Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-10-18 / nr. 83

—— 328 foarte obserbabilă, nu are însă politică sau constituțional dreptă însămnătate, ci numai hronologică. Căci în vreme ce în representațiunea sașiloru se provoacă la 26 Fevruariu, „Nu putură petițiunele romăniloru cuprinde astfeliu de rela­­țiuni, fiindu că ele dintr'o parte au fostu compuse și a­­șternute întrunu timpu, în care constituțiunea din Fevr. încă nu esista, eră din alta parte au fostu concheiate și așternute din motive cu totulu spețiale, așa p­­e. asupra re­­monstrațiunei guberniului transilvanu de mai nainte bazate pe articulul de uniune pn contra conchiemării dietei. după ce respunsurile se conformeze după cuprinsulu adre­­seloru, se decilară de sine însuși amintita diferință. Este de însemnatu, că respunsulu împăratului la re­­presentațiunea sașiloru erăși este unu actu nemeziatu împă­­rătescu, în care 26 Fevruariu a dat o serbătorească re­­cunoașcere.” „Lloydsasi pestanu” ce scrie din Biena­ns datu din 21 Octom. c. n. totu în priviința aceasta următoarele: Tocmai primescu o înpărtășire demnă de aprețuire în priviința petițiuneloru romăniloru din Ardealu cătră Maiestatea Sa, a căroru respunsu se va da în cel mai scurtu timpu. Oamenii vorbescu despre representațiunele romănilor și încă tot odată cu aceia a universității naționale săsești. Starea lucrului e următoare: Ne stau înainte doue petițiuni ale romăniloru, care au originea ca ma măultu diferite timpuri, întăi­a petițiune sa așternutu încă în Decembre 1860, fă­­ră ca pănă acuma să fie urmatu la ea vreunu răspunsu, a doua se dateze ceva din Otombre sau Noembre 1861. Așa dară cea dintăiu va fi aduși de doi, eră cea de pre urmă tocmai de unu anu. După ce în anulu 1860 diploma din Oc­­tombre a pregătitu calea unei mișcări politice mai libere, sa conchiematu, precumu ne putemu aduce aminte, la Sibiiu o adunare constătătoare din romăni mai notabili, Lai și pre­­oții, care sau ocupatu cu consultarea intereseloru și dorin­­ța loru romăniloru și aceste de pre urmă lea depusu pe trep­­tele tronului în formă de petițiune. Aceasta petițiune este clară compusă nainte de 26 Fevruariu și astfeliu încă nu au pututu să ia privință la aceasta. Ea însă a­remasu ne­so­­cotită în cancelaria aulică transilvană. Adunarea aceea a Sibiiului a denumitu unu comitetu, care a fostu însărcinatu cu urmarea afaceriloru naționale. Fiindu că în urma deci­­siunei regești din 11 Septembre era să se conchieme dieta transilvană, se văzu regescul gubernu ardelenescu de atunci îndemnatu a îndrepta subtu 3 Octombre o preumilită re­­presentațiune cătră Maiestatea Sa, în care sa remonstratu în contra conchiemării dietei transilvane, și cu provocare la art. de lege I. din anulu 1848 se înfățoșă uniunea Ar­­dealului cu Ungaria și unita transilvană-ungurească die­tă ca singură legală. Aceata representațiune a gubernului a­dară Comitetului romăniloru însă, a îndrepta asupra ei o petiți­­une scurtă în favoarea dietei transilvane. Aceasta re­­masă iarăși zăcăndu, pănă ce în fine representațiunea sa­­șiloru dedu impulsu (însă numai încătu se cere o resoluți­­une tocmai la petițiunea loru, și încătu se aduse înnainte la Cancelarie că și romănii au datu representațiuni și pe­­tițiuni loiale și nu sau luatu pănă acuma în nici o considera­­țiune R.)a se lua în pertractare respunderea la ambele pe­­tițiuni totu odată cu a sașiloru. Cancelaria aulică tran­­silvană a și așternutu proiectulu de respunsu Maiestatei Sale. (Ba precumu săntemu înformați a urmatu și res­­punsulu Maiestatei Sale și aflănduse în Cancelaria aulică transilvană va eși cătu curăndu la publicitate. R.)