Telegraful Roman, 1861 (Anul 9, nr. 1-52)

1861-01-26 / nr. 4

14 paști pănă la împlinirea lunei lui Octomvrie. Sfinții Părinți ai acestoru două soboară ecumenice, cu bună seamă de aceea au rănduitu așa timpulu ținerei Sinodului, ca episcopiloru celoru îndepărtați să li se înlesnească călătoria, căci călătoria ce se află întră paști și luna lui Octo, se face cu mai puține nevoi, decătu călătoria din lunile iernei. - Aci arată apoi Escelenția Sa, că dacă Sinodulu s'aru gi țânutu pănă la sfărșitulu lui Oct. a. tr., nu aru fi venitu în acea posițiune neplăcută, ca să facă unu drumu atătu de îndepărtată (dela Sibiiu la Carloviț) mai mult una de 50 de mituri, acum în vreme de iarnă, mi să treancă cu carul și cu caii Tica mi Dunărea înghiețată sau plină de viață, din care împrejurări află o mare posibilitate, că din pricina iepnei mi a drumuriloru celor de totu rele, încă și alții dintră D. D. Episcopi nu voru putea întreveni la acelu Sinodu, căci nu este - zice tuturoru în bună aducere aminte, moartea cea neașteptată și purcezătoare din călătoria cea de la Carloviț la Timișoara, în timpu de iarnă, a fratelui nostru Serghie Catranschi - Episcopului din Carlstadt. După acestea mai aduce El. Sa și acea împrejurare prea momentoasă, cum că se află denominatu din partea Maiestatei Sale de membru alu conferinței regnicolare, ce se va țânea în Bălgrad pe 11 fevr. aa. n., la care ca membru denominatu are a lua parte. În sfărșitu mai descopere încă și aceea, că fiindu scopulu sinodului Carlovițanu regularea referințeloru ierarhice întră români și sărbii ortodocși din Monarhia austriacă, Sinodulu nostru diecesanu ce sau făputu aici „în Sibiiu pn 26 Octomvrie 1860, prin hârtia Sa îndreptată cătră Sinodulu carlovițanu, și adresată Sfințeniei Sale Patriarhului, sau dechiaratu destulu de otărâtu, în privința regulărei referințloru ieraruhice întră români și sărbi. Sibiiu 19 lanuariu 1861. Avemu aregistra cu multă bucuriă, că simțulu activu naționale și filantropicu, pe zi ce merge la dimensiuni totu mai fericitoare și străbate pănă în cele mai însemnate unghiuri, caru lumina publicității alungă totu mai departe negurele întunerecului, și deșteaptă din nepăsare totu pre mai mulți înțălegemu romăni. Parohul nostru tinăru însă deșteptu și cu energie, Ioana Stoicuța din Sășcari, ne înconscințează, că Sfinția sa cu 12 fl. Preotulu Bigamu Demianu Mora cu 12 za. Parohul Vasilie fl. Judele Ioanu Mora Hința cu ns 12 al. Notariulu Zaharie Mora toți cu 60 ea. van, săntu determinați a face unu Stipendiu pe anulu șc. de față, pentru unu tinăru juristu romănu la Academia din Sibiiu, tinăru bunu și lipsitu de mijloace, poftindu pre comitetulu de aici, însărcinatu cu primirea și împărțirea offerteloru patriotice și adevăratu naționale de republica spre aceasta stipendiulu acesta alu confera celui celu va afla comitetulu mai vrednicu, și pre acesta alu face cunoscutu și menționațiloru binefăcători. Noi registrăndu și voindu ca acestea să ser isti de aici attenți la ele, i avizămu, ca pentru ocuparea acestui stipendiu să se adreseze cătră comitetulu subscrisu, mi i poftimu, la fiecarele toți mi uulu faptele aceste părintești ale conaționaliloru loru să le aprețuiască eară prin fapte corespunzătoare fiești. Eară Părințiloru și frațiloru menționați binefăcători, și pănă căndu le vomu face cu numele și în numele celu sfăntu alu sporirei și înflorirei binelui comunu naționale și patrioticu, mulțemimu că nu numai ne dau prin asemene fapte semne de viață naționale activă; daru negreșitu ei voru deservi de îndemnu puternicu și altoru frați ai nostri, de a nu remănea nepăsători la trimbita cea