Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)
1863-10-10 / nr. 94
Telegrafulu ese de doua ori pe septemana: joi’a si Dumineca. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a fetei, pe afara la c. r. pește, cu bani gata, prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiuinei pentru Sabiiu este pe anu 7. fi. v. aj earu pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen Sabiiu. In 10 Octobre 1863 tru provinciele din Monarchia pe unu an 8 fl. era pe o jumătate de anu 4. fl. v. a Pentru prunc. si trei si traine pe anu 12 fl pe ‘a anu 6 fl. v. a. Inseratele se platescn pentru intera ora cu 7. cr. situlu cu litere mici, pentru a doua ora cu a A cr. a pentru a treia repetire cu 37a cr. v. Rfeî 94. WILL XI. Depesia telegrafica a „Tel. Rom.“ data Ia Vienn’a in 8/20 Octobre la 3 őre 10 minate, dnpa amédi, sosita la Sabiiu in 8(20 Oct. la 4 óre 55 minute d. a. Cas’a ablegatiloru, siedinti’a de Marti. Nainte de luarea appromissiunei saluta Pressedintele pre Transsilvanenii si învingerea, ce o a cascigatu prin intrarea loru ide’a constitutiunei imperiului. Apoi constateza, ca senatulu imperialu intra prin acest’a in possessiunea deplina a drepturilora si datorintielorusele, in fine enuncia dorintia, de a fi permissu senatului imperialu a salută cu aceeași bucuria pre representantii imperiului, ce mai lipsescu, cu carea bineventeza astadi cu bucuria si intimitate pre Transsilvaneni. După acést’a se citi formal’a appromisiunei in trei limbi. Românii respunsera romanesc e. Conradu Schmidt multi anii Pressedintelui pentru amirabil’a priimire. Transsilvani’a totdeun’a a statu pe lângă monarchi’a solidara nedespartibila, si cu atât’a mai vertosu trebuie sa se simtă trasa câtra monarchi’a constitutionala, carea a pusu in fruntea constitutiunei sele principiulu indreptatîrei egale, alu egalității naintea legei, alu portărei deopotrivă a sarcineloru statului. Apoi espune, cum Transsilvani’a s’a declaratu pentru diplom’a din Octobre ei patent’a din Februariu si-a priimitu cu unanimitate trimiterea la senatulu imperialu. Esprime asceptarea, ca înaintarea interesseloru materiale ale Transsilvaniei si intre ceialalti membri ai senatului imperialu va află representanti zeloși. Spera, ca intrarea Transsilvaniei in senatulu imperialu va inaugura o epoca fericita in istorie a Transsilvaniei, precum si a imperiului de gloria si de onore, a imperiului austriacu. Ambele cuventuri se priimescu cu cele mai vii acclamatiuni. La desbaterea, ce urmă, asupr’a cestiunei preliminarie pentru tractarea proiectelor de reformarea contributiunei. Transsilvanenii si participară. Transsilvanenii depusera approrisiunea in cele trei limbi ale tierei. Limba romana in oficiu. In nr. 247, aduce „Hermn, Zeit.“ etc. unu articulu „din secuime“— de unde mai incace—, in care intre altele, precum : umblarea tempului, focuri s. a. vorbesce si de limb’a româna in oficiu, precum a decisu diet’a la propositiunea II, regăsea. Ungurii sî Sașii, cam acest’a e estrasulu din ideile desfassurate,—Ungurii, dacii, si Sașii suntu cuprinși de îngrijire pentru acesta influintia repede, ce si-o usurpara Românii in diet’a tierei, căci fiindu limb’a româna culta prea putîiu cunoscuta, si amploiații datori a citi si a scrie intrens’a, cei mai mulți din amploiații magiari si sasi, cari pân’ acum au fostu mai numai ei singuri amploiați, nu voru mai pote subsista si voru fi constrinsi a face locu amploiatiloru români. Limb’a româna moderna se cultiva numai de 15—20 ani incóce, literatur’a esi e seraca si ne’nsemnata, stadiulu culturei eu falsa cu german’a si chiaru si cu magiar’a e stadiulu prunciei, ineaese „Gazet’a Transsilvaniei, apoi de 4-5 ani„Telegrafulu“, mai in urma si „Concordi’a“; oprirea de a trece carti romanesci de preste Carpati, in timpurile din urma au incetatu, si acum Românii citescu si scriu barbatesce in limb’a loru, ba si unor’a dintre Sașii si Magiarii culti le place a aruncă câte odata ochii intr’o fata romanésca — dar cu tóte acestea până la inttelegerea deplina a limbei romanesci, incâta sa poți scrie si citi In ea cu desteritatea ce o pretinde oficialu publica, e o diferintta atâtu de mare, incâtu chiaru si dintre Români d’abia p aru sei mantané pe