Telegraful Roman, 1861 (Anul 9, nr. 1-52)

1861-10-19 / nr. 42

se­; 164 de aceea convingere, că naționalitatea noastră, subordinăndu constituționalei independințe a pa­­triei ca celui mai înnaltu­lin toate celelalte in­­terese, nu vrea nici decăt să lape de de la cine con­­stătătoarea constituțiune și să dorească, ca nu­­mai remășițele ei să se întindă peste dănsa, ci că ea să închină nenegaverului adevăru, că legile făcute pe calea constituțională și bazate pe con­­vențiuni bilaterale, cu Ce pote schimba pe alta cale, decăt numai pe calea dietei, comunu cu Maiestatea Ca Domnul nostru și în locul lor nu ce pot crea și pune în viață alte legi nouă, cu gătăndu la regula: Cum omnia incerta sint, dum a­lege ghese­­ditul. Însă aceea napte a cond­usulu pre onoratu­­lui guvernu, prin care se­amănă publicațiunea con­­chiemării dietei și așternerea consemna ciupei de numele roialiștilor pănă la acel punt, cănd la a­­ceasta representațiune Ba urma Il. JA. respune al Maiestății Sale, nu ne putemu alătura din acesa motiv, pentru că noi în privința aceasta ne am îndreptat odată cătră M. S. fără să fimu fostu ama norocoși, a căpăta P. Ji. respunsu, se după neprea ocupata opinie a noastră ce moare lua numai ca un respuns repulsătoriu, și servi de o adeve­­rință despre aceea, că M. S. nu dorește a se a­­bate dela pronunciata sa voință. După umilita noastră părere nu ne rămâne clară acuma alta, decăt la noi făcănd destul îndoitei poacrpe obli­­gațiuni față cu constituționalele legi ale patriei și cu ascultarea, ce săntem datori cătră M. S. pro­­nunțăndu, cu credincioasă umilită lealitate și sinceritate convingerea noastră, să ne întoarcem cătră părinteasca grațiă a M. S. mi să ne rugăm­ pentru deportarea mutilațiunei legilor asigurătoare de constituționala independință, și totodată des­­pre consciința, a presta detorinței noastre ascul­­tare, să dămu dovadă prin aceea, că noi prin mo­­dulu propusu de noi, punemu în lucrare porunca Maiestatei Sale. Scurtulu cuprinsu alu ape umilitei noastre contrapări se bazeză clară pe aceea, că prin a­­ceasta reclamațiune nu se desființează pașii ne­­cesari spre conchemarea dietei, ci că noi așter­­năndu ceruta consemnăciune a roialisteloru spre N­. JA, denumire, tot odată publicămu conchiemarea dietei și din acelu temeiu, ca și dieta însăși să aibe ocasiune, pe lăngă atătea contrazicătoare, însă totdeuna subt numele ei pronunciate individuale pă­­reri, săși poată pronuncia dorințele sale față cu Preînaltul său Domnitoriu. Clusiu 3 Octom. 1861. Argumentația cardinale, pe carea se razimă acestu votu separatu, ce cuprinde numai decâtu aa începutu în aceste cuvinte: „Nu ce poate nega, că așa zicând tot cuprinsulu Rescriptului regescu pentru convocarea dietei este ochroat, și că ace­­lași stă în contrazicere atâtu cu Legile din a. 1848, ni­ci cu legile constituționale, ne au e­­șitu, și sau întăritu cu Diplomele de Asigurație, și cu jurământuri.” Noi aci observămu, că acastă logiică a Consi­­liariloru romăni întradevăru stă în contrazicere cu opiniile lor particulare dela conferințele băl­­gradene, cu care prileju­­l Alduleanu întral­­tele au zisu: „că părerea Dlui Episcopu Hainaldu de aceea nu o poate părtini, căci articululu de Legea electorale din a. 1848, după cum se știe, sau adusu cu scopu, ca Transilvania să aleagă și să trimită Deputați la Dieta din Ungaria.... mi ama mica mea părere este, că noi să trecemu la per­­tractarea unei legi electorale speciale, reservând resolvarea și judecarea chestiuneloru de șai susu adsce ne tapetu fără competință în ședința de eri­mi de azi, pentru dieta constituționale tran­­silvană.” Baru­­l Dunca san declaratu: „Eu din par­­temi me alăturu lângă opiniunea Eses. Sale Mitro­­politului Șuluțu.” Da Conps. Lazaru ne fiindu mem­brulu conferinței sau potutu da părerea ca la acea Conferiță.