Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-05-26 / nr. 21
telegriatul ese odată pe septemănă Judia. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei, pe afoară la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către repeditură. Prețiul ..) pentru Sibiu este pe an 4.fl.20 cr.nascar pe jumătate de an 2. cl. 10 cr. Pentru o celelalte părți ale Transilvaniei și pentru provinciele din Monarhia pe un an 5. fl. 25 cr. enrne o jumătate de anu 2. fl. 628 cr. Pentru prim. și țeri străine pe ann 939. 45 cr pe /, an 4 fl.72 cr. v.a. Inseratele se plătescu pentru îngrăiea oră cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră cu 51 cr. și pentru A treia repetire cu 3% f.b.a. SII ...J.P Monarhia Austriacă. Sibiiu 25 Maiu. Consiliulu imperialu din Viena, se descisă în. maiu, suptu areședința În părției Sale Arhiducelui Raineru, de prănzu la 11 oare. Înnaltu acela țânu cu obasiunea aceasta o cuvăntare momentoasă, în care se arătă însemnătatea cea mare a acei adunări. Totu în ziua aceasta s'au descoperitu Contele Aponi, în consiliulu imp., că Consiliarii imp. din Ungaria, au pășitu în consiliulu pomenitu -preste voința multora numai inspirați de acea speranță, cum că Maestatea Sa va restaura drepturile istorice ale Ungariei care corespundu și cu interesele celoralalte provinții ereditarie. În 1 Paiu a. înainte de prăntu, sau înduratu Maestatea Sa c. r. Apostolică a primi pe întregul consiliu imperialu, într'o cndință deosebită. Membrii aceluia conduși de Înnălția Sa împărătească Serenisimul Domnu Președinte al Consiliului imperial, Arhiducele Raineru, se adunară în salonul consiliului imp. așteptăndu acolo pe Maestatea Sa, Prea înnaltu carele înfățișinduse și representănduise întreaga adunare prin În„Domniloru mei Consiliari imperiali! Fițimi din inimă bine veniții Eu vom conchiemat; dtoi valculezu cu siguranță, a afla în D-voastră bărbați, carii me veți sprijini cu sinceși fidelu în păruințele Mele, spre a tita în toate ramurile administrăciunei măstrări nu neînsemnate, pe căți du lotu odată veniturile în genere sau în imblțitu. Deacă vomu apăși noi acumu înainte pe drumulu pe care amu pornitu, și vomu duce norocoși la îndeplinire reformele administrăciunei interne ordinate de Mine, cu putere activă și perseveranță, sperezu cu siguritate, deacă nu voru întra niscari eveniminte străordinare împedecătoare la mijlocu, ajungerea restaurarei echilibrului între cerință și acoperirea ei. Fericirea popoarăloru Mele e ținta, care o urmărescu Eu neîncetatu, desvoltarea proțescu totudeauna îngrijirea Mea. Fiii D-voastră și toți supuși Mei cei credincioși în sârguințele acestea uniți cu Mine. Deie darulu celui atotu puternicu activităței noastre cestel unite unu succesu fericitu!” După sevărșirea cuvăntărei acesteea, întonară toți Consiliarii imp. cu entusiamu unu „vivatu” întreitu. Aradu 22 Maiuin. Trecură două săptămâni petrecându pe la Viena și Pesta, în cauzele mele familiare, dar' petrecăndu în Buda și Pesta mai multu, întâmplările de prin cetate 'mi traseră atențiunea, căci acele mă înteresară a le ști mai deaproape. Scimu că novelele ungurești sunt pline de încunoștințări despre Parastasuri pentru Seceni. E frumosu, acesta a fostu unu magari mare, și e demnu de pomenire, ieară pățiunea magară e îndatorată la mulțemire. La părăstasulu calviniloru din Pesta abia mă vârâiu și eu, dar aci văzuiu numai patriotismulu, fără ca să se întreve în cauza aceaeia și consistoriulu respectieu, căndu știmu că după legile bisericei noastre se cere ennemu aprobarea consistoriului, ci făcură de capulu loru, așa că tu unii din cei adevărați membrii ieșiră annră zicăntu: „De unde vomu plăni, căndu biserica e încă datoare pentru rădicărea ceseloru bisericiei!” Întră cei ilegitimi, era și unu literatu mauaru anume Pompeii. Acesta, adevăru că e macedoromănu și răsăriteanu, însă demultu s'a renegeatu, dispune dar cu ocasiunea aceasta totuși se îndesă a despre binele bisericei. Apoi, căndu D. Epiecopu le păstătasu, a alesu și Pompeii ca să meartă la învitare, însă atunci se escuză reu nu sumromănu, nici trecu, nici sprbi.” Ce omu orumogu! O deputațiă totuși a mersu, și D. Epieconu s'a promisu, se și vorbea că venindu Eci. La Patriarhulu le băile din Bude, sânguru ca să celebreze parastasulu, să se mai poată demonstra. Însa înțelegăndui direcțiunea polițiană planurile aceste, se oprn a pu se țânea părăstasulu. Comunitata Guvernatorulu, însă nu ie prăvi nimicu- Lipeca (în Germania.) 