Telegraful Roman, 1861 (Anul 9, nr. 1-52)

1861-04-20 / nr. 16

31 adualii săi sub unu .­ de priumbt: ” moucrii, îÎntre poșuri ce aulau mis­­iunea „să trăești” piulți orășiani din­ Făgărașiu din toate mițiunile, i între cari mi P. O. D-nu Vicariu Kipias, sare de bineventă pre la. Ca printr'o cuvăntare ro­­mănească, în care esprimă bucuria Romăniloru pen­­tru această alegere nemerită, la care D-lu Căpr­­tană răspundă, preste totu în limba română. De aci însoțitu de căruțele ce ii veniseră spre întăm­­pinare și junii călăreți țierani, carii portau tri­­colorulu romănescu, și mai numai printre brazi, cu cari era înfrumeețatu drumulu, ajunse la Săm­­băta de josu, unde fu primitu iarăși sub unu arcu de triumfu, prevezut cu tricolorul tutuloru națio­­nalitățiloru, în a cărui galerie se afla și unu corpu de musicanți. Arculu era prevezutu cu inscripțiu­­nea „la mulți ani,”va săzică o continuaresa inscrip­­țiunei întăie. Aci D-lu Capitanu fiindu bineven­­tatu în toate trei limbele ce esistu în districtulu nostru, respinsă la fiăcare în limba sea, espri­­măndu'și plăcerea, de a vedea pe toate naționali­­tățile trăindu frățiește un­a cu alta, declarăndu totu de odată, ca ilustritatea sea ca oficialu alu comunei patrii ni va­gi nise Romănu, nice Unguru nice Sasu, ci administratoru alu dreptăției. Băr­­bații nice unei națiuni nu potu aduce într'o ar­­monie atătu de frumoasă ambele simțiuri nobile de naționalismu și umanitate, ca bărbații na­­țiunei romăne, de­oarece Romănulu nu cere alta dela bărbații sei, decătu dreptate. - Vomu vedea, ca D-lu Capitanu s'a ținutu de cuvântu. - Însoțitu de ași de o mulțime mare de călăreți pomeni cu tricoloru naționalu, mi de toți orășanii, carilu vineventară aci, ajunse cam la 2-6 pe după prânzu în orașulu nostru. Noi nu'lu așteptarămu așia timpuriu, de aceia și fiindu că începuse a bate unu vântu cu ploae și cu ninsoare ne cam trasesemu prin case; așia nu poturămu binevenia pe D-lu Că­­pitanu sub al treilea arcu de triumfu, ce se afla la întrarea în orașu. Îndată însă după sosire ce dece o deputațiune la Ilustritatea Ca acasă și­ lu bine ventă în limb­a romănă și magiară. Mape plăcere cășună Il. sale și bineventarea din partea domicelelor noastre, îmbrăcate în cos­­tumu național, cari și presentară o cunună de flori. Seara orășanii din propriul impulsu parte mape il­­luminară orașulu, se văzură maii multe transparente cu „să trăiască căpitanulu sunremu” La­ 9 ore ne lăngă toată uriciunea timpului, orășanii romăni î și manifestară simțiementele loru, cătră D-lu Că­­pitanu prin­tr'o serenadă frumoasă. De aci apoi însoțitu de conductu Ilustritatea sa merse la banchetulu, ce se dedu în onoarea sa la „Cetatea de Paris,” aci ce puteau numera vreo două, sute de oaspeți Romăni, Magiari și Sași. Se ră­­dicară multe toaste, pentru împăratulu, înfră­­țirea naționalitățiloru, pentru căpitanulu supremu etc Cu deosebire dedu inscripțiunea, cu care era decorată galeria salonului, o „adeverată înfră­­țare” multă materiă de toaste frațiloru magiari, cari vorbiră multe și bune despre adevărata înfră­­țare. Această Bucurie ce simțiamu, auzindui vor­­bindu așa bine peri, căndu ne încredințarămu a­­doua și a treia zi, că acele vorbe au fostu numai frase goale, că D-la lovu­seau că nu înțelegu ade­­vărata înfrățire, seau că egoismulu pu­i lasă să lucre, după convingere. La 11 oare D-lu căpitanu părăsi petrecerea și cu dânsulu mai mulți Domni.