Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-09-16 / nr. 74

208 a venitgasi sub comanda Domnului Solonelu, a carui innaintare se dee ceriulu se nu fia asta cea mai din urma. La toti le multi anii Dlu Colonelu era din nou, dandule mana. In decursulu acestui actu vedeai pe faci'a fiacaruia o simtire dughegasa, multi flangean, ega Dlu Colonelu se inecă in lacrami vorbindu. Domnia Sadisa, ca acasta di e pentru densulu forte aspra si grea. Celelalte festivitati private ce se pregatira si efeptuira in oadrea Dlui Colonelu pe carele "lu va retgese, stima si reverintia noistra pana la mormentu, de care insa dorimu se fa forte departe — mau locu aci, caci aceste le scriu numai pentru aceea parte a poporului, care cetesce Telegrafulu romanu si are in regimentulu nostru fii, frati , nepoti ori alte rude. Dicu pentru poporulu, că se scia si elu despre acesta, se nu-i remana unu actu asia insemnatu necunoscutu, si asta se pot a dice cu sonsffintia linistita „Sum mandru si folosu ca amu datu imregatului pe cutare din familia. Audi cumu se porta de frumosu. si ce lauda secera dela mai mari. Asta ne place, asia dorimu, că fiii nostri se fia totudeuna ostasi bravi si credinciosi ai Imperatului.“ R. S$. Pentru cei ce nu sciu si ar dori aici, ce feliu de medalia e cea de susu pomenita , aflu de necesariu a mai adauge, ca aceea au cascigatu marginasii dela Nasaudu — din care se trage tulpina regimentului de acuma — prin urmatoriulu documentu: Dela prainalta comanda suprema a ostei Ordinaciune pentru armata Nr. 14. Batalionulu antau din alu doilea granisceri - care acuma e stramutatu regimentu romanescu de in alu 50-lea regimentu de linia - si-a pastratu „ intre impregiurarile cele mai grele in anulu 1948, cu credintia juramentulu pusu sub stâga. Elu n'a ascultatu de amagirile cele feliurite si de fagaduinitele cele stralucite a capiloru ghero știonaghi, ci a respinsu cu ura si dispretia toate ameninttarile loru, prin cari ei staruiau alu sili cu puterea decimarei (adeca a impuscă totu din 10 pe uulu) la calcarea juramentului. Elu a suferitu tratarile radimandusa pe juramentulu pusu, cu onore tote maisi pe urma, candu se tediu impresuratu de o putere mai tare, sanda se vediu despartitu de catra olalta si desarmatu, candu audi ca e prinsu, atunci mai scit inca, se-si scape ceu pucinu stegulu seu. Pentru a onora astfeliu de credintia „ si a-i pastră aducerea aminte pentru totudeuna, daru escu eu acestui batalionu o st talia de auru cu tipulu meu si cu cercumscrierea : „Pentru statognis'a remanere in jurava credintia in anulu 1848.” fir itapuraiteu Muebarren în Der Weigimogenen Atepe im Sabre 1848) Acasta se se puna la tota ocasiunea serbatoresca la stegulu batalionului si asta se se poarte. Schânbrunn in 27 Augustu 1851 *) Franciscu losifu n. r. Italia. Din Turinu ce scrie în 13 Septem. asi „Varegi” un articul foarte interesanti, cel reproduce mumi noi, cu atăta mai mult, cu căt Kb decă ce Ba adeveri, apoi comedia aceasta ar întrece toate comediile. El sună așa: „Euiceva ca țint un consiliu ministerial subt președința regelui, la care au fostu desbateri înfocate. Regele făcu vreo căteva foarte caracteristice dechlarațiuni. Se lucra despre îndoita întrebare, cumu să se tracteze Garibaldi și cum să se determine împăratul franțozilor la concesiuni în întrebarea romană. Cel dintăiu punctu a dară deja ansă la vioane scene. Păpă căncii Ratațți, Durando și Petiti îndulziau la deplina aplecare a legiloru, a vorvitu Conforti, Depretis și Sella (totu miniștrii) de amnestiă. Cel din urmă aminti regelui prestatele servite ale lui Garibaldi mi a asi intimă respectu cătră regele. Aci sări Victoru Emanuilu de odată pu cocă mi strigă, dăndu cumplitu cu pumnul în masă: „Da încetați odată, amu arunca aceste senințe ale lui Garibaldi. Doară Garibaldi au făcutu pentru mine, ce au făcutut Cigetați voi, Kb eu săntu atăta de neghiobu, ba să credi aceste, cugetați voi, Kb eu nu ții cine stă ascunes dau oamele seu? Nu'mu mai glumiți mai multu de amisigia ai garinanti, aceasta comedie mi ce face trețoasă, că cunoscu pre Garibaldi și ea iie cunoaște pre mine și noi știmu amăndoi, vănturu și ceru că o amicițiă între noi, aceasta au deșertarea Romei, ar fi o nebuniă.” Pepoli ce făcu mijlocitorii și regele isprăvi în fine debatele cu cuvintele: „Propuneți cu dară o amnestiă și eu voiu amnestiza pre toți pn numele d. eu săntu setulu de aceste.” După ce ce decisă acesta caută luă Denperic cuo notă energică cătră Franția, în care să