deplina vr’o 250 de amploiați si preoți, prefindu poporulu n’o ințelege, ba chiaru si dintre literații aceștia multi sciu mai bine unguresce si germanesce decátu romanesce. Din tóte acestea, dîoe, urnitza, ca limb’a româna, de s’ o vorbescu locuitorii tierei fitai sau nu de jumetate, totuși e o limba necunoscuta, si introducerea eii in tóte sferele oficiului publicu e o calamitate, o nefericire pentru tiara; caci vom cade intr’unu haos, intr’o prapastia de limbi, vom ajunge prada dorintiei capiloru Româniloru de a pune in oficie omeni de ai loru pentru limb a româna, apoi urmările pentru servitiu si pentru meritele implaiatitoru unguri si germani fia cum vom fi. — „Si déca aceste impregiurari, incheia corespundintele, se discuteza aici la noi in secuime si se iau la considerare cu de amenuntulu, si déca nemultiumirea s’a urcatu pâna’ntr’atât’a, incâtu unulu dîce: „Acumu va trebui sa jocâmu după dacal’a romanésca , pâna candu va tineu ear altulu: „Mai bine aru fi remasu in tiera amploiații nemtiesciu — atunci eu mai adaugu si observarea aceea: ca mai bine sa fimu intratu in dieta si sa fimu mersu cu regimulu, caci atunci pretensiunile romanesci s’aru fi redusu la mesur’a cuvenita.“ — Celelalte, ce se mai duce, pentru noi suntu numai de interesu secundariu. Mai întâiu de tóte nu vomu a cercetă , ce marca de posta porta articululu acest’a, caci cu tóte ca ni se presenti in magiarca, totusi vedesce prea multu caracterulu de fracut acést’a insa nu ne e nimicu nou in jurnalistic’a moderna: déca cineva, fiindu’î rusine de numele seu, adoptéza numele altui’a, nu ne pasa. Dar sa luamu articululu câtu se póte din punctu in punctu, si fiindu drepti in ambele parti sa cercamu a reduce obiectulu la starea lui cea adeverata. Déca Ungurii si Sașii suntu intr’adeveru cuprinși de îngrijire pentru inaintarile cele repedi ce le făcu Românii in introducerea limbei loru, ori déca aceste îngrijiri suntu numai fictive, pentru de a dă neromâniloru ansa la tânguiri si plansuri, nu vomu a perscrutu; la tóta ’ntemplarea insa frații nostri compatrioti n’aru ave de a se ’ngriji si de a se nelinisci pentru cele ce vedu si audu intemplanduse; caci acestea suntu numai resultate din istori’a trecutului, suntu numai spicele resarite din semintiele semenate in decurgerea seculiloru de ei insîsi. Cu câtu e cineva mai insetatu, cu atât’a mai ferbinte doresce isvorulu de apa; cu câtu o apesare e mai grea, cu atât’a si resistinti’a e mai mare, cu atât’a si poterea repulsiva, daca se póte eliberă, e mai sfarmatare. Limb’a româna prin câte si mai câte sisteme intortocate a fost deschisa până bine de curendu dela intrebuînttarea publica oficiósa; absolutismulu aniloru din urma in privinti’a acést’a a fostu mai dreptu decâtu multu intiortionat’a constitutiune transsilvana, si asă vedemu sî limb’a româna estada mai antâiu cu sfiéla, apoi totu mai indrasneita din esilulu seu de mai nainte, pâna cându in f ne , maturisata de tempu, ea ese astadi— cu ce‘$ Cn enorm’a pretensiune de a fi indreptatîta deopotrivă cu celelalte limbi ale patriei, cu german’a sî magiar’a !0. Die Corespundinte , de acést’a Te sparti DTa ? Pretensiunea egalei indreptatíri atât’a Te neodihnesec ? Lasa, numai până te vei dedă ! Adtulu, ce s’a seversítu in diet’a transsilvana de curendu in privinti’a inarticularei— ca sa dicu asia a limbei române, nu e vr’o săritură, ci efectulu unui procesu de micu, care se prepara de demultu, si care mai curendu ori mai tarziu trebuia sa easa la unu capetu. Cum ca limb’a româna inca e ’n pruncia, ca literatur’a esi e inca ne’nsemnata, concedemu sî noi in moda relativa intr’atât’a, incâtu noi prunei’a unei limbi si a unei literature a mesuramu nu după decenii, ci după secuii. Aduca si aminte d, corespundinte, ca limb’a germana e vorbita de mai multu de 40 millione Germani si cultivata dela Luther (1820- 30) până ’n diu’a de astadi in vr’o câteva sute de gimnasii, câte-va dieci de universități si alte scole de specialități, in fine de tata vieti’a mai a unei jumetati de sute de staturi germane, podându limb’a româna o vorbescu d’abia 10—12 millione de őmeni, dintre cari preste 3 millióne pftna in epoc’a mai noua nu o puteau vorbi far’ in casa si muftu inca ’n bise