resunătoare a timpului, carea e trimbita învierii și a vieții naționali. Comitetulu, Dela Olt ”1/, ian. 1861 Conferințele române și fitica loru. Mai toate Gazetele maghiari dară mai ales „Kol. Cuzlung” și „Cogunc”, critică conferințele noastre din Sibiiu, că sânt ilegali, că sânt reacționarie, și altele. Dară nouă pentru atâta puținu ne pasă. Noi știm, că D-lor conferințele noastre și atunce le ar fi displăcut, deacă concusiunile ei ar fi fost dictate chiar de Dlor. Noi știm că conferințele române din Sibiiu sânt o faptă complinită, și represeată opiniunea publică română. Noi știm că adunanța noastră a fost insinuată la autoritățile frigente încă de atuncea, când EE CC. DD. președinți ai Cancelariei și ai Guvernului transilvanu încă nu întrase în funcțiune. Noi știmu că dacă aceștia ar fi fostu întratu în activitatea lor formală, de bună seamă insinuațiunea adunanței noastre acolo trebuia să se facă, și acolo să și făcea. În fine știmu, că noi neamu dechiar atu de a păși pe calea constituționale, în sensulu Diplomei de Octomvre, de care mi „Col. Cez. apoi „Cogunc.” facu cea mai întinsă întrebuințare. - Aste adevăruri ajungu de a respinge orice defăimări. Pentru aceea a perde vorbă în privința asta ar fi foarte de prisosu. - Numai una ce taie mai multu în materialu decâtu în formalitățile conferințeloru noastre și o searmănă „Col. CUz” mi „Cogunc”, nu o potu retăcea, mi acra eu principele pentru legea electorale. - „Col. CUz”e mi „Korunk“ zicu că astfeliu de principii pentru dreptulu de alegere, după cumu ne au proiectatu românii, nu se află nice în Nord-America, nici în Franța, și nici cine știe mai unde. Se poate! Să lăsăm că picăiri în totă lumea. Și totuși totuși le găsimu undeva. Je găsimuntocmai la aceiia, rapi strigu mai tare asupra loru, aa aceia iari le au, dară nu sufere, ca și alții de lângă ei să le aibă. Legea electorală făcută în Clujiu la a. 1848, pe care o apărați D voastră, zice, Kb Toni cei ce au avutu dreptulu de alegere înnainte de 1848, Lu popă ținea mi de aci înnainte. Apoi știmu că înnainte de 1848 națiile privilegiate: nobilii, săcuii și sașii erau alegători fără de nice un cens. Dacă nobilii (pe cari Dvoastră i botezați de unguri), săcuii și sașii sântu alegători fără de cens, pentru ce ați scosu pe toți țărenii români dela acelu dreptu constituționalu printr'un censu la care nu poate elu ajunge nice o dată. Deacăne au unitu cu Ungaria, de ce numai românii ardeleni să nu se bucure de papa făgăduinții, de ce frații lor bihoreni și ceilalți să aleagă cu un pătrariu de moșiă, iară românii transilvăneni să nu guste-după cumu i ziceți D voastră din pomul binelui și al răului? Și dacă patenta din 20 Oct. dechlară egalitatea și dreptatea, pentru ce acea neegalitate nedreptate, pentru români? Domniloru, fiți drepți și ne ați căștigatu fiți drepți și apoi necriticați! dd Din Făgăraș 3 fevr. n. 1861. „Korunk“ într'o corespondință din Făgărașu învinovățește neinteligința română cea „numegabilis,” că ce îndesă au serviciele Districtului petiționăndu pentru acelea, că a făcutu casină deosebită, ș. a. Totu articolulu nu e demn de altă respingere, decâtu de reflecsiunile, că inteligința română pare nice o lipsă de a se îndesa la posturi, căci mi inteligința maghiară avi e foarte „numerabilis;“ căci Dei pănă a dumniră pănă în 1848 esclusivu, pu s'a gânditu ca să facă o școluță cătu de mică în districtu, și ca mulțămitu ami în plini lipea din vecinulu Haramsec, iară ne nenumerații pobili români iau lăsatu să doarmă afunci. Mai încolo, că comunele române n'au petiționatu pentru posturi, căci știu că în voia loru e de ași alege pe rău ca