Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-05-12 / nr. 19

adresate către espeditură. Pre­­țiul prenumerației pentru Sibiiu este pe an 4.684.20 cr.v­a­car pe jumietate de an 2. fl. 10 cr. Pentru­­ celelalte părți ale Transilvaniei Sibiiu 12. Maiu. 1800. și pentru provinciile din hiă pe un an 5. fl.25 cr. ear pe Monar­­o ju­­mătate de anu 2. pl. 629 cr. Pen­­tru princ. și țeri străine ne anu 9o. 45 cr pe / an 4 fl.72 cr. v.­a. Inseratele se plătescu pen­­tru întâiea oră cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră cu 57 cr. și pentru a treia repetire cu 37 cr. v. a.­ ­. Telegr­aful ese odată pe septe­­mănă Joia.­­ Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura fo­­iei; pe affară la C. R. poște, cu bani gata, prin scrisori francate, Nr. 10. Act­ulu VȘ. Sibiiu de grabnică combinăndu­tunecoase ce evenimintele statu în care franțosească orientului, Turcia își Rușii dară geru, cheatu că Monarh­ia Austriană. 10 Maiu. Aruncăndu o osire fie cătu din ziua de astăzi, și luăndu nouă. Franție, asupra de Magenta - Mac Ma­­asupra situoțiunei trecutului cu acestea manda renumitului causa orientală cu deamăruntul în ni se ni se pare întru adevăru Strasburgu și Șalonu tărziu o de sine Știrea tră­iru lume ce se se cu totul Duce săți politice a privi cele mai privite sintoamele plată din toate părți; de o vreme încoace cu attențiune numeroasele anunțări ce părtășește telegraful cu iuțala sa noastră unu haosu, din care ar avea se rădică alții în togmei de grei în bărcea țintescu astăzi ochii se făurescu diversele planuri ce se împartu apoi în toate părțile Europei, se pregăte­­ște în contra Elveției, iaru Elveția se pregă­­tește în contra Franției, și alte totu asemenea sciri auzimu pcumu de unu timnu încoace, cu numirea de oștire de nordu, stătătoare camu din 18.000 horu; în Italia l­a Romei și a se pregătește Piemontul în con- Neapolului, că va ajuta opozițiune, unde Dar ce e mai de însemnatu? Pecăndu aolămu că nourii cei grei nu s'a descărcatu încă cu totul în occidentu, iată se adeverește. Rusia aduce ia­­răși pe tapetu,­­ dacă n'a adus'o încă­­ causa și proectează celoralalte poteri eu­­rope o conferință nouă, spre a se investiga, dacă oare Turcia au împlinitu, și încătu ș'au împli­­nitu promisiunile sale ce lea făcutu în favoarea creștiniloru la an. 18567? Sosirea marelui Principe alu Rusiei - Nicolae, la Parisu, și proed­ulu unei călătorii ce vrea să o facă Împăratulrusiei­­ Alesandru la Nisa, spre a se contălni acolo cu Împăratul Napoleon I, săntu totu atătea simtoame probabile cum că întră Ru­­sia și Franția domnește o conțelegere în causa orientului. Rusia au trimesi unu memorialu teri mari europene, tractatul de celoralalte po­­în care arată, cum că Tur­­cia nu s'a împlinitu nici ca căt datorințele sale, pe care le cuprinde hatihumaiul­­din anul pomenitui, care promitea atunci pe hârtie, atătea îmbunătățiri pentru bieții creștini din imperiulu otomanu, Rusia dară după cumu mărturisește chiaru princinele Gorceacofu, de vatru ani de zile încoace, pace ce se părea a de căndu adeca­s­a în la Parisu în an. 1856, în urma răsboiului orientalu, n'au statu cu mănile în sinu, ci sau adunatu poterile sale, și astăzi ia iarăș­i inițiativa unei ch­estiuni europene foarte im­­portante, fi deslegată odată pen­­toate veacurile. Toate jurnalele, chiar­ și cele officioase anunță, cum că Rusia își concen­­trează o armată puternică la Prutu, pe căndu Ce­va se zică asta? decătu că pe ceriul orientului se rădică nori grei diptare se va potea vărsa prea ușoru unu povoiu de calamități proaspete asupra bietei omenirii, și chiari asupra Europei întregi, pe căndu norii cei din apusu pu s'au resfiratu încă. Faima despre concentrarea trupeloru rusești și turcești în locuri­le amintite mai susu, au anunțato offițiosu­­ și Lordul Russel­­în parlamentulu Angliei, în urma înștiințării ce a primito de a­­dreptul de la ambasadorul Angliei din Pe­tersburg­, iaru Principele Gorceacoff au încunoștințatu pe representanții celoralalte puteri mari despre tre­­buința cea neînconjurată de a se lua măsurile cerute pentru scutul creștiniloru din imperiului turcescu. Destul arătă, că Rusia astăzi iară pă­­șește înnainte ca protectorul creștiniloru din orientu, bună­oară ca înnainte de asta cu șapte ani de zile.