Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-05-05 / nr. 18
31. că tu nu s'aru fi învoitu la aceea, ca dunoviu să facă o espedițiune în Sicilia. Espedițiunea lui Ghribaldi la Sicilia, au fost mai multă vreme trasă la îndoială. Nu odată se deminți știrea despre intreprinderea acestei spedițiuni din partea acestui Generalu, pe carelu numeseu astăzi jurnalele de erou alu zilei, dar a urmă se adeveri cum să olu întru adevăru au „ acea espedițiune. Arătu guvernul piemontesti că tu și celu eronposescu condamnă întreprinderea lui Garibaldi, care de amintrorea se privește va unu actu ce au atrasu asupra sa toată atențiunea, și prin vare se aduce guvernul piemontesui în compromisiune ca căndu oru avbea de cugetu a urma și vu Sicilia carea mași are pănă astăzi guvernul și capul seu legiuitu, după cumu au urmatu cu celelalte state itale. Jurnalele franțese încă se descarcă cu mănie asupra lui Garibaldi, încrestăndi pe oamenii sei de pirați; prin urmare în urma acestora sar poate convide, cumsă Garibaldi au făcutu astă espedițiune fără de voia guvenului piemontesu, și cu atătu mai vărtosu fără de cea mai mică conferirea a guvernului Franțusescu. Espedițiunea lui Garibaldi în Sicilia însă la toată întămplarea formează unul dintre evenimentele cele mai însemnate a situațiunei de față. „D. D. Postu” arată că întreprinderea aceasta este începutulu unui șiru de încurcături. Dacă însă Garibaldi au mersu la Sicilia, fără de voia guvernului piemontesu și fără de conțelegerea acelui franțezu, de unde dară au căpătatu elu bani, oameni, arme și corăbii? Unii vreau să zică că Garibaldi cu cunoscuta sa ghibăcie au știutu să pue măna pe banii ce sau adunatu pentru cumpărarea armeloru pomenite de mai multe ori, mai paingte de ce s'aru oi trăzitu guvernul; alte versiuni zicu, cum că dănsul oru oi ajutatu pe suptumănă de Apglia, dar apoi o depeșă sosită din Turin anunță, cum că Solii Franției și a Apgliei au protestatu pe față în contra espedițiunei lui Garibaldi, care protestu au mișcatu pe întregul Ministeriu ași da dimisiunea, aceea ce însă nu sau prișitu. Nu lipsește firește nici părerea aceea, că politica Franției cea recunoscută cu multe fețe și feliurite înțălesuri, poate să urmeze și aci cu totul altmintrelea decumu se esprimă jurnalele francese și piemontese, și că espedițiunea lui Garibaldi n'au întimpinatu în înțălesulu seu celu curatu nici în Parisu aici în Turi nu vreo neplăcere prea mare, și e foarte greu a deslega astă problemă pănă căndu guvernele acestoru două poteri nu voru păși deadreptul și nuși voru lua o posițiune otărâtoare față cu mișcarea sicilienă. DOri care aru fi motivul vare a îndemnatu pe Garibaldi a întreprinde acea espedițiune, și oricare și de unde aru fi mijloacele prin care e sprijinitu acela, destul însă arăta că dănsul a cărui simbolu este: „talia și Victoru Emanoilu,” anevoe sau pututu apuca a întreprinde vreo asemenea espedițiune fără de voia, sau celu auțări fărăde știrea Regelui. Garibaldi, despre a cărui espedițiune sănt pline astăzi jurnalele, au ajunsu după cumu vestește o depeșă telegrafică datată din Parisu în 11 Maiu, la Creta în Calabria,peninsule Italiei de cătră meazăzi și orientu, o provinție muntoasă, de 320 mituri cvadrate, cu 900.000 de lăcuitori. În 10 Maiu au slobozitu Garibaldi o proclamațiune, în care provoacă pe tinerime ca să se adune străinu prelăngă pofițirii sei și prelăngă acesta a lui Victoru Emanoilu, a cărui bravură se va potea reținea prin consilierii cei mici de inimă numai pe un momentu, daru pu se va amăna multu, pentru de ai conduce la o victorie desevărșită. Cu căte corăbii au plecatu Garibaldi, cătă oștire și văte arme au luatu cu sine, încă nu se poate otără cu sigurătate. Gazeteloru vieneze li sau telegrafatu, cum că bravulu generalu au pletatu cu 2000 de oameni, pe trei corăbii, iaru „M. Postu” însamnă pumerulu oameniloru lui la 3000. Gazetei de Colonia i se scrie din Parisu, cumcă acela deocamdată au plecatu pe trei corăbii, pe cieștecare corabie cu căte 1000 de oameni. „Dan Nemis” cu privire la espedițiunea lui Garibaldi scrie: Pe sama generalului au statu gata în arsenalulu din Genua 20.000 de arme, care sau adunatu pe calea subscripțiunei. Din toate acestea se vede clară că mișcările din Sicilia au o însemnătate multu mai mare decătu ce se părea la începutu, iar respedițiunea lui Gribaldi poate să fie întru adevăru după cumu vice „O. D. Postu,” îmceputuiu unoru încurutturi nouă, și favorăndu cumva Victorii ane csarea Siciliei lăngă Sardinia, atunci e prea posibilu, ca pentru Italia să se deschidă unu actu politicu cu totulu nou, și poate o chestiune mai grea decătu toate celelalte chestiuni itale de pănă acuma. Cum că în Sicilia nu va fi restaurată încă liniștea față cu asemenea eveniminte. Se presupune. „Independinței” i se scrie din Neapole în 1 Moiu: Din Mesina au sositu vaporulu, însă nu s'au datu afară scrisorile. un călătoriu enară cum că orașul se află încă și pănă astăzi totu întracea stare tăcută și amorțită; boltele săntu învuiate, totu comerțul împedecatu, ș. c. l. Un