Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-05-19 / nr. 20

ș Telegriptul­ese , pe septe­­mănă Joia. Prenumerațiunea se face în Sib­iu la espeditura fo­­iei, pe affată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către rospeditură. Pre­­țiul prenumerației pentru Sigiiu este pe an 4. l.20 cr.r a­car pe jumătate de an 2. ol. 10 cr. Pentru o celelalte părți ale Transilvaniei ne zo. * lu VȘ. V Sibiiu n. Maiu 1300. și pentre provinciele din Monar­­hiă pe un an 5. fl. 25 cr. ear pe­­­mătate de anu 2. fl. 62 vrr. tru princ. și țeri străine „ anu­l pe, în 4'ol 79 cr. v. a.­­ înt Șiteratelu se plătescu pen­­nea oară cu, 7. cr. șirul cu liter șiii, pentru a doua oară cu 57 cr.­­­­ a 37% cr. v Monarhia Austriacă, stellu 17 Maiu. Încă pu trecu unu ani dela înveierea păcii din Villafranca, că pogerile aliate și iată lumea e amețită - așa zicăndu - de anătea poutați și eveniminte, rare de care totu mai împortonte. Ne mai aducemu aminte de lupta cea crăncenă dela Solferino, căndu după sfărșitul aceeia toată lu­­mea credea se voru apuca de obsedarea teritoriului ve­nețieau, care poate aru­pi deschisu drumulu unei întreveniri din partea Ger­­maniei, căndu iară pe neașteptate au urmatu în­­că Împăratul cea Na­poleonu, va lucra cu toate puterile în favoarea restaurațiunei pen­­tru Italia, daru se înșesară, căci în loculu re­­staurațiunei urmară anecsările statelor v­itale lăngă Piemontu, una după alta. Încă nu se ispră­­viră bine anecsările stateloru pomenite, și iată Savoia (Sabaudia) se anecsează - ne vine a zice ca pe nesimțite­­ lăngă Franție. Prin anecsarea acea­­eia Elveția strămtorată acumu de Franția, rădică numai decătu protestu în contra acesteea. Daru iată pe căndu aștepta lumea să vază vârșita deslegarea pe căndu aștepta să vază dacă protestul Elveției află un­­deva sprijinire ori ba, iată zic, că'și întoarce totă lumea attențiunea asupra lui Garibaldi, asupra espe­­dițiunei lui la Sicilia. Dar­ i abia ce se făcu întreprindere cunoscută tuturor cabinetelor v­astă eu­­ropene, și ce să auzim o altă ch­estiune mult mai grea de căt toate celelalte chiestiuni înșirate aci: chie­­stiunea orientală, pe care o adusă înnainte Rusia în conțelegere cu Franța. Prin re­­gistrarea eveniminteloru acestore nu vruseră mu altă, decătu a ne ghibăcia și agerimea mira și noi ca toată lumea de cu care știu Împăratul Na­­cu care țipăndu apoi totdeauna încordată attențiunea lumei își țiu continuu mereu planurile sale cele lăsute atăta de ofinu, daru mai multu decătu toate - admirămu poroculu celu raru ce­la însoțitu în politică, atătu de cidelu pănă în ziua de astăzi. Nu întrebămu dacă oeare acuma va urma măne poimăne ch­estiunea pentru provințiile dela Reni? dacă se va discuta chiaru despre vreo cartă ce aru vrea a da altă față Europei, ci ne în­­trebăm nu numai, oare bumu mai stă cu treaba orien­­tului? Din toate părțile se adeverește, cum că picta au rădicatu protesti în contra proectului adusu pe tapetu din partea Rusiei, va să se iee­adeca înnainte viestiunea creștinilor din orient, și aceea, privește proectulu acesta de un amestecu și o întreve­­nire nelegiuită (după tractatului Parisianu,) în trebile imperiului seu­­ din năuntru, și protestulu acesta se ascrie după cumu zice „Mandegheg” aspi­­rațiunei Angliei, de­și Anglia­­ zice - știe prea bine, că un asemenea protest, fiind resolvată odată Rusia a produce tulburări nouă în orientu, în locu ca să împiedece lucrulu îlu va grăbi și mai tare. Ne vine aminte aceea ce zicea mai dăunizi o foae din Rusia, despre protestulu Elveției în contra Franției (pentru anecsearea Savoei­,) că protestulu e valida numai atunci, dacă în vreme de lipsă poate fi sprijinitu de puterea armelor). În cătu voru sprijini puterile europene pro­­testul Turciei, încă nu se știe. O înștiințare te­­legrafică din Viena din 19 Maiu n. anunță, cum că Austria, Prusia și Anglia s'aru fi conțălesu pen­­tru susținerea integrității Turciei, iaru ch­estiunea creștiniloru din orientu­ să se desbată nu după proectul Rusei, ci după rapoartele ce le voru face Ambasadorii și Consulii fiește­cărei poteri. Dună altă știre mai proaspetă aflămu, că Franția își dă toată silința a trage și pe Anglia în partea Rusiei. Sibiiu­l 7/7 Maiu. Din o scrisoare privată din Aradu, aflămu, că Resselenția Sa Înnaltu Prea sfințitul nostru P. Episcopu, Andreiu Baron de Șaguna, au sositu acolo sămbătă în 7 curg. după ameazi la 4 oare, unde au fostu primitu cu cordialitate mi multă iubire frățască din partea Prea So. Sale Părintelui Episcopu gr. or. de acolo P. Ivacicoviciu, și de cătră mai mulți cați băr­­bați demni, și unde a pe­trecut anoi Esserenția Sa pănă marți după ameazi, iară mercuri în curg, cătră seară, au ajunsu după cumu auzimu­­ la Viena, în pace și