Telegraful Roman, 1861 (Anul 9, nr. 1-52)
1861-02-23 / nr. 8
TELEGRAFUL Telegraful ese odată pe septemănă: Joia. Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura foiei, ne aflată la C. R. peate, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Sibiiu este de an 4. fl.20cr.v. a.cape o jumătate de an 2. «a. 10 xp. Pentru ale Transilvaniei celelalte părți 8. Sibiiu 23. Fevruarie 1801. MAI. și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. 25 cr, iar o jumătate de anu 2. ea. 627 cr. Pentru princ. și țeri străine pe anu 93. 45 cr, pe an 4 va 72 cr. p.a. Inseratele se plătescu pentru întâiea oară cu 7. pr. șirul cu litere mist, pentru a doua oră cu 57 cr.și pentru a treia repetire cu 37 cr. v. a. lulu DX. -----au.----.--3 E Învițăciune. Prin Emisulu Înnaltei Cancelarii autcotransilvane din 22 Ianuarie a. c. Nr. 84, sau dat voe pentru facerea măsuriloru pregătitoare spre înființarea Asoțiațiunei pentru Literatura și cultura poporului romănu, și pentru înaintarea industriei și a agriculturei, conformu cum oulu 15 sit. a. a legii de Reuniune. Fiindcă în petițiunea, prin carea sau cerutu înalta licență pentru înființarea Asoțiațiunei mai susu pomenite sau păcutu rugarea, ca rezoluțiunea să se îndrepteze cătră mine subscrisulu Episcopu, precumu au și urmatu, așa aducăndu aceasta la cunoștința publică, în vitezu pe toți aceiia, carii au subscrisu petiiunea din 10 Maiu 1860. mi dorescu a asa parte la înființarea acestei asociațiuni, Marie să se afle la Sibiiu, cu care prilecu să ce așeze statugele necesarie a acestei asoțiași apoi să se aștearnă la Maiestatea Lațiuni, Împăratul cupe aprobațiunea prea înaltă.”) Sibiiu 22 Fevr. 1861. Andreiu Bar. de Șaguna. Episcopii. Biserica din Bucovina, foștii noștrii senatori imperiali așternăndu Împăratului dss 21 August 1860 rugare, pentru regularea trebiloru bisericești de Religia ortodocsă răsăriteană cu privire la nația romănă, au zisu pentru Bucovina, că și Episcopia de acolo se află în starea alonormă, pentru că sau ruptu de cătră Matca sa Mitropolia din Iași, și apoi sau rugatu, ca să se conceadă Episcopiei Bucovinene ținerea unei adunări din Preoți și mireni cu scopu, de a regula trebile bisericești.” Cu pașii aceștia ai Senatoriloru imperiali, întră carii au fostu și Baronulu Petrino din Bucovina, sau mulțămitu însuși Părintele Episcopu Eughniu din Bucovina. La această rugare au urmatu rezoluțiunea împărătească, că Maiestatea Ca nu este neaplecatu înzființării Mitropoliei romăne de Legea ortodocsă răsăriteană, iaru Ministeriulu de cultu au datu Episcopiloru din Bucovina și Ardealu acelu sfatu, ca ei să se pună în conțelegere despre propunerile, care pe calea Sinodului Carlovițeanu voru fi a se face Guvernului centralu în privința regulării referințeloru ierarhice din Ardealu și Bucovina, și în sfârșitu zise același Ministru de cult, că Episcopiloru din Ardealu și Bucovina le stă în voe, a asculta despre aceasta mai întăiu părerea și dorințele Diecezeloru de acolo. Este îndeobște știutu, că Episcopia Ardealului au deschisu corespondința sa cu Episcopia Bucovinei,”* însă pănă astăzi nau căpătatu nici unu răspunsu. „..Se știe, că „u Soboru eparhialu în Ardealu în toamna trecută, sau hotărâtu a împărtăși Episcopiei bucovine Protocolulu Soborului Sibianu cu adusele sale ”). În Bucovina, precumu am zici în Nr. tr. alu Telegr. com. Deputația țarii au petiționatura Împăratulu în 24. Dechemvr. 1860 pentru treburi visericești, și în promemoria sa sau descoperitu întracolo, ca libertatea cea dinafară a Bisericei să delăture numaidecâtu isolarea cea de pănă acumu silită de cătră trupina coreligionariloru celoru rudiți cu ei după naționalitate în Austria,iși ai petiționatu pentru o Mitropolie romănă în Austria, de carea să se țină și Biserica Bucovinei. Earu acumu amu înțălesu din o împărtășire amirabilă, că consistoriulu din Bucovina apă fi celebratu unu Consistoriu înmulțitu, la care au fostu poftiți mai mulți protopopi cu unu, sau doi Parohi. În consistoriulu acesta înmulțitu sau cetitu unu apotenră de rugăminte, prin care cere consistoriulu unu Mitropolitu și doi Episcopi, firește titulari, pentru Bucovina, și se declară mai pre urmă, că lasă și de a avea pentru sine Mitrușulie Aceasta este icoana scurtă a trebiloru bisericești din Bucovina. Deacă nu se iartă a fi sinceri ca amici, daru nu ca partizanți, atunci ne îmcumetămu a zice, că în lochu cs iasă Biserica Bucovinei din starea ca abnormă de pănă acumu, totu mai afundiu se încurcă într'o stare și mai alonormă, și dă hrană inimiciloru ortodocșiei noastre, carii se bucură de alonormitatea, carea vine din partea ierarhică. Nu este îndoială, că precum Biserica ortodocsă din Bucovina, așa și celelalte Biserici din