corespondinte alu Timesului cu privire la împrejurările neapolitane scrie: Aci nu se mai află nimenea amăgitu de a crede, că doară aru fi apăsată revoluțiunea în Sicilia. Asemenea știri se fabrică numai pentru provinție, unde potu săși aibă trecerea. Franțoșii ce lăcuescu acolo, sau adresatu cătră solulu loru' cu acea rogare, uu să mijlocească pentru dănșii o corabie franțosească spre apărare, căci starea lor e de așa. Franția. Din țâșnerea unoru conferințe ce se proedară din nou în zilele trecute, după cum se vede nu se va alege nimica, și e posibil că va rămănea iarăși numai vorbă, bună oră ca și congresul. În Parisu nu mai vrea nimenea să mai crează în conferințe, ba Franția zice că dorește ținerea conferințeloru, apoi Austriei încă nu iaru prea plăcea că să sează la o casă cu Sardinia; iaru Elveția, în a cărei interesu aru zăcea ca să se fae congresul pentru anecsarea Savoei lăngă Franția, se vede aplecată a se slobozi spre concesiuni, de aceea se și crede cum că se voru potea dbai diverințele pe calea diplomației. - - În urma consiliului șinisterialu, sau țăputu în 5 Maiu a. c. slujbă dumnezească în capela din Turinu, pentru Napoleonu I, ca în ziua în care au fost răposatu acela. La slujba dumnezească au luatu parte Împăratul și Împărăteasa, toți Principii și Princesele dinpreună cu admiralii, generalii, siniștrii și toți cei din clasele mai înnalte, amploieții și damele de curte. Totu în ziua aceasta au încetatu și Împărăteasa Eugenia 34 de ani ai vieții sale. O depeșă telegrafică ce au sositu în Parisu, vestindu cum că Prusia au pusu pe piciru de răsboiu oștirea sa de jumătate, au unusatu acolo oreșcare sensațiune. Foile semiovițiale nu o imitează pe aceasta cu nici o obserîad Maiu seara, rațiune, numai una dintră dănsele întreabă: uă oare de ce pășește Prusia într'un mod răsboiosit, acumu căndu toate celelalte puteri dorescu pacea ? Timesul consfătui într'unu articul al seu pe Prusia ca să aibă pe Franția în paintea ochiloru în toată vremea, earu de lipsă a combate acestu articulu. „Constituționelul” nu află Nu demultu împărtășiră mai multe jurnale știrea, cum că Maestatea Sa c. r. Apostolică Împăratulu Austriei aru călători la Frenția spre a avea o întălnire cu Împăratulu Napoleonu în Fontaneblesu, daru preste puțânu și știrea aceasta se adeveri de netemeinică. Prusia. Din Berlinu se anunță, că guvernul prusianu de acolo au proedatu pentru anul acesta un creditu străordinariu de 9 milioane de taleri, pentru ca să poată susținea oștirea din anulu trecutu în același numeru Dacă cineva neobicinuitu va lua în considerațiune strictă toate împrejurările Prusiei, și cu deosebire starea ei cea bună umnanitară, prea lesne amu putea deveni la cugetarea aceea, cum că astă măsură este pentru statul prusianu întru adevăruri ce străordinariu, căci doară nici unul dintre statele cele mari nu se află stăndiu pe o bază alătit de solidă și bine organieată ca Prusia, unde dacă cineva voește a avea hârtie în locu de bani sunători are să plătească pentru hărtie încă și agio, și unde deficitul e unu ce cu totulu necunoscutu, earu împrumutulu de statu e unu lucru foarte raru, pe care nu potu produce numai unele împrejurări deosebite, bună oră precumu au fostu în anulu trecutu mobilarea trupeloru. Dasă dară economia și adminietrațiunea cea bună a Prusiei e recunoscută în toată privința, și cu deosebire în cea finanțiară, cu totu dreptulu aru potea întreba fiește cine, oare pentru ce să ia astăzi acolo astă măsură, de unde purcede o asemenea încordare? Guvernul Prusianu înse la toate astea nu dă nici unu răspunsu; elu pretinde aceasta numai în semnu de încredere, fără ca să arate mai departe motivele ce la îndemnatu la aceasta, decătu apoi la sfărșitul anului își va da socoteala, ca așa națiunea prusiană să se poată convinge dacă au fostu cu cale ori ba, astă pretensiune ce o face guvernulu dela țară. publicul însă de e și convinsu despre administrarea cea consciențioasă a miniștriloru, poate mulțumi curiositatea, totuși nuși și aru dori a ști că oare unde țintește astă pregătire ce o face Prusia? Măsura aceasta, ce înfățișază dealmintrelea o pregătire oreșcare, are doară vreo țintă în contra Franțieei? poate întreba cineva, însă asta nu e de crezutu, mai vârtosu dacă nici în Parisupu se fasu pregătiri în contra Prusiei, sau că doară țintește în contra Daniei, aceea ce oru trebui însă să facă întreaga confederațiune germană. Aceasta încă nu se poate presupune, și așa urmează cum că Prusia nu aru face nici o pregătire anumită acestei puteri mari, dea dreptul în contra aceeia, ori ci mai vărtosu că guvernulu zărește în viitoriu unele eveniminte ce potu avea les pe urma, și care apoi aru fi în stare a mișca din temelii starea Europei de astăzi, pentru că orice etatu e datoriu a se preîngriji pentru sine, spre a putea sta față cu orice eventualități preventive. Ce să atinge despre vreo alianță pe care s'aru potea răzima Prusia în domnește astăzi la mare, vreme de lipsă, mijlocu o nesiguranță foarte La vreunu ajutoriu necondiționatu alu Ru-