sănătosu. „Sieb. Vote” de astăzi anunță, că în loculu Contelui Band­, sau denumitu de Consiliariu impe­­rialu (nentru Ardealu) Adeodatu de Iacob, Burgăr­­maistrul din Ghierla (Szamos-Dzivag;) iaru în lo­­culu lui Nicolici, (pentru Bănatu,) sa denumitu de Cons. imp. Eapisacopul Mașirevici din Timișora. Dintre munții Abrudului. Bucim satr­u Maiu. Dacă considerămu împregiurările de față, făcăndu o comparație întră trecutu și presiute, dacă privimu la lipsa cea mare de cultură ce o mai simte poporul nostru și pănă astăzi, ca pe unu semnu durerosu toată dreptatea alu tristului trecutu, avemu cred dacă zicemu, să nici o știre din cele ce ni le aducu jurnalele noastre, nu pe facu o impresiune mai plăcută, decătu înștiințările care tractează despre starea școaleloru voastre, despre progresul acelora și resultatulu esame­­niloru, onlindu că acesta e obiectulu celu adevă­­ratu, care face baza culturei, civilisație­ și prin urmare cu unu cuvănt­­ a fericirei și a viitoriului nostru. Dacă au fostu vreunu țănutu în scumpa noa­­stră patrie, unde să se d­ă simțitu lipsa cea neapărată pentru știință, apoi munții Abrudului întru adevăru au simțitu astă trebuință. Norii cigrei văzândul astăzi înse respirănduse, trimițăn­­dune ceriulu din căndu în căndu­căte unu bărbatu palin de zelu și activitate, avemu speranță că ra­­zele cele calde și dătătoare de viață a știin­­ței și culturei, voru străbate totu mai vărtosu și întră munții noștrii, și aceasta o credemu cu atăta mai tare, căci oamenii noștrii dintră munți, săntu nu numai iubitori de știință, daru și isteți dela însuși natura - mama cea adevărată a ome­­nimei. Întră bărbații cei ce au ajutatu și înnain­­tatu starea școaleloru noastre din Munții Abru­­dului, este unulu dintră cei mai de frunte Domnulu Pretoru c.r.al Abrudului L­euci,a cărui activitate și zelu întreprinsu pentru înființarea și în­­­­aintarea școaleloru noastre e cunoscută, și va rămănea neuitată. . munții Abrudului pentru totudeauna. Întră comunele care se potu lăuda cu școale poporale, se numeră și comuna noastră. În Du­­mineca Samarinencii (1 Maiu.) se țânu adi esame­­nulu cu unu resultatu, care măngă z și mulțumi inimile tuturoru ascultătoriloru, cu atăta mai mare, Bucuria ne fu că fuserămu onorați și de Dl. Pretoru, care luă parte la acestu esanișenu dinpreună cu D. Prot­­el Lupaei și Administratoru Protopopiatului Zlatnei Absolon Popovic. Mulțimea ascultătoriloru adunați aci era mare, nu numai din locu ci și de prin prejuru, carii așteptau cu doru sosirea acestoru bărbați. La întrarea lor în Biserică unde se țănu esamenulu fuseră primiți de cătră unu băiatu școlariu cu o cuvăntoare scurtă și foarte potrivită, după care începănduse esaminarea la 2 oare după ameavi, au țănutu pănă la 6.­­ Dompulu Pretoru au propusu întrebări în deosebi fiește cărui școlariu pe răndu, cu cuvintele cele mai dulci, ușoare­­ de în­­păesu și atrăgătoare, păcuăndu altentu și pe po­­­porulu adunatu la toate întrebările ce aveau în­­d­uință la îmbunătățirea soartei lui materia­lă și spirituală, așa­dară attențiunea poporului adunatu aci era îndoitu încordată, adeca atătu asupra răspunsuriloru băețiloru, cătu și asupra între­­băriloru celoru pracghice ce le propunea lăudatulu D. Pretoru. Resultatulu esamenului lasă în toată privința îndestulătoriu. Parohul locului P. I. Stanislau, cuzelu de păstoriu adevăratu cătră turma sa, are­­lăngă dregătoria preoțască au portalu cu laudă și sarcina de învățătoriu, și au seceratu mulțe­­șirea tuturoru parohieniloru sei și prin acestu me­­ritu. Esamenulu se fini prin o cuvăntare rostită de unu învățăcelu, după care în urmă Dl. Pre­­toru își esprimă mulțumirea sa cu resultatulu esemenului, mulțemi­tăr. Stanielau pentru oste­­neala, și apoi să adresă cătră poporulu adunatu, căruia arătăndui folosulu școaleli, îlu îm­­bărbătă și astădată ca să o îmbrățișeze din toată inima, și să se stăruiască din toate po­­terile a da copiiloru creșterea cuviincoasă, spre care să se silească cu atăta mai vărtosu, de oare­ce aceasta o pretinde chiaru și Îm­ântulu nostru Monarhu, carele dorește luminarea și înnaintarea culturei a tuturoru popoareloru sale, fără de nici o deosebire. Urămu fericire și zile­le delungate tuturoru bărbațiloru, carii dorescu în­­­aintarea, cultura și prin urmare binele popo­­rului nostru! TI. Ungaria. Demonstrațiunile din Ungaria, în­­treprinse mai vărtosu de cătră tinerimea studioasă, începuseră a se face pe zi ce merge totu mai dese, Generalul de artilerie și Guvernatoarele Ungariei Es. La D. de Benedec, primi în 19 Decanii și pe căte trei profesori dela fiește cere facultate veerea păcii de părerea asta, la Villaeranua. causei poleonu produce atătea Mușți erau cu Savoia, chiestiuni atunci de se­­mari una preste zaiiă

Next