Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-07-01 / nr. 52

= Transilvaniei și faz.ițele din Monardă pe un an 8. ol. ear pe o jumătate de anu 4. ol. v. a. Pentru prunc. și țeri străine pe an 12. f. pe 7, an 8. fl v.a. TELEGRAFUL ROMAN. Telegraful ese de doi ori ne septeptănă: Joia și Dumineca. Prenumerațiunea se face în Sibiiura espeditura foiei; pe affată la c. r. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. prețiul Rremunerației pentru Sibiiu este de un 7. fl. v. a. carne o jumete de an 3. fl. 50. xp. Pentru celelalte părți axe pentru provin ANULU H. Sibiiu. I. Iulie. 1802. Inseratele se plătescu penmp5 întâiea oară cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oară cu 56% cr. mi pentru a treia repetire cu 37 cr. v. a. Romănii din Transilvania. ape „Votensafteg” unu articulu din Sibiiu datatu din 1 a Iuliu e. n. în care se cuprindu multu adusă „Votensaftegul” știrea, că se va ținea în 28/16 iulie în Brașov, în Ardeal, adunarea generală avea locuri o esposițiă de productele industriei și economiei țerenești comine. Aceasta manifestare de păzuință a romănilor ardeleni la romăne pentru literatură, chiemate în viață înainte cu un anu, și că totu odată va ao perfecțiune spirituală și materială nu este a se prețui pre puținu, căci stă vărtosu, că cultura și pustiia materială a unui popor sănt celu mai peînsalibil măsurătoriu de prețu pentru însămnătatea sa de statu; durere însă că pu toți politicii noștrii au o ecsactă cunoșuiință a scărei la acesta măsurătoriu de prețu, a acestei materii ni se păru în momentul presente cu atăta mas amăsurată timpului, cu căt de bună seamă se poate spera, că așa numta cestiune transilvană, a cărei factor de căpetenie este populațiunea romănă a acestei țeri, se va trage curăndu aa o considerațiune serioasă. Pănă la anulu 1848 au fost toți locuitorii Ardealului în priviința dreptului de statu înpărțiți în națiuni regnicolare și poporațiuni neregnicolare. Aceia, adecă națiunea ungurească, secuiască și săsească (germană) au fost chiemate după constituțiune eschismv, a efercea drepturile concese poporului, representă afume acesta, mi a lua parte la administrațiunea politică, în vreme ce poporațiunele neregnicolare: romănii, armenii, grecii, sărbii, bulgarii, țiganii și jldovii sau bucuratu numai de dreptulu suferinței individuale, au fost supuși la toate sarcinile statului, însă nu au pututu pretinde nici unulu din așa numitele drepturi de statu. Pe lăngă naționalitate a fostu religia, care a asemnatu locuitorilor țerii o cu totul de aseminea posițiune de statu. De un asemenea dreptu al recunoștiinței publice și de o legiuitu normată părticipare la administrațiunea publică, sau bucurat, în puterea dreptului de statu transilvan numai așa numitele religiuni recepte: romano-catolică și mai tărzii ei adnumerata greco-catolică, cea reformată, luterană și unitară. Cum că în urmarea acestor comentătoare de sine însuși disposițiuni de dreptulu de statu desvoltarea spirituală și materială a romăniloru a trebuitu să rămănă înderăptul celei săsești și ungurești, nu are lipsă de o desfășurare mai specifică. Ca să poată arunca dela sine apăsarea acestei relațiuni și a lua parte la drepturile reservate ale privilegiatelor clase ale celor trei națiuni, a fost pentru romăni numai doue căli: de negarea naționalității romăne sau căderea dela credința părințiloru. În adevărunu moral tristu al dreptului de statu transilvan. De dreptă dilucidare a acestei renegațiuni ca făcutu prin episcopulu greco-răsăriteanu Baron de Șaguna în o ședință a senatului imperial imulțitu, este cunoscut. Pe aceia, carii vrea să se informeze mai temeinic despre acestu obiectu, Je facemu atenția eșire a unei scrieri, care se ocupă cu enumerarea tuturoru familielor nobile ungurești de origină romănă și care ape de auctor ne unu învățatu romănu de spețialitate. Cele multe prin romani fundate generațiuni, Iojica, Chendefi, Mailat, Nopcea și mulți alții din care au eșitu bărbați de statu, beliduci, învățați și carii cu