Telegraful Roman, 1861 (Anul 9, nr. 1-52)
1861-06-01 / nr. 22
adresate către espeditură. prețiul trenumerați pentru 6 este ne an 4. fl 70 cr.v. a car ne o jumătate de an 2. fl. 10 cr. Pentru șgelelalte părți ale Transilvaniei 5 mi pentru provinciele din Monarhia me un an 5. fl. 25 cr. ear o jumătate de anu 2. fl. 62% cr. tru princ. și țeri străine pe anu 9 p. 45 cr. ne Van 4 fi 72 cr. v. a. Inseratele ce plătescu pentru întâiea oară cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doza oară cu 57 Kp. imi pentru a treia cu 37 cr. v. a. telegraful ese odată pe septemănă, oaie mn Joia. „ Prenumențiunea ce Smviu au espeditura potei; pe aflată la C. R. poșe, cu bani gata, prin scrisori francate, tăietori în viața apumui înnainte. înștiințare de pe bmunărațiule noastră Prețulu pentru Sibiiu c. săbrșitulu lunei acesteia ese terminult pentre acei DD. prenumerașii, carii au prenumeratu ne, de anu. Ce demn de dară o prenumerațiune nouă dela 1, Iulie pănă la ultima Dechemvrie 1861, pentru Principate mi țeri străine 444. 72 cr. B. a. Se poate prenumera la espeditura „Ghelegrafului Romăn” cu sanitara prin «. p. Poște în scrisori francate. Cu ocasiunea aceasta aducem mulțămită publică aceloru Domni, carii bine au voitu a sprijini acestu jurnalu atâtu cu prenumerațiunea, cătu și cu trimiterea articuliloru interesanți și Sibiiu 1a Iunie 1861, departe pentru asemenea sprijoană și Editura națională în timpulu de față atâtu de 2 «4. 10 cr. pentru celelalte părți ale Monarhiei 2 na. 627 mișcată, rugănciune mai creră de 3 - IV Orientare. Protestulu Comunitatei sibiane cătră comitele națiunei săsăști. N.S. 208—1861. Umilitu subscrisa Comunitatea cetățeană din Sibiiu au înțăles din vorbirea Măriei Voastre ținută la începutul restaurațiunei sale, că scaunului Sibiului s'aru încorpora, mi spre alegerea oaficialiloru cardinali a scaunului la adunarea scaunală s'aru conchiema și niște comune, care nici odată nu s'au ținutu de scaunulu Sibiului, ci ele zacu pe pămăntu comitatensi. Asupra acestei intențiune Comunitatea Sibiană, ca după punctele regulative din 1805 constituțională jumătate a adunărei scaunale, e silită a redica protestu s demne, decumva aceasta s'aru aduna spre alegerea officialiloru respectivi. Comunitatea își bazează protestulu său pe următoarele arguminte: Atragerea aceloru comune și părți de comune, care prin donațiune regească s'au dăruitu posesoratului de VP. județe și comunei orășene din Sibiiu, în comuniunea scaunului sibianu stă în contrazicere vederată cu prea înalta decisiune din 24 Martiu a. c. În aceasta preînaltă decisiune ce zice cu cuvinte chiare, Ka „comitatele, scaunele secuești mi circeniri . . . să ce restitue cu marginile apă de mai nainte.” Deși trebue, ca mi scaunul Sibiului între marginile sale de mai nainte adecă întră cele, ce au cu etatu pănă la desființarea legăturei scaunale, să se restaure, pentru aceea dată numai acele comune se potu atrage în legătura scaunală, care sau ținutu și mai nainte de scaunulu Sibiului, și numai acele comune se potu convoca în adunarea constituțională a scaunului, care și mai nainte, adecă înainte de desființarea legăturei scaunale, ce a urmatu la a. 1852 și a constituțiunei săsești au fost membrii adunărei acelei. Pănă la acum memoratul timpu adunarea scaunului sibianu au constătuiu din 2 deputați a fiecărei comunitate din acele 25 cumune sătești ale scaunului, și apoi din numărul deputațiloru din comunitatea cetății Sibiului stabilitu prin punctele, regulative. Așa s'a păzitu aceasta fiecăndu. suntu protocoalele alegeriloru ultime din 1851, și 1852. Ama trebue să ce păzească aceasta mi acumu, după ce Maiestatea Ca c. p. An. npin prea palta ca decisiunea s'a înduratu a ordona restituirea constituțiunei săsești pe fundamentulu vechiu, și restituirea scauneloru și districteloru săsești cu vechile loru margini. A măsuratu constituțiunei și acumu, afară de numerulu termuritu alu membriloru din comunitatea sibiană, numai deputații aceloru comunități scaunale se potu convoca în adunarea scaunului Sibianu, care s'au ținutu și mai nainte de acela. Comunele din VII, județe și