­­ Ce vede­ama dată, că men­­ționații doi Romăni își contrazicu, când se asea­­mănă votulu loru din Bălgradu cu celu din Cluju. Cloru la Bălgradu au fostu pentru ochroarea unei legi electorale, ear la Cluju se oștescu asupra ochroarei unei legi electorale, și ne vine a zice, că Dloru mântuirea Națiuneloru ardelene în pri­­vința mulțămirei loru, și a împăcărei au condi­­ționatu la Bălgradu dela o Dietă, ce se va con­­chiema pe baza unei legi electorale ochroare, și acum zicu, că numai spre mai mare încurcătură a prebiloru cap ține Dietă în Ardealu! Bine au zisu Dnii Consiliari, că națiunea ro­­mănă nu poftește astfeliu de lege odtroată, ca­­rea temeliele Legiloru de Dreptulu de Crază ale Patriei noastre le pecroapus, și le nimicescu, mi tot­­odată libertatea și Independința ei o prăpădescu, pentru că tocma din respectarea acestor momente mari nația romănă osândește ori ce Lege fie oc­­troată, ori neochroată, adecă constituționale, carea restoarnă și nimicește Dreptul cel natural și positiv al nației romăne, ce șiau căștigatu acasta nu numai prin nașterea în patria sa ci și prin apărarea Patriei­­ asupra inimicilor­ ei, și carea totodată prăpădește Libertatea și Independința ei indivi­­duale, confesionale, și naționale, și o pune în obezile Aristocrației magiare și Birocrației ma­­giare, să citești mi săsești, mi fi iartă ei numai În ceramiră na ci fimți bine înțeleși, încă mai adaugemu, că veștile despre ochroarea modului de alegere pentru Dieta, ce era a se aduna în 4. Noemyr, nu numai nu vor mulțămi nația romănă, deacă acele sânt adevărate, ci încă o vor scărbi, pentru că ochroarea aceea este formată și câr­­pită din legea Ardealului an. 1791. și din legea din 1848. a Ungariei în contra cerințeloru unui Con­­stituționalismu modernu, și pănă când asfeliu de oetroeri voru urma, pănă atunci peticile vechi totu mai rău voru strica veșmăntulu nou alu Patriei și vor înnapoia statornicirea legalității și a posiției normale, ce trebue să fiă tuturoru scopulu celu dintâiu mi celu ultimu. Însă scopulu acesta unicu capace pentru producerea legalității nu se ajunge prin schimbarea persoaneloru, ci prin schimbarea ra­­dicale a principiului, ce de bază au servitu pănă azi octrocriloru celoru multe, și prin adoptarea principiului Presentului, ce este alu Reprezenta­­ției de popoare și de Interese, și prin în­credința­­rea lui spre efectuare la asfeliu de Bărbați de Statu, pre carii însuși Prezentulu iau crescutu și cultivatu sieși spre mulțămirea popoareloru, și spre susținerea Auctorității de Maiestate! Cine poate denega astăzi că Bărbații Guvernului absolu­­tisticu, și celui dela 20. Octom. 1860, pănă azi n'au depopularieatu încă și acastă Sfințenie? Sibiiu 4 Octom. (Urmare din 1. 40. Noi răspundem mult stimatului corespondinte sasu bu tendințe ma­­giare din Brașov, că și Dumnealui a cules de prin jurnalele germane știrea despre candidarea DD. Mocioni, Gojdu și Pop au posturu de Cancelariu mi romăni în posturi mai înalte, șult, cu căt să știe D. corespondent, cu atăta mai Kb ei cu ce vor înălța prin favor și conecsiuni, ci numai prin vrednicia lor.