stau și astăzi, ne dau cea mai dreptă dovadă pentru capacitatea de cultură a elementului romănescu. Istoria ungurilor și a sașiloru consemnă multe fapte patriotice, care lea împlinitu bărbații poporului romănu prin dreptul public legați de gliă, misega contribuens plebs. Nu suptu opritul stindard propriu, cenuici subt stegul ungurilor mi cel aa sceilor ad retinadum sogonam sau luptat apăsații romăni prin dreptul public cu veacurile brav și vigurosu pentru principe și patriă. Deși sarcina, carea a destinat o îndreptățitele națiuni ale Transilvaniei poporului romănu a fost foarte grea, el totuși nu ca stinsu. În masa cea mare a poporului nu sa perdutu consciența națională. EA ca îngrijitu de limbă, a păstratu moravurile și obiceiuriurile credincioșui, însuși neînsemnatele căntece populari au duratu preste constituțiunea transilvană, și pe lăngă toată nefavorirea relațiunelor, deși regimul constituționalu pentru biserica și școala religiuneloru numai tolerate a făcutu arăta cătu nimicu, totuși preoțimea romănă muia implinitu chiemarea ca pentru îngrijirea de religiositate și moralitate. Cum că aceste pentru ecsistența unui popor neapăratu de trebuință condițiuni, se afla la re- caracteristica rămăne însă totdeuna, că tocmai aceasta afirmațiune ce denegă multiplu, și adecă dintro parte, cerea însăși ar fi atinsă de inculpațiune, deacă aceste condițiuni nu ar esista. Măsura abilității spirituale, mărimea capacității a poporului romănu pentru cultivarea spirituală, se poate hotărâ mai bine după resultatele ce sau ațintitu în decursul celoru doisprezece ani trecuți. După revoluțiune și a îndreptatu regimul austriac atențiunea de căpeteniă spre rădicarea școalelor populare prin inființarea de școale nouă și mai bună dotațiune a preoțimei și a învățătorilor școalelor populare. Meritele ambiloru capi bisericești ale Mitropolitului Cont. Crepea NI] 5 A 5 pă, mi ale episcopului Baron de Șaguna ne acestu cămpu de nu ce subprețuească. *) Frecvenția juniloru romăni studioși în multele gimnasii ale țerii, mai cu seamă însă în cele doe romănești și în gimnasiulu de statu din Sibiiu a crescut din anu în anu. Nu e ne însemnatu numerul tineriloru romăni, carii în acești 12 ani sau afierisitu studielor juridice, medicinale și teologice. La singura Academie de drepturi a Sibiiului au absolvitu în decursul acestor ani mai mult la 200 tineri studiile juridico-politicae. Doctori de medicină, și de drepturi, teologi, amploiați politici, finanțieri și judecătorești, advocați de naționalitatea romănească, numai săntu acuma o raritate. Marele interes, ce ia inteligința romănă la viața politică, cu deosebire la soluțiunea cestiunei pentru înființarea unei diete și așezarea relațiunei Ardealului cătră imperiu, sau doveditu de mai multe ori. Ce atinge însă posesiunea materială a poporului romăn înainte de anul 1848 nici aceasta nu a fost favoritoare. Apăsarea relațiunei unui urbarial neregulat a încărcat poporul cu toată greutatea lui. Persoana și lucrulu a fostu supuse posesorului. Vornicia a fost manipulatul codice urbarial. În acesta relațiune a gustatu fostulu iobagiu mai rara in o mai mare măsură libertatea esteritorială, decătu ce a măsuratu naționala egala îndreptățire claseloru privilegiate a sfaturiloru) axe poporului, ea a fostu afară de legi, de regulă binecuvăntate Prestațiunele urbariale întru totu nu au statu într'o corespunzătoare relațiune cătră întinderea și fertilitatea posesiunei urbariale. Venitulu dela pămănturi dabea a ajunsu spre acoperirea cerințeloru vieții de toate zilele ale familieloru ți unele urbariali Pe lăngă prestaau însărcinatu pe fostul iobagiu și posesiunea ași dările înpărătești, dările țerii, concurința drumuriloru, prefundura, recrutația, încvartirarea militară m. Subt aceasta inscripțiune mătoarele: Nu de ne soțiați unei ure desbatere sunt în adevăr, se poate întări cu fapte, cu mulți copii. *) Dar Părintele episcopu al Gherlei nu ape merite pe cămpulu acesta ? - Nici aceste nu au trevui trecute cu vederea. R. rara