porțiunele posseseion arie a comunei orășane din Sibiiu însă nu a fostu nici odată constituționalu încorporate scaunului sibianu. Pentru aceasta dreptate istorică afară de ori ce îndoială vorbește și acea înprejurare că peste acele comune s'a pututu dispune prin donațiune principală, și s'a și dispusu, ce după privilegiulu Andreanu din an. 1224 nici cu o palmă de locu a fundului regiuni sa pututu întămpla. Pentru aceasta vorbește mai încolo și cercu starea, că locuitorii aceloru comune, pănă la anulu 1848 s'au aflatu într'o relăciune iobagială, carea relăciune nu se unește cu natura pămăntului săsesc, pe care din vechime se aflau numai comune libere. Arată aceasta și legea aprobată n. S.T. 46, apr. 6 în cuvintele următoare: „A Szăsz Nation leuă rossessog razgon psocnac „ Vârmegyebel ioszățoc, meștechet eddig is nem „hilamben birtak, mint mas nemes emberek, ezu„tân is ozon karbon hagyattatnak: a mellvek pedig „het birâk loszaținac hivattatnak avagy egyebkepen „is Vărmegyeken Digattataac, a Szigcalas es »bbol „kovetkezendd latgoc bintetese feldl a minemii de- Cacati tateteit in anno 1651 ezutan is observat„tassec, and mai departe. „generalis malefastogum inquisitio , ac inde sub„segcenda ehesptio fiat juxta consvetudines somi„atpe nastenps observatas mind egy6b. helyeken, „6s a Soigcalason ki adatoti acagmi nevel nevezendu „malefactoroknak biintetesekbe magokat ne immis„ceâljâk a szasz tisztec es patronusok. „A Szăszsâgnak vârmegye fundusân „szâgiban meg fogatando akârmely latrokat legă joa vag„megye tisztei chezere tagtozzanac vinni juxta regni „constitutionem. „A Szăszsâgnak vărmegy6ken levu falui is mint !„a Vârmegyen levă tubb faluk a szerent tagteic ma„vocat az Ogezăznac Statutumihoz ete.” Noi ne provocăm în privința aceasta la „Accorda” condiiată între națiunea săsească, ungurească și secuească la a. 1692, și aprobată de cătră Împăratulu Leopold I, prin care s'a tocmitu o schimbare parțială a suscitatei legi aprobatale întracolo, că în privința exlervărei justiției criminale „în unele locuri a VI.județe ca stabilit altă modalitate zicănduse acolo, pentru înconjurarea frecărilor”, că în unele „bonis ut vocant VI. Judicum, generalis malefactorum inquisitionis tempora VII. judices tanquam domini teggestrea inquisitionem perugant, in qua inquisitione pro testimonio adhibeatur unus Vice-ludex Nobilium.* În privința scaunului Seliștei ce zice escepționale „in secte Szelistie maneat ipgis dhetio OPisiolium inuta pspm hactenis observatum tt Sottas În urmă pe provocămu și pe documintele donaționale a Principiloru, unde bunurile, și părțile de bunuri dăruite totodeauna ce numesc ca rossessiones și rogtiones rossessionaghiae omnino in Comitatu ehistentes.” Decisiunile judecătorieloru - așia decisiunea a forului producționale din 20 Maiu 1772 - ne spunu chiaru, că „sedes Szelistie” se ținu de bunurile nobilitare a VII. județe - adecă de comitatu, și nu de „fundus regius.* Pe ce titulu de dreptu cap putea paza, — pn contra legiloru mi a prea înnaltei resoluțiuni din 24 Martu a. e încorporarea bunuriloru nobilitare a VII. județe, mi părțile possessionarie ale comunei Sibiului în scaunulu Sibiului? Cumu ar deveni togma scaunulu Sibiului la aceea, ca toate comunele agossessoratului de VI. judetu, de care afară de Sibiiu s'au ținutu încă Seghișoara, S. Sebișulu, Cohalmulu, Cincul mare, Mercurea, Nocrichul, mi Oreștia, să le primească în sânulu său? Scaunulu Sibiului, na domnu de pămăntu, p'au statu în p relăciune mai aproape cătră comunele aceste, de cătu scaunulu Sighișoarei, Sebișului, și toate scaunele, care formează possessoratulu de VII. județe, căci nu la diregătorie orușană, sau scaunală a ecserțatu scaunulu Siviiului „jus sppremi Somitis” ci numai jure delagationis din partea possessoratului de VII. județe. Aceste suntu causele protestului nostru. Departe să fie, dela noi, că prin acestu protestu amu voi în oare care modu a împedeca și strica lăcuitoriloru din comunele respective exseriearea drepturiloru politice, care se cuvin loru după dreptu și lege, și pe zămu și noi așa mare prețu,a căroru gustare așe Martori a. 1850,