­­ D. Corespondent știe și de de­­putațiunea din Inedoară,­­ de­și dă persoanelor alte caractere și le schimbă,­­ că au mersu la Viena, ca să soliciteză denumirea D. Co is­aulic Va­­silie Pop de Cancelariu. - Apoi va prinde mi­si­­nunea, că romănii din Comitatulu Inedoarei, vrea să întroducă în Comitatulu loru limba romănă, fără să se sperie de sine, că vorbește în Bra­­șov săsește. Rănnța cea nădușită a înfocatului nostru co­­respondinte pentru causa magiară se vede mai a­­prcat din aceea, că din un lucru cu totul firesc și arăta de obicinuit la toate naționalitățile în tim­­purile noastre fără se bată la ochi, precumu bătu al romănilor, adecă că din banchetul,­­ (deacă se poate numi o cină prietenească banchet,)­­ ce au dat romănii din Brașov unui deputat pe ani pe dela Viena, se încumătă a trage aceea încheiere, că toate încercările făcute pănă acuma spre a efectul nainte de conchiemarea dietei o coînțelegere a Naționalită­­țiloru, sau format de cerbicositatea conducătorilor romăni­carii etc. și cu acestu al său obraznicu și infamu asertu cearcă a­­­­ aulic Transilvanu, și îi observămu, că de cei doi din tăi nu știm nimica, și că tu am văzutu, jur­­nalele sau demințitu unulu pre altulu, eară cătui pominii, knd Cap fi denumitu de Cancelariu, cumu se bucură și Sașii și Ungurii de barbații lor. Dar și de ne ar fi favorit norocul să vedemu și pe ori care din cei din­tăiu doi bărbați ai noștrii rădicați în acest post, ce ar avea corespondentul să ob­­serveză asupra loru, avăndu ei c­alități, ca și alți candidați de alte naționalități, alta, decă nu numai că sânt romăni. Noi însă sperămu, că și sașii și maghiarii se vor deda cu îndeletele a vedea a vegeta pn Patria ca­usque benerlasitam Statuum d­­ogdinam­ precumu au fost legile constituționale pentru D. Pop firește, că ne am fi bucurat toți ardelene pănă la anulu 1848, și cumu sântu în parte și legile din 1848!! Ce este alta și legea adusă la a. 1848, la Cluju, de poi fără noi, de nu îmbrăcarea în veșmintu nou a acestoru pregindiții pentru națiu­­nea noastră? Nația așteaptă cu totu dreptulu dela numiții fiii săi, revocarea votului dela Cluju, și în­­toarcerea la votulu din Bălgradu cu atâtu mai muliu, căci acești fii ai ei știu, că la conferin­­țele din luna lui Ianuar. a. curg, sau hotărâtu, ca să se roage Maiestatea Sa pentru o lege electo­­rale octroată eschisivu pe seama Dietei celei din­tâiu cu privire la factorii we debite să reprezente Țara, și cu ștergerea censului de 8 fl. m. a., mi­nația, precum se știe, stă și astăzi cu tărie pre­­lângă acastă hotărâre și rugare, ca reprezenta­­ția de impopulăciunea ardeleană la Dietă să fiă unu adevăru deplinu, ceea ce prin legea din 1848, nu se poate ajunge, căci acasta n'are asfeliu de legalitate, ca să fiă capace a produce o a doua le­­galitate, ce o cere prezentulu, ci numai o octro­­are corespunzătoare prezentului este capace a pro­­cura legalitatea presentului, și prin ea și lega­­litatea viitoriului. Așa­dară de sine se înțelege, că nația romănă refuză votulu Consilialiloru sus­­atinși, carii și altmintrerea au compusu votulu loru fără voia nației, ba în contra hotărâri­­loru ei.­­ Că în 13 ani pre lângă ama multe octroeri nu sau căștigatu legalitatea cea dorită de susu și de josu, ce aru fi statornicitu apoi o normă le­­gale a trebiloru, este dreptu, daru și mai dreptu este aceea, că octroerile cele multe pănă acum de aceea nau fostu capace a statornici viui o nor­­mă legale, și prin ea legalitatea, pentru că nau fost corespunzătoare cerințeloru presentului.

Next