Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-01-14 / nr. 4

Viesee, ca mai bine, mai potrivitu si mai folositoriu aga1, desa gratia imperatului ar decretă sta despartire, si ne-ar convoca pre noi romanii dem tote diecesele noastre dei monarchia spre a ne organisa segagshi'a, diesesele si secolele noastge, si a ne alege metropolitului t. Spre astfel iu de gratia înca ar ave attisimniț locul miai vertosu dein partea diecezei ardelene si agadane destulu de momentoase sustrate, si eu sem convinsi, ca preademnii capi ai acestora diesese marit In fine, desa, faga lipsi a face si mai departe toate cate “sar” recere spre tije acestui moretiu si santu scopu, a ni se face intrună sau alta forhia dreptate, unulu - seu, altulu dintre noi prin intuinti'a episcopioru a fi chiamatu a luă parte la alegerea razgiareuului ori metropolitului dein Carlovitiu, cu credu sa mea mare sfinta, ba chiaru resata a urma unei atari chianari; pentru că dupa sperintia de tote diete “cari avemu cata frundia si orba, chiaru asta ar apucă si asupra legi, rgheepma ai vediuramu de curendu mtaghindi, spunea uniunea Transilvaniei cu Ungaria sa facutu cu invoirea romaniloru, findu ca la dieta transilvana dein a. 1848 intre 350 de magiari Ipaga parte si vino doi romani! Bag neluandu romanii nici cata parte la alegere in Saglovitiu resultatulu va fi dupa socotea mea: 1. Ca alespra antiste sembustu nu va ave de lome si teme de Ddiep ausurpă una că aceea fi aratatu inaintea lumei cu fapta, ca sentemu toti unulu că altulu petrunsi de dreptulu si interesulu nostru spirituălu, precum si resolutia nu ni-lu mai calcă acesta in picidre odata si a cuviosului “hostru imperatu, spunea doace milione de romani, crestini buni si supusi credinciosi, sentu fara regimu Supremă in sant'a loru biserica, conduce la scopulu si representatiune cari impregiuram toate prin natar'a logț cea impunetoria, mi se paru prea calificate; de a ne apropia si vechieloru noastre rgea legitime astai si dorintie, adesa la totala despartire administrativa a bisericei noastre natiunale de cea segheasca natiunala. Andreiu de Mosioni. Sibiiu. Nou denumitulu Consiliariu de Curte din partea Naționalității ungurești Dl. Stefanu Horvatu au trecutu în zilele trecute prin Sibiiu cătră Viena spre ocuparea postului său. Despre denumirea unui Horiiziapă romănu la Curte nu se aude nimicu, deși loculu Consilarului romănu de Curte într'un timpu sau văduvidu cu celu alu Consiliarului de naționalitate ungurească. Noi sântemu convinși, că în interesul regimului este a reîntregii și postulu unui Consiliaru romănu de Curte, căci precâmu reîntregirea postului Consiliarului unguru au fostu necesariă, pe atâtu și deplinirea postului Consiliarului romănu este necesarib. Noi, când scriemu aceste, îi pierdemu dinaintea ochiloru aceea, că sântemu Ardeleni, și scriemu despre Ardealu, de aceea sperăm, că tot Patriotulu discretu ne înțelege bine, și este de părerea noastră. Făgăraș 8 lanustru. În ziua de anul nou după servițiulu Dumnezăesc, aa care au luatu parte minuscrp. Ca DSuprem. Căpitan, ca adunat personalulu districtului Făgărașului, al municipalității, al Comunei bisericești greco ortodocse și alte corporăciuni și a felicitatu pre Pustritatea Sa D. Supremul Căpitan, care ia primit cu cea mai cordială prevenire onomastice Sămbătă în ziua de Boboteză și în prefera zilei a Predemnului nostru căpitan supremu orăștenii conduși de judele tercual de gremotu, judele opidan Barabaș și de membrii țertului timariloru romăni făcură unu conductu mărețu cu facle și cu musică, care esecută cele mai alese piese romănești, supremului nostru Căpitan, și se ținu o orațiune prin Învățătoriul Leicu, la care a răspunsu Ilustritatetea ca cu obicinuitai fidelitate mulțămindu pentru onoarea, cei ce făcu și sfătuind ne tot poporul să biețuiască în frățietate, și adevărata concordie între sine. Duminecă după finirea cultului divinu, la care iarăși asistă Ilustritatea Sa cu toată familia, se făcură felicitările pentru ziua onomastică de toate notabilitățile orașului nostru, care voiră al onora. Și așa petrecurăm sărbătorile în pace și în mulțămirea sufletească, ceea ce însă se pare pimile părinților este asentația junilor +)junul cărei ne aflămu. II. „Reforma” despre Statul del nou al Romăniei. Din Viena ese subăt