­­ Zioa următoare 1%, Aprilie e ziua destinată pentru congregațiune. De dimineață ținu Ksul­­tanulu supremu o conferință preliminariă cu mai mulți bărbați inteligenți de toată naționalitatea. Oara adunarei ghenerale fu, a 12-a, loculu așia numitu „aa moara de hărtie,” ună locu sub ceru­ri­ de lipsă să ce aleagă altu comitetu, Vi să ce reîn­­tregească celu veciu. D-lu Căpitanu ce provoacă la înstrucțiunea ca, Magearu­ protestară mi de chiarară că nice împăratulu nice ministeriulu nice cancela­­ria aulică n'are dreptu să dea instrucțiuni șri nu Icorespundu legiloru din 1848. Se întreabă popo­­rulu: acesta ceru ca să se aleagă comitetu de­oare­ce cele 12 Care militare și foștii iobagi la alege­­rea comitetului vechiu n'au fostu representați. pre lângă toate acestea se decise să se aleagă comitetu nou.­­ Magiari'și declură protestulu la protocolu ,­­ fiindu că însă dist­rictulu s'a mai măritu cu 12 sate militare, de aceea congregațiunea hotărâ, ca comitetulu se constea din 100 iară nu din 50 mem­­brii. După acestea se luă la desbatere întrebarea limbei oficioase. Deaca între 60-70000 suflete magiare ar fi fostu nu 1-2000 ci 10-20,000 Ro­­măni credu, că nice s'ar fi făcutu pomenire de limba romănă, frații magharii se rădicară s să combată din toate puterile dreptulu limbei romăne dea ai limbă oficioasă în­tr'unu ținutu mai curatu romănescu. Ei recunoscu prea generosu, că cererea Romăniloru, de a avea limba lor de limbă oficioasă ap­oi dreaptă, însă ne­legală, de care e n'ar corespunde legiloru din 48. Această părere fu combătută de D-lu pretore Pușcariu, căruia 'i săntemu detori mulțămire pentru zelulu cu care neapăratu drepturele. Alții dintre frații Magiari se rădicară și ziseră că con­­tregațiunea nu e conpletă, de oare­ce boerii de pre sate n'ar fi știutu toți, că e congregațiune și pentru ei. „la aceasta din urmă respunse căpitanul că pu e datoriu a spune înnainte pentru ue, la cea din­tăiu se întrebă poporulu, deacă s'a­i toate satele, și acesta respunsă afirmăndu, înre acei . se afla și popa­­,­­ venitu îmbrăcatu, că tu se poate mai neglijentu, mă mipă că n'a venitu în Schlafrok pentru ka ch fiă documentatu mai puterosu, cu toate că și Dom­­nia sa fusese la banchetulu din seara trecută. ie a putea decide valibilu despre limb­a oficioasă. Se părea ca Domnia loru prin acestea oposițiuni nu voescu alta decătu, ca trăgănându și îndărăt­­nicindu lucrulu se facă pe poporu, ca sătulu de a­­șteptare să ce resipească.­­ Pentru ca să te de­­cidă o dată treaba, se întrebă poporulu. Partea cea mai mare striga, că limba romănă să fiă ofi­­cioasă, o fracțiune mică însă începu a strita pu ne trebue nouă Domni romăni, voimu se trăimu cu Domnii noștri cei vechi. Acești erau boerii din Gridu mi cățua­nii din alte Care, ei fimu atenți, ei nu strigară nu de trăbue limba romănă, că e aceasta o pouteau și ei, ci strigau noi ne tră­­bue Domni romăni, și aceasta o strigară la di afară din se afla o loc a da dulcei pagorii constituțiunea cea dea vedi, că ai și penru seducători și pentru aceștia cu ată­­ca deschisu contregațiunea în limba romănă e lucru mai cu cătu și izvorulu loru era mai scărnaru, cu totulu firescu, cu toate acestea Magiarii prote­­e nu și aveau isvorulu în naționalismulu egoisticu, stară de ve într'unu districtu de 60 -70,000 su­­cu toate că mi acesta e de desprețuitu, di parte mare alete, între cari numai vreo 8000 esută străini, în egoismulu personalu. ce 7 i , aceloru cățiva ticăloși, noi voimu să mi între acești mi mai puțini unguri, tanulu nu Că adresatu cu o cuvăntare MAN tră vreo trei mii de oameni, într- cări nise o sută nu erau mageari. Întradevări