12 Maiu. Fiindcă eu fusesem cel dinllăiu care și luase voiă a păși pe arenă cu o retensiune, (pe care unora le placea privi ca defăimare) a „șuguriloru,” și fiidcă prin aceasta dădusem ansă la mai multe tractate jurnalistice, speru, că și se va concede și unu cuvăntu din urmă în această causă. Preste articulii de pe Oșu; din Aradu (N. 12 și 13 ai T. R.) și iarăși din Aradu (13 și 14 ai Gazetei,) credu că potu trece cu tăcerea, cu atăta mai vârtosu, căci aiimanacul nostru e unu ce prea neînsemnatu, decăzu să mai ocupămu pentru el coloanele ziarelor, și și pentru că multe din cele zise acolo pu se ținu de acestu lucru, ci se paru a avea alte intențiuni. Numai la articululu din Blaju (N. 18 și 19 alu poli.) îmi ceru voiă a reflecta, că pomenirea numelui d. Ținariu, p'a purcesu dela mine, ci dela do. autori ai cărții în precevăntare. Căci amu privitu pred. Țipariu ca auctoritate în filologie, prin aceasta credu că amu vătămatu celu multu nearetențiunea literatului, daru nu și adevărulu lucrului, earu căci în privința unoru principii - căci „niște” amuzisu în critică, eară nu „multe,” cu atăta mai puținu „oate” de limbă, urmate de Dlui, amu espresu, că nu săntu de traiu, cu asta ce e dreptu, amu zisu ceva, ce numai viitoriulu o va potea decide: deacă voru fi de traiu, voru remănea în valoare și cei de alte păreri voru trebui să tacă; deacă pu voru fi de traiu, parte voru cădea, parte cel puținu se voru mai modifica. Asta în literatură e lege firească. Cuvăntulu meu, pentru ceamu nălți Sa împărătească, mătoarele ritate înnainte seu înduratu a rosti urînnainta în măsură egală fericirea tuturoru popoarăloru Austriei. Chiestiuni momentoase pentru legislatura generală și regularea chieltueliloru de statu, se voru așterne spre darea ovinimnei D-voastre. Totudeauna să aveți înnaintea oviloru D-voan Doră pu jalea pentru mortulu celu mare, stră în conferințe, principiulu, că soartea Comunitatea greco-romănă din Pesta, încă voi părțileru singurite ale imperiului, este țesută intimu la olaltă, că comuniunea și lucrarea reciprocă a intereseloru adevărate a țăriloru singuratice, săntu fante complinite, ce încinsu Monarhia cu un brău tare din o mie de fire, și că orice încercare de a destrăma legătura aceasta, duce numai la dauna întregului cătu și a părților sale, și desvoltarea cea folositoare propășitoare aru căuta să se împiedece atăt în respect spiritual căt și material, care prin urmare fără violarea datorințelor celor șai sfintece zacu asuprămi față cu popoarăle Mele, nu se poate suferi. Asemenea scutu să fie asiguratu tuturoru popoarăloru și țăriloru din imperiulu Meu, și deopotrivă îndreptățite și asemenea îndatorate să fie legate acelea de unu întregu poternicu, întru conțălegere frățască. La esamenarea economiei statului, a prețuiți D.voastră pusăciunea poterei împeriului, și ve sirguiți totodată au aduce în legătură cu cruțarea cea mai posibilă a celor ai statului. D-voastră vă veți convinge, că de acumu încă, deși țermuririle în economia statului p'au pututu ca să țână unu părăstasu pomposu pentru Seceni, și din scopulu acesta țănu adunare, unde s'a hotărâtu, ca părăstasulu să fiă Jot în 17 Maiu n. și la sărbare să fiă chiămatu și Il. D. Episcopu din Buda. Adurarea aceasta sa țânutu afară de ordine, de oarece dintră bătrâni, adeca din membrii activi ai comunității carii au votu decisivu în atare cauză, fuseră prea puțini, ci sala s'a umplutu numai de nește flăcăi cu capulu mare, carii nici căndu au mai venitu la adunare, căci n'avură drept la aceasta, ma fuseră unii și din aceiia, carii nici să țănu de Biserica aceasta, seau de ea s'au renegatu cu totulu. Să vede că strânsura acestora era precalculată, cu unu scopu ascunsu, adecă, ca cu ocasiunea adunării pentru părăstașu, să se proiecteze și votiseze din partea greciloru și româniloru o sumă mare pentru academia marară. Flăcăii cu strigarea loru învinseră pe cei bătrâni, și votisară 1000. d. pentru fundațiunea, și alta 1000 pentru casa academiei, fără ca să fiă avutu dreptulu de a decide asupra binelui bisericescu, fără ca dovedi îndată deplina lor activitate, sau atinsăeiă ei următori ai acelora, carii rădicară Bisperigăței din năuntru și a puterei dinafară e problema, spre a serita cu spese mari și se căștigă pe perastasu, și 1000 fli Orășenii era turi, era să se forșeze cărei deslegare îmi conetince Il. Biserică, carea cercă la Ec. că vai căntigară o deputețiă, veni, - ma gata făcuse atari venicarea să chieme Comunitatea spese de erei să vină cu stire la o licențiă pentru părăstasu, încă și