu cele de susu, cele trupești cu cele sufletești, cele pământești cu cele cerești, cele trecătoare cu cele peperitoare; dă fiecăruia dupre faptele lui; răsplătește la totu omulu dupre dreptatea și credința lui; face ca aleșii Domnului să între în Sionu cu veselie și cu bucurie și să se reveree preste țapulu loru despătare vecikă. D-zeu dar va primi și pe rănosatulu întru unulu din locașurile sale, unde va secera cu bucurie binele, ce l-a făcutu aici pre pămăntu, va petrece împreună cu toți drepții, că oaptele lui voru merge după dănsuiu. D-zeu îi va face parte de moștenirea cea pe stricăcioasă, nespurcată și neveștejită, păzită în certuri pentru cei drepți, și 'i va da cupuna dreptăței și a mărirei cei vecinice și cei preste măsură mari; elu îi va răsplăti zicăndu: „Bine slugă bună și credincioasă, preste puține ai fostu credinciosu preste multe te voiu pune, întră întru bucuria Domnului!” Bată iubiți rămași ai răposatului, eată mănvă potoliți durerea, mulțumiți lui D-zeu, că s'a păstratu pe răposatulu atâtu de mulți ani, mulțumiți pentru totu binele ce a revărsatu asupra lui și pentru bucuria și norocirea, ce aui gustato prin răposatulu, aducețiră necurmatu aminte lui celu nobilu și de meritele lui cele frumoase și privițile ca moștenirea cea mai prețioasă. Și cu deosebire tu, Constaantine, fiiule alu răposatului, fii creștinu bunu, omu onestu și virtuosu ca tată-tău: și atunci te voru respeste ș iubi oamenii și pre vie, cumu amu În adâncile tale bătrânețe încă vei auzi lăudăndu pe tată-tău, și te vei bucura, a fiiulu lui. Viețuește spre mângăerea multu îngristatei tale mume, și spre spriginirea și a națiunei tale cei orfane, cu ne mângăemu și poi. Este firescu lucru, ca la îmormântarea răposațiloru virtuoși, auzindu despre suele țiu loru celu frațucu să se nască și în inima nopastră dorința de a face bine. La îmormântarea lui Iuga nu numai noi conaționalii și prietinii lui, nu numai cei de aproape, ci și străinii și cei de departe, unde se voru citi acestea voru simți și voru zice cu noi: în adevăru este frumosu, a fi creștinu și romănu bunu, și omu virtuosu, și că nu viețuește îndeșertu celu ce face bine semeniloru, coreligionarilor și connaționaliloru săi; că întrece foarte prețulu faptei cei bune pe celu alu aurului, alu mărirei și alu poftei trupești! Iată bucuria cea adevărată a vieței, eată fericirea la ora morței și dincolo de mormântu. Veniți dar să călcăm în urmele răposatului, iubiți ascultători: să iubimu pre D-zeu și pe aproapele cu căldură, ca și elu; să facem înțeleagată și bună întrebuințare din averile noastre, gra și elu; să sprijinimu biserica și școala din toate puterile, ca și elu; să zidimu mai departe pe temelia ce a puso elu și să păzuimu a aduce lucrulu la împlinire, ca și noi să fimu respectați și iubiți ca dânsulu; ca și noi să viețuimu și să murimu fericiți ca rănosatulu; ca și noi să ne câăștigămu fericinte dorita răsplătire a nemurirei pre pămănt și a fericirei cei vecinice în vieața viitoare. lartu, răposatule, odihnește în pace, odihnește linu pănă va veni Mântuitoriulu tău însoțitu de sf îngeri să te deștepte, ca să guști în fericitele locașuri ale lui D-zeu răsplata credinței și a dragostei tale. Chipulu tău va petrece pururea în inima noastră și după ce te ai despărțitu de noi; noi vom păstra în sfințenie ferbintele tău sentimentu pentru D-zeu, religiune și acțiune; ne vomu aduce pururea aminte de frumoasele tale virtuți și merite; nu voșu uita povețele cele înțelepte, îndemnurile cele puternice, ce ni le dai tu, de câte ori era vorba de întemeerea vreunui lucru bunu: și așa vomu rechiăma duhulu tău în mijloculu postru și vei fi făcătoriulu nostru de bine și după moarte; poi vomu străplănta, vomu înainta binele, ce lai făcutu tu, ca să ți împlinimu dorința, cu care teși pogorâtu în mormântu, poi și urmașii noștrii din neamu în neamu vomu păstra numele său celu scumpu în inimile noastre întru binecuvântare; mormântul tău va adunu altariu, pre care apoi, nepoții strănepoții noștrii însoțiți de sute de școlari vomu depune jergtoa ferbințiloru noastre mulțămiri pentru binele celai aăcutu. Fieți părâna ușoară! În cine rămâne ca să împlinescu datoria răposatului cea mai din urmă. Viu daru, ca în numele lui mulțămită mai întăiu jalnicei sale soții cu care a viețuitu 36 de ani, și care ia fostu mândria lui prin purtările ci cele pobile și cuvioase, mulțămită pentră dragostea ei cea ferbinte și credința ei cea neprihănită, mulțănită bunului fiiu, care cu purtările lui cele bune ia făcutu cea mai prețioasă mângăere a bătrănețeloru sale, mulțămită scumpului său froate pentru frățeasca drasă aducu ferbinte goște și credință, cu care la înbrățișatu; mulțămită scumpei sale soacre pentru totu binele și ajutoriul cii la făcutu; mulțămită la toate iubitele sple rudenii și vinetii pentru bucuria ce iau păcutu și lacrămile ce lesu vărsatu pe coșciugulu și mormăntulu lui; mulțămită inciitului greșiti levantinu, reprezentanției bisericești, eforiei școlare, alu căroru membru a fostu, pentru onoarea și încrederea ce iau arătatu, mulțămită la toți onorații petrecători de toată pațiunea, confesiunea și de totu rangulu pentru onoarea ce iau datu lu făndu parte la îmormântarea lui; rugăciune cătră toți ca să'i dămu ertarea cea mai de pe urmă! Dumnezeu st'lu sei sale derată a acestui svoru nesecat zi și averea cacă'sa vnetele și tăns. noastră găerile ce vi lacrămile cuvântarea. Redactor respunzător loanea și iebitu noi pe tată-tău, răposatu. că ești bisericei acestea se ascultători, pentru și vinele viețui pu este esistinței sale? Nici odată pentru ce va să zică însemnează asea în ioima prieA șuri învecu trupul? dreptu, iatu numele cu seamă brățișatu celui între noi, pentru faptele lui cele creștinești? le dă și prea subei să nu-și ia răsplată religie, ștergeți vă Onu, nu, răposatul, și binerespectatu de caracterulu ce luu fuuutu, perderea scumpului iubiți nostru -- Elimura și tivariul zugraviei . -