o cerere ne căzu de nedreptă pe atăti de curioasă. După aceea se ado­­peră D-lu pretoru Pușcariu să dea poporului o de cinci săptămâni începute snu­ ... de ofi­­ciu a prepara pre poporu cu vinarsu­mi minciuni. Acestea agitățiuni aflară însă numai la unii dintre boerii pământu roditoriu, fiindu că aceștia înainte de sistema absolutistică avură oare și cari drepturi, ideă despre constituțiune, și după dănsulu­i D-lu Iacan Suogeg totu romănește alegăndu și a­ a căroru perdere le căzu cu atătu mai grea, cu cătu ceeiași temă. Beni treaba după aceia la alegerea cei 12 ani din urmă fură mai duri. Acestora le Magiarii făcură propunerea, că nu e promiseră frații magiari că'i voru pune chiaru în statu cuo, decă 'i voru alege ne ei de amploiații, decă voru fidea cu Ungurii. Deci cari'eu mai de dee, prețuitu bieții romăni proști, cari sau sătui de nefericita sintemă trecută caută cub ori e prețiu unu timpu mai bunu, ceas novila inteligință magiară cari întrebuinția nește mijloace atătu de dejo­­sitoare?­­ Acelea strigări ale așia numițiloru boeri atătu necăjiră de ceialalți Romăni, în cătu aceștia, cu deosebire Grenicerii simțiau mare plă­­cere de ai mura puținu în ana, ce curgea pe ași, pentru ca, după cumu ziceau ei, să se deschete pu­­țăntelu de rachiulu, ce sau beutu dela Domnii loru cei veci. - Însăii mulcumirăm și pu se întămplă nimica. - Ce hotărâ ca limba romănă să fiă ofi­­cioasă. Mageari­ 'mi dederă protestululu protocolu și mulți dintre dăsșii părăsiră adunarea. D.-lu cănitanu le zise cu­ i ba face răspunză­­tori pentru anarh­ib,­­ fiindu că era nain tărziu alegerea comitetului se lăsă pe ziu­a următoare. Cu toate nb frații mageari părăsiră adunarea în ziu­a trecută, ei totuși ce arătară în ziu­a a doua.­­ Îndată de ce începu adunarea­­ și esprima D-lu Căpitanu părerea de pes, că unii dintre D. D.ma­­geari ar umbla corrun pădu poporului și amenință seriosu cu acțiunea fiscală agitătorilor. După a­­ceasta ce luă protocolulu la rectificare. Iarăși urmară oposițiuni preste opozițiuni, una cu deose­­bire fu­tare naivă, adecă că în ziu­a trecută ar fi înțălesu D­loru cuvintele „că limba romănă să fie oficioasă” de susu pănă josu așia, că dela satulu Mândra pănă la Porumbacu să fie limba romănă o­­ficioasă. După ce protocolulu se lăsă neschimbatu a­șii dintre D. D-mi mageari părăsiră de adoua oară adunarea chemăndu cu sine și Gridenii, cari le și ur­­mară. Acumu să fi văzutu pe cești­lalți Romăni făcuți focu, voiau să se ducă după ei să'i vază, înjurați, le aruncau înnainte că au beutu toată noaptea cu dânșii.­­ Unulu dintre remașii Ma­­geari cercă să demință aceasta, însă numai­­ și aprinsă pare ne capu că romănii începură a striga. După aceea disputară congretațiunei drepturu: „Me vrei Dumnea­ta? au doară n'am văzutu noi? au doară Domnii aceia ni ne au chematu vii pre noi în cărciumă cu ei?” mi ne aci era jălu'ia la trei parale. Dă Pușcariu­­ i domoli iară, zicăndule, să puie măria pre aceia cari ieau ce ducu, mi ce 'i iarte, de pre ce ar fi rătăciți cu deosebire Gridanii. Atunci se rădică o voce d­in poporu, „că pu toți Gridanii seau dusu, di mai săntu și oameni de omenie carii nu'și ai­ nați'a pe unu pănaru de vinarsu. Apoi începură a spune cum D. Danii ae ap­­li dară năne raciu mi au fiă­care căte 4-5 zieceri. C­um ziseii nu ce duseră toți șagiarii și nu­­mai o parte. Spre norocire se duseră oponenții, că de-le, nu ce puteau fini alegerile uice în ziu­a a doua. Îndată se ceti list­a bărbațiloru, demni de comitetului, a­­ce asta ar' însemna

Next