­­ Respun­­sulu va face subtu datele relațiuni în Transilvania mare atențiune. Serghe Aroip, Petroșanu 1-la Octombre 1862. Suntu unele casuri care nu suferu pre omu se­ si intentia son­­deiulu spre descrierea abusuriloru cându îi solsase anim­a din lipsa lamuriteloru de taiuri, — si pentru ca unele­­ sp cu totulu grosolane, si multu stricacidse,­­ e siritu ale dă in publicitate si mai târziu.— Tosma in aseminea casuri eramu si eu in lunile astea cu esi­­rea in publicitate a Istoricirei ce urmedie,­­ de acea aa. Redactiune este rogată cu totu respectulu a dă locu acestei descrieri si acumu mai tărdiu in multu pretiuitulu nostru Jurnalu „Telegrafulu Romanu.“ In M­ulu 15­ alu „Amicului Stolei” D. Loghestondente G. Juonet­­te intrunu refusu dito. Campeni 14 Aprilie a. c. intrer­a infiintindului Gimnasiu romanescu in muntii nostrii apuseni intr'altele­ctice ca „Zlag­­ma cu Satele invecinate aru fi vândutu oblegatiunile imprumutului de statu, nesclendu, sau nevrandu barbatii acelor­a ale folosi, — — D. Corespondinte ! nu voiu neci unu amestecu in aceea Corespon­­dentia cu a lui F. P. de aceea; noli me tangere;— ce se atinge insa de vândiarea obligatiuneloru imprumutului de statu e adevaru, ba foarte adevaru, nu insă preste totu ce ai disu. 'mi tienu de datorintia daru de si nu'su acumu locuitoriu in Zlagn­a, totusi cu nascutu de acolo, si de­­odată vecinulu celu mai d'aproape, căruemi suntu binecunoscute gata­­cirile pre cari purcedu unii - nu acelu orasiu, dela dereptele observari,­ deci: In Zlagn­a oblegatiunea imprumutului de statu — precutu mi sa sfetitu — de vreo 3000 bene­­ fiindu Jude Onalu si faimosulu barbatu Iancu Onutiu­­. Loginu, Avraamulu romaniloru monteni — insa numai cu bogati­a­ că se si poata esecută interesatulu scopu personalu , a totu deun'a­vea­­mai bine­ la unu strainu de natiunea noastra, si si ânca durere­ numai pre diurietate, adeca cu 1900 s. v. a. - apoi cu acea suma că se si poata estrage detoriea, sep cine mai scie ce? dela unu vasalu alu acestu modu Iancu Onutiu I. Leginu a fost monumenta eternu de astrucarea imprumutului de Statu - averea ne disratarega a poporului fara ceremonia, fara privirea vulgului. — Aru fin ânca multe resadituri de ale barbatului acestui faimosu, ce tare dorescu esirea din intunecime, le lasa inse ne silite prin udare, pentru ca acusi acusi, fiindu buni lui Odieu, mai facându-si câte o in­­genuchiere, ne va­dă ploae de ajunsu, care apoi naturalmente le vă resari spre vederea publică. Credu ca suntu multi carii se intereseză se scie­­ cumu sa reedi­­ficatu Beseric'a romana ortodocsa din Zlagn­a, si altele de feliulu a­­cesta ? le reservesu inse pentru altadata, cu atatu mai virtosu, caci credu a fi cunoscuta multor­a fatala si scandalosa Istoria care si a­­stadi durusa, atatu numai dicu , ca si aci fiindu Curatoru sia sassi­­gata asemine renume, fasta loquintur. .. Esa daru oglind­a care pre multi