provinciile austriace de legea noastră se află pănă astăzi în stare abonormă, și anticanonică. Să nu ne mesemu prea afundu în examinarea aceloru cauze, ce au adusu asupra întregii noastre Biserici din Austria această tristă stare, căci amu trebui să mărturisimu adevărulu, și acestu adevăru amu constata, că și noi săntemu vina acestei stări alonorme a Bisericei noastre. Ci să trecemu la altu punctu spre orientarea noastră, și adecă la acelu punctu, că toți dorimu eliberarea Bisericei noastre din starea ei alonormă de pănă acum, și să ne întrebămu, că ce avemu a face, ca dorulu nostru să ajungă la ținta sa? Eu la această întrebare nu potu altuceva respunde. Preoții, mi creștinii cu capacitate să studieze constituția Bisericei noastre, ca săși capete lucraterulu celu nemincinosu, carele să ne ducă la acea adevăratată cunoștință, că noi nu numai vremu, daru și știmu a dovedi din canoane starea cea legale și normale a Bisericei noastre. Spre ajungerea acestoru cunoștințe se cere unu studiu îndelungatu în Instituțiile Bisericei noastre, însă luate nu din izvoare străine, căci aceste potu fi adeseori schimonosite, ci culese din izvoarele cele decâtu aceea, că toți Arhiereii, toți originale și nemincinoase ale ortodociiei noastre, care izvoare se află în Pidalionu, va să zică: în cartea cârmei Bisericei noastre. În cazulu aceera, care e este unicu mântuioriu pentru noi, zi rogi părerile noastre, amu arăta în faptă, că precumu unu Domnu mi unu Botezu avemu, așa mi una și aceeași cunoștință și convingere avemu și despre arăta cea normală, canonică, liberă și independinte a Bicepsiei noastre, mi neamu arăta și fii vrednici de sfântă Conferința regnicolară din Alba lulia. Cuvântarea Escelenției Sale D-lui Arhiepiscopu și Mitropolitu Alesandru Sterca Șuluț. Escelentisime Domine Președinte a Candelariei aulice transilvanice, și Mărită conferință regnicolară! Voiu avea ertăciune, dacă trăindu nu numai cu dreptană naturei, da mi cu dreptulu prin înnaltele diplome și manuscrise din 20 Octomvr. 1860, tuturoru naționalitățiloru datu, voiu să grăescu în limba mea maternă și națională romănă, pentru că în aceasta, su gănduo cu faptele maicei mele, cugetele mele și lucrurile mai bine le potu descoperi și esprima. Me rogu dară cu umilință, să fiu bine ascultatu și bine înțălesu, și toate cuvintele mele să se fee numai întru acelu sensu, și să li se dăie numai acea potere, în care le voiu zice eu, și înțălesulu care lu voiu da eu, iaru nu în altu înțălesu. Și de cineva bine pre mine și cuvintele mele nu le va pricepe, și nu aru potea cuprinde înțălesulu loru, aibă bunătate a me poati să me desvălescu mi declarezu, și săntu gata, încătu voiu potea și voiu sci și limba surorilor colăcuitoarelor națiuni, cu a cărora representanți în această mărită conferință amu și cu onoare din partea națiunei mele a ședea, în limba fiește căruia a i se declara. Patru sute de ani trecută de căndu națiunei noastre i se curmă norocirea aceea, ca și la ca națiune să șcadă cu celelalte colăcuitoare națiuni în adunări și la consultăciuni reglicolare, ci D-zeu și singura provedința lui, care priveghiază și ocărmuește soartea tuturoru națiuniloru, mi a priveghiatu mi cărmuitu prin agătea pericole și fatalități și soartea națiunei noastre, aduse și acestu timpu doritu de astăzi, după 400 de ani, se află a fi fericită și națiunea noastră dinpreună cu reprezentanții sororeloru și conlocuitoareloru națiuni mai întăiu în această conferință regnicolară representată prin oiisei icei de încredere. Poate că fiindu lucrulu acesta unu lucru nouă ne mai obicinuitu, plinu de așteptare, și domnindu neîncredere și una înstrăinare oarecareva pănă acuma întră colăcuitoarele națiuni, stămu aici toți de toate părțile cu mare soială și cu frică fățișu, ne sclindu de jrănimu ceva împrumutate simpatii seau antipatii? De avemu sau ba așa multe, așa grele împrumutate postulate, sau negațiuni unii la alții, cătu fără pericolulu libertatei vreunei națiuni să nu se poată împlini? Și de va fi îmbucurătoriu sau da resultatulu consultațiuniloru și conferințeloru noastre? — Și aceste cugete înspăimăntătoare pe nici una parte n'aru putea să o neodihnească mai tare, și săi însume o grijă mai mare, ca togma nouă romăniloru, carii ca oameni noi pășimu pe terenulu acesta nemai umblatu, la ne % ama de o părere, mi paru constituția Bisericei noastre, o Maică dulce, precumu este una marspirarea mi dimirarea soborniceasca noastră amu amu ei dieparitate în pentru starea și apostoliceasca Biserica noastră. *) Onorata Redacțiune a „Gazetei Trans.” e bogată a primi învităciunea aceasta în coloanele foiloru sale. *”) Vezi pagina 95 din actele Soboariloru. *) Pagina 636. 13 din actele Soboarăloru.