­­ Rusia însă astăzi se află cu totulu întră alte împrejurări. Atunci dacă ne mai adu­­cem aminte, Împăratul Nicolae a pășitu în orient într'unu modu dictatoriu, d'aceea Europa a alergat într'ajutoriul Turciei, astăzi însă domnescu cu to­­tul alte împrejurări, și Împăratul Napoleonu care avu atunci țarul curațiu de a da pentu cu Ru­­sia spre ai stăvili preponderanța, astăzi lucră mănă în mănă cu Împăratul Rusiei. Celu puțăru simt oamele de pănă acum dovedescu într'acolo. Pană ce zice „Gimesul.” „Posițiunea Europei sau schimbatu foarte tare de 4 ani încoace. De atunci Anglia și Franția sau împărechiatu la­olaltă, iar Rusia și Franția lucră mănă 'n mănă ori­unde vine înnainte întrebarea causei orientale.” Dacă alte două poteri mari voru păși paralel în causa răsă­­ritului, se naște o altă chiestiune foarte grea, și adeea, ce voru oace oare atunci celelalte poteri mari? ce va face Anglia și Prusia? și ce va zice toate Austria? Viitoriul va deslega și astă chiețiune. Aăta numai astăzi, că imperiul turcescu pe care și dealmintrelea­­ lu ține lumea de bolnavu, e amenințatu cu lovire de moarte. Maistatea Sa c. r. Apostolică, sau înduratu a slobozi o scrisoare de mănă, grațiosu concede în prin care protestantă prea de ambele confesiuni din Ungaria, se aduna soboară Biserica și în acelea comune, care nu sau organisatu pănă acuma în înțelesul prea 'naltei patente împără­­tești din 1 Seat. an. tr., și dă amnestie generală tuturoru celoru ce sau făcutu vinovați din causa în­­troducerei patentei pomenite mai susu. Din țara Oltălui. 7%, Muiu. D-le Redactoru! În Nr 12-a al Telegr. rom. am fost promisu că me voiu mai întoarce la tema unei reuniuni pentru literatura romănă și cul­­tura poporului romănu.­­ Amu promisu zicu, pen­­tru că amu fostu siguru, că idea asta, nu e numai o idee goală, ci o materie reală, comnpusă din atătu de arzănde părticele ale corpului no­­stru naționalu, încătu și cea mai mică africțiune putea produce esplosiunea ce o văzurămu că în­­flăcără ipimiile noastre a­le tuturora. Deci a mai pierde vorbă despre necesitatea și unifitatea unei astfeliu de asociețiuni aru fi de aci îm­painte foarte de prisosu. Vorba multă sărăcia omului, zice proverbul romănu. Așa daru de lucru­­ de treabă. Și oare s'aru mai afla vreunu romănu, care să se îndoiască despre resultatu? Au n'a­­vemu și noi o lege de reuniuni, ceși deschide bra­­țele pentru toți cetățenii statului de­o­potrivă? (Vezi patenta din 26 Nov. 1852, în Bul. imper. 1852 Nr. 253, și potrivitu Nr. 264.) Au nu e togmai acuma epoca de asoțiațiuni? Oare n'amu vătăma noi pre­otăpănire căndu amu presupune că la neamu opri de a pe asoția, îndată ce apetă aspțiațiune n'are altă tendință, debătu­rare e prevăzută tocmai în punctul a­ al 3. din pre atinsa lege? Aici n'avemu și pot întră romăni Conți Mico, Baroni Bedeuși, Conradihaim, Șu­­leri, Biați Langhe ș. a. carii să se pună în frun­­tea înființăriiei noastre esciiațiuni, după cumu sau pusu acesta în fruntea agătoru soțietăți tran­­silvane: pentru museul din Cluj, pentru cuno­­ștința țării, pentru științele naturali în Sibiiu ș. c. l.? Au p'avemu și noi arăta inteligință ca să formămu o cupună, ceea ce să facă onoare pațiunei? au n'avemu noi antătea nazale, ca să susținemu o astoeliu de soțietate? au n'avemu și poi tipografii romăne, care să edee o arhivă ro­­mănă despre toate operile și uvragiurile apro­­bate de acea reuniune? Anoi materie? O Voampe vătă! Deci orați­­loru la treabă la lucru! cumu? iată cumu. Cipe începe unu lucru cu socoteală bună la isprănitu de jumetate - zice iară proverbul romănu. Pro­­grama e prescrisă pe tablele inimiloru noastre celoru sincere, mai adăogămu atăta prudință cătă sinceritate și lagă locomotivul e gata, îndrean­­tămu pe șinele statorniciei și amu ajunsu la sco­­pulu unanimu. Noi formămu o soțietate transilvană pe care o putemu numi d. e. pentru literatura romănă și cultura poporului romănu, sau și numai pentru cultura poporului romănu, căci acestu epi­­temu absoarbe și pe celu din tăiu. Noi nu pumimu soțietetea noastră numai a romăniloru, ci primim într'anea pe ori­ce cetățani austriacu fără deo­­sebire de naționalitate și confesiune. Scolulu soțietăței, adecă literatura romănă și cultura poporului romănu cu hotărârea statutară ca limba conversațională a soțietății, să fie cea romănă, de sine va trage conoscința ca soțietatea să pre­­va­eze a fi totdeauna romănă, după cum d­­ecea pen­­tru cunoștința țării precum părește a fi cea germănă, și a museului din Cluju a fi cea maghiară, de­și pu sau numitu de aceleia. Aceste trei soțietăți principali cu deosebite caracteri naționali voru susținea cumpăna națională a patriei, și ve esciga emulăciunea cea mai laudaveră, și totuși lustrele voru fi curate patriotice și adevăratu credincioase cătră guvernu. Noi știmu bine că eschiderile sănt neertate și nedemne de o soțietate Noi cu dezlipă frățietate primimu în soțietatea noastră adună trupele lumii, de față. Vidinu. proaspete ale­ a se forma mai cele în­­cetindu le îm­­înțălege la Vidinu­ nn cea de pus­­în naintea ca asupra se adună la Prutu și Turtii unui În­­se așează o oștire de oameni suptu ca­­Cel puțân arăta se adeverește, cum că în castre la orientul despre

Next