redacțiunea celebrului bărbat Șușelca, care după cum zice „Ost West“ în toate chestiunile, afară de cea germană este prialeal, un jurnal subt numele Reforma. Acestu jurnalu cuprinde „pn cine sn articulu lucratu cu o agerime și cunoștiință despre Romăni. Noi înpărtășim după „si Vest“ încheierea lui, care merită o serioasă luare ainte, și sună așa: „Statului celui nou al Romaniei creaim chiar naintea okimp periculoasa neînțelegere. Pe terenul Austriacu, nemijlocit mărginind cu Moldavia mi Romănia, veunescura la 3 milioane de romăni, carii în puterea legii piturii scrise de Dumnezău în inimă, ce este mai puternică decăt toate sentițele politice, seținze cele mai mari simpatii , frații lor de dincolo. Ei ce întrnse cu de oare per niecențiele și speranțele, ei simțescu toate vătămările acelora. Nu se poate încungiura, nici prin vreo doctrină politică delătura, ca renașterea unui statu național romănescu să nu facă asupra romănilor austriaci cea mai puternică apăsare. Ca să se lucre în cuntra periculositatei acestei apărări, nu e de ajunsu, ca Austria să condeadă romănilor săi deplina îndeetniire a vieței lor politice naționale. Ei nu vor fi , cu aceasta, dea să alăturea ga dura chrema cea vechă,, deacă Austria mătăniți liberei Romăniei o va considera cu nefavor, „prea lune pedici în gaze, deea ce va închina umbrei Alteței turcești mi va vărăța viul dreptu al poporului. Austria trebue să răcunoască sincer Romania, să o sprijinească mai amicabile. Politica austriacă trebue să țintească într'acolo, astfeliu a căștiga statul acest nou pentru sine, ca întreaga populațiune romănă, cu toate că se decua pre politicește, totuși să se poată privi în referința națională și socială ca unită. Aceasta aparea să fie teste tot politica Austriei dealungul confiniului turcescu. Atunci ce pop schimba acolo ae zice mi repede relațiunele. În vreme ce noi acuma în ținuturile acele avem lipsă de corpuri de observațiuni prescumde și trebue să stăm necontenit AA vedete. vom ști atunci tot întinsul confiliu neecurat prin amiciția popoarelor. Atunci se va putea îndeplini multu din aceea, ci ea negleșa de seculi, atunci a splini Austria într unu modu a prețuitoriu ui nobil mapea chemare, a «i unu asilu al poposrăloru mi a mijloci cultura. Notițe Divereu. Maiestatea Ca împăratuli a plecat în „ lanua 96 pe dimineața „pn cea mai bună sănătate dela veneția cătră Viena mi ce aștepta tot în ziua aceea eosiree Preînnalt aceliași în Viena. - Membrii Universității săsești concediați sunt conchiemați pe la Fevr. e. n. - Ce vorbește că arhiduca Faiiep ar fi designat de palatin al Ungariei, care ap sitida constituțională în Ungaria. o concesiune mare pentru para Apolenne au înființat tribuniale spețiale, a căroru problemă este a judeca asupra unoru crime spețiale. „M. Saito” zice că tribunalul pentru comitate și scaunele săcuești este în M. Oșorheiu, eară pentru fondulu regiu sa dat competința Magistratului și judecătoriii scaunali din Sibiiu. Tribunalulu de apelațiune este tabla rețească, șii Universitatea săsească, cară instanța de pre urmă gubernul. Aceste judecătorii au pășit în viață în 10 Ianuariu c. De competința acestora țin crima de lesa Maiestate, luarea nu de parte la astfeliu de crimă, vătămarea membriloru casei înpărătești, crima turburărei liniștei publice, prima de rebeliune și răsvrătire, unele siluiri. - soldații Copitanului Cetatei de Baltă și ai scaunului Cicului și au dat dimisiunea. - Renumitulu istoricu Salai Elec vorbește în:„ N. Ors:* despre posițiunea, ce ce cuvine Neumanitațiunii în ungaria, după care ele ar avea drept în școală și biserică ași păstra, apăra și înainta interesele raționale, însă să puiaie o posițiune, ne ap duce la separatismu, mustra inaintea lamei, spunea si prin ii ventu. Ya si sfii de locu in fapta patriarhulu serbescu representantii romaniloi, si asiadara de asi aroga sprghematia peste 2. Noi amu romani, ar” asesi o neagusii nostri, de cu capulu. 3. Prin atesta s'aga lamuri inaintea limb a dee alesu are suprematia si poti se defelin sp| *) La romani a fostu cea mai mare necinstă, decă cineva a fostu esclusu de la miliție. Romănul, care totdeuna a arătat alipire și credință cătră tron, nu poate să certeze deacă îl ajunge soartea, ca să taie pușca sau alta spre apărarea Patriei și gloria tronului;