insiela, aratandu corpuri frumó­­se si de buna fregantia, ma totusi morte,— că se ne convingemu de caracterulu unoru asemin € barbati, si că sei scimu pretiui amesuratu fapteloru, € r' nu bogatiei, care reu intrebuintiala nu folosiesce nima­­rui,— apoi ca sei scimu si de stenge dintre mecenati­ precumu aparu “pentru ca „din fapte ego din vorbe se 'ndegherta omulu“— n'aru­ fo­­losi putinu cându si barbatii nostrii de litere si iști n'aru pune atâta pretiu de margaritariu, si n'aru face frumosulu astă a mare unoru a­­semine, precumu prea desu se intempla, caci mai cerbicosi se voru fa­­ce, apoi superbia spre mojicn­a vă cresce infricosiatu, cu simtibila dauna pentru cei de alta purtare. — — Ei, acumu se -astâmpara agsiti­a legumei D. Loghestondinte ! d'in blidulu de refusu, d'in care si eu me vedemu imbiatu a gustă. In catu sciu în satele invecinate Fenesiu si Presac­a ansa nu'su vendute obligatiunile imprumutului de Siatu, ce s'a alesu cu interesele de acolo, fructifica sep se consuma ? nu potu servi deocamdata cu deslucire, me temu iise de ce diseiu mai pre urma că s'au si intem­­platu, o deslucire lamurita si degherta asteptamu cu ardore dela no­­tariulu de acumu­l. Plaste. Ce se­dicu la Petrosani avandu influentia ca parocu,­ dusmanii inse­mau lipsitu, ba aceia si asta di cugetu totu spre reu si stricare­­ ânca de vreo 3-4 ani cu ocasiunea mai multoru cereri pentru ghea­­lisarea si completarea stolei locale apoi si pentru platirea deroghiei dascaiesci pre 3 ani, aruncate pretutindinea la locurile competente si in scrisu, si cu gur­a din parte'mi fara neci unu efectu, in urma me vechiuiu constrensu a nazui la Sibiiu, unde in regioana am si asternutu la Inalt­a Loso­­tientia rugarea cuvenita gadîmata pre convoirea torogului,­­ cerându preleagă altele lisentia administratiunei integese loga imprumutului de Statu la efectuirea scopuriloru susenarale ; deci banii astă sau si chel­­tuitu, dar­ imprumutulu nu e vendulu, ci cu acela vomu dispune totu pentrul scopuri filantropice, sau scolare.­­ (Vă urm­a) Pest­a 6 Oct. (Incheere.) La Tegsi­a e incorporata o parte a Sgoatiei cu o suma de 160000 de locuitori sato­­lisi. Seghii s'au fortata eroicesce in Montenegro si Pegu­e­­govin­a , inse asuma pacea e legatuita. Acumu dupa amintirea lacuitoriloru carii se tîm­ de im­­periulu turcescu e amintibile poporulu osmanicu. In Turcia europana abia suntu osmani peste unu milionu, musulmani inse suntu la 3 milioane, propagarile crestinismului cu al coranulu mahomedanicu nu se conbina, si asta pentru a­­pesarea religiunei, intre crestini sa escatu ura asupra tur­­ciloru. Domnirea turcilor din Europ­a nu s'au facutu prin poporu, pe care eră rechematu turculu, ci asta a facut'o rivalita. Și MM­­A voru atinge de Zlagn­a,­­recunoscutulu diarea totale a face s.­m. inse toti­­ din cari precatu de multu bine se­aru asteptă, a causă,­ prelengu unele apendice altmintgea, nefiindu asta neincunjurată magnum salisuma dabea platesce 800—41000 A. seu, a cumparatu cas­a c. de nu aceluia mai preatâtu reu au vrutu, mediu l ocitu pentru pentru Cancelaria Saale, de necesitate­­ atunci totusi v. a. si la acea corespondentia ce se si pentru Satele invecinate cuvenitele a acelui tesauru,— cumu, cumu nu ? acea D-sea­ră si sci care per si eata daru cu

Next