făci fără o hotărâtă promisiune nu mai poate sta ministeriul mai departe, și ar fi mai bine, de loc a face loc la altul. Aicea mi căzu regele în vorbire. - „Și după voi de pa zi, pre cine îmi propuneți de succesorulu vostru? „Sire” respunsă Depresis, Italia ape destui bărbați, carii voru da puterile lor patriei Ricasoli” - Aci sări regele iarăși în susu - și strigă - „Ricasoli - Ricasoli ah, acolo vreți să mă duceți. Și ce așteptați voi de la Ricasoli vostru. Eu vreți să vă spunț în două cuviinte: ce aveți a aștepta dela elu poate Roma, dar Veneția niciodată! De să vă scoateți din capu cu totulu acea Vă va veni Lordul Ricasoli la cârmă. Voi trebue Veneția. Ricasoli și Anglia - Anglia mi Austria - pricepeți voi aceasta? (Irsis,sima vegra). După aceea păși Conform înainte regelui, cumu ținerea Franției, adecă apare puțină amicițiă pentru Italia și zicea lui Luis Napoleon că cinci din colegii săi vor ieși din ministeriu, notă cătră Franția pentru deșertarea Romei, în voi și Ratații și Durando, pre care la mișcat Petiti, ca să trimită o energică notă cătră Franția, în care să se ceră deșertarea Romei. și „France“ ce scrie din Italia: Tragerea lui Garibaldi înnaintea unei spui de Acicelui, fiindu că în toată Italia ap trage după cine eliberarea nu sar afla juri, care saru Eliberarea acțiune și ar aduce lui ar fi un triumfu pentru partitulu de o nouă crisă, care probabilmente ar aduce la cărmă partitulu militaru. „Ind. bel.* înpărtămaște fin Italia o însemnată faimă. Se zice adecă că ministeriu lui Ratațți este hotărât a se apuca de unu șiru de cele mai însemnate măsuri, ca să miște pe Franția la depărtarea Romei. Camerile se vor conchiema oarăși după un puținu repaosu, ca să consulteze despre doe proiecte de lege, din care una ar decreta, că stă liber oricărui suditu papalu, a reclama dreptul de cetățeau în regatul Ipaliei, fară al doilea ape de scopi întrarea deputațiloru romăni în parlamentulu italian; înaite de a se aduce aceste doe legi se va trimite un circular justificătoriu cătră regimul franțuzescu și cătră toate cabinetele europene. In contra acestei faime scrie „Eganse” că cabinetul Titileriilor aru fi datu regimului Italian svatu că facă o lovitură de statu vii să întocmească unu miniteriu Cialdini. De alta parte se vorbește în Turin despre unu proiectu de aplanare, care să'i fie făcut partitul acțiunei lui Ratalli. Acesta cuprinde următoarele puncte: Necondiționată amnestiă pentru Garibaldi și pentru corpul lui. Tot odată rădicarea statului de asediu în sudu; Deplina deslegare a presei. Solvirea camerii deputaților, ca să se scape de deputații napoleoniști. Conchiemarea colegieloru electorale spre crearea noiloru deputați, carii nu privescu cătră Paris. Necontenita înmulțire și armare a oștirei. Înșirarea tuturor garibaldianilor apți pentru milițiă pu armată, Ultimat Împăratului Napoleon pentru depărtarea Romei, și decă aru refuza, grabnica rumpere a relațiunelor diplomatice cu Francia. Martini a slobozitu iarăși unu manifestu în care între altele zice: Bonaparte a fost, care a poruncitu căderea lui Garibaldi, și acuma cere osăndirea și moartea lui. Ea este stepa nefericirii Italiei; trebue dară cine scăpămu de elu căci pănă elu trăește, este o pedecă a renașterii voastre. Italienilor aduceți vă aminte de jurămăntulu Asi Orsini; credincioșilor sunt îndoiți amorul vostru și credința voastră cătră patria noastră, mi aduceți vă aminte de Broto și Lorentino de Midiu. Și voi fetițe ale Italiei, că lodiga a fostu de genul vostru mică ce lucră a aduce la țintă marea operă a comunei scăpării.. Despre sănătatea lui Garibaldi sună buletinele mai bine, supurațiune merge regulatu. Se zice că Garibaldi se va judeca de jurați lombardezi, pre carii ia designatu curtea casativă din Neapol. ce spunu, că de osăndi. C. provoace rea, decă nu va merge și cu aceasta Regele se îndepărtă în toanerele. și spusă o energică În fine se ca finntu consulta * Suntemu datogi cu cea mai mare mștiemita Domnului si amicului nostru corespondinte pentru aceasta impertasire cu atata mai multu, caci temai acuma se ataca din multe parti onoghea natiunei noastre in priviintia militiei, facendu o fricoasa, lasia, fugaretia si cate toate altele. Scena serbatoresca din Senecia ce nu o descrise D. saghestondinte este pentru noi o alifa tindesatoaghia, eaga pentru dusmanii nostri va fi eage si unu esu, ce nulu voru polea roade, si doara se voru ineca cu elu. Ama dori se atema si originlulu poruncii regimenntului din 40 Sep. 4862.