monopolul tăbacului ș. a, în fine, că românii, văzându că în casina așa numită „comună” unde săntu mai multe Gazete și care, decâtu membrii, aceștia nu voru să țină năcaru o gazetă romănă. Chimoapa ?, Ianuarie 1861. Dle Redactoru! De mi știmu prea bine că publiculu românu, întocmai ca ori care altu publicu, se ocupă și cetește azi mai bucurosu știri politice decătu rapoarte școlare, din causă căci trăimu în timpulu acela, căndu în zgomotulu știriloru poli e cuprinde învălită adăncu chirru mi esistința vieței noacre naționale; totuși nu potemu refăcea fără a pu aminti solenitatea școlară a zilei de astăzi, atătu de însemnată pentru noi romănii din orașiulu Sighișoara. De mai mulți ani comuna noastră bisericească gr. orientală, străduinduse a rădica unu edificiu de școală, timpurile grele și împrejurările nefavorabile nici decătu n a concesu ași potea vedea realisatu scopulu doritu, încătu încă pe la începutulu toamnei anului trecutu, nu se vedea nici o urmă de școală. Comuna ce e dreptu se afla întro îngrijire mare, daru apoi ce potea să facă, căci pentru zidirea unei școli nouă, după planulu comunei desemnatu, cu puțânulu materialu, care s'a fostu adunatu încătva din partea comunei, nu era nici o speranță de a se potea ridica o școală corespunzătoare scopului și timpului. Prea On. D. Prot. Z. Boiu dinpreună cu Inspectorulu școl. D. Dim. Demianu, punănduse în fruntea casei cu totă energia în conțălegere cu representanții bisericești, s'a consultatu a cumpăra o casă gata spre scopulu acesta, care ne și succeasă, și așa cumpărară cu o casă în cetate în strada preoțască Nr. 10, stătătoare din cinci încăperi (după ce firește primirămu mai întăiu comprobarea scaunului episcopescu.) Deși însă prelegerile se începură în noulu institutu încă cu începutulu lui Noemvr. a. tr., totuși cele rituale adecă sfințirea apei as ce făcu pănă azi (în lan.) Ziua aceasta așa dară în care cerurămu binecuvântarea și sprijonirea atotu poternicului părinte, pentru prosperarea acestei școli, a fostu pentru noi ziua aceea, în care amă serbatu realisarea uneia dintră cele mai ferbinți dorințe ale noastre. La sărbătoarea aceasta a luatu parte Dl. Pretoru c. I. Miccececu, dinpreună cu D. D. Adiuncu Soccevanu și Vladu, onorabilulu magistratu localu, avăndu în frunte pe D. burghezmaistru Venich, D. D. Comiți de Haller, D. D.Preoți de toate confesiunile, Corpulu profesoralu dela gimna siulu luterapu de aici, și unu șare număr din poporulu nostru. Slujba sau celebratu de cătră P. susu numitu, dinpreună cu alți preoți tractuali. După sfințirea apei până N. D. D. Protopopu o cuvântare corespunzătoare solepităței, descoperi mulțumita mi peunoștința comunei respective, onoratului Magistratu, pentru ajutorințele și sprijonirea cu care atăt de patriotic ne a întinea mănă de ajutoriu aa efeptuirea acestui scopu doritu. Asemenea mulțumi și Domniloru Conții de Halleru, pentru dăniile făcute pănă avi, fiei ca să prospereze, mi să aducă fructele cele dorite pentru binele scumpei noastre patrii mi a preacarei noastre națiuni romăne. Jurnalele De ne cămpie 10 lansapie 1861, mageare din Clujiu, și cu de o sedescărcă de unu timpu încoate asupra româniloru atătea învinovățiri de alulu cunoscutu blică cu 12 fl. mi Mihail Marian cu 6 al; acesta pre clientul Dloru, mulțumită în numele ne aducemu , întră tinerii nostrii juristi aviciyi avească de concursu, concursu, facemu pre D. D. nostrii jutinerimei tu ori cine va vrea. Ele s'au rugatu numai voastre, limba română, căci monopolul unei limbi pertru streine e mai această școală bire „Hol. Răz.* moase, atribuindule acestora predicatuO D. Prot. în care calum