Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)
1863-10-20 / nr. 97
Telegrafulii ese de doua ori pe septemana: ratiunea joi’a si Duminec’a. — Prfeniime I se face in Sabiiu la espeditura I foiei; pe afara la c. r. poște, ci bani gat’a, prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiulu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a. care pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen Nil «î. AMI A XI. Sabiiu, in 20 Octobre 1803. Iun provinciele din Rienarchia pe tiîin an 8 fl. era pe o jumătate de anu 4. fl. v. a . Pentru princ. si trei si traine pe anu 12 fl .pe % and 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru sinteia ora cu 7. cr. siculu cu litere mici, pentru a doua ora fcu 5cr. • pentru a trei’a repetire cd 3 V. cr. y. Dreptate 1 ■* 1. (M. B.) Care poporu alu imperiului austriacu n’a salutatu din adenculu inimei diplom’a solemna a Maiestății Sele, prin carea desfiintăse sistemulu absolutisticu, reînviase, si in tierile unde constitutiunea pana atuncea era necunoscuta, introduse o viétia constitutionala după referintiele tempului modernu sî după impregiurarile de atuncea ale imperiului? Am salutatu-o toti in Monarchia dela resariu până la apusu cu acea convingere ^ oa cuventulu pariittescu alu Maiestății Sele va fi bine priceputu de câtra toti fiii imperiului, sî voru colucră toti cu totii la poterea sî marirea casei domnitóre sî la fericirea patriei proprie. Multiumita popóreloru loiale sî credincióse catra tronu , dare documentara in fapta, ca suntu gat’a totdeun’a a da mâna de ajutoriu, ba sî sacrificiu la finirea opului grandiosu , la reformarea imperiului intregu ! Noi, sî potemudice ca dintre tóte popórele Monarchiei mai alesu noi Românii suntemu acei’a, cari aveamu sperantia dulce de a scapă odata de iigdirele tempului trecutu,— speramu ca cuventulu celu maretiu de „indreptatîre egala^ va afla resunetu viu in peptulu popóreloru sî de sî nu intr’o clipita dar totusi ci incetulu se va realise dorinti’a atâtoru sfecle,— speramu ca bas’a principala sî uniculu sadomu alu absistintiei natiunale in patri’a nóstra—■ Iimb ’a fiecarui poporu se Va in inaltia la utlu gradu ce i se cuvine isi Vieti’a publico-politica, sî in urma: deorece fiacare persona in principiu e recunoscuta de egala cu celelalte persóne, cu aceleasi drepturi politice sî cetatienesci , speramu ca corpulu intregu alu persóneloru de aceeasi origine asijderea va fi recunoscuta in fapta de upn factorii impunatoriu sî respectatu intre celelalte corpuri ale persóneloru singuratice; adeca, credeamu , ca limb’a sî nationalitatea fi acarui poporu va fi provediuta cu asemenea drepturi, precum e provediuta si a celorulalte popore In viéti’a publico-politica. Speranti’a nóstra pana acum’a remase Iota numai sperantia, căci cuvintele serbatoresci ale Monarhului pentru noi suntu numai pe barbia, ne-amu mangaiatu insa cu aceea, ca tempulu acest’a nu póte fi pentru noi totu tempulu suferintieloru chiaru in poterea innalteloru dechiaratiuni,— amaratiunea amu immormentat’o in peptulu nostru cu amaratiunile atâtoru secoli, crediendu ca preste putîmu Va trece si acestu zeu. Suntemu in stare esceptiumala si avema de a ne închină principielorueflumntiate din acesta stare esceptionala,— ne vine insa mai amara decâtu pelinulu, cându vedemu, ca starea acést’a abonorma nu se estinde deodata si asupr’a acelor’a, cari prin politic’a loru cea nematura se abatura dela calea impocinirei cu guvernulu Maiestății Selesî cu noțiunile colocuitore in patria; astadi noi nemagiarii suntemu pedepsiți pentru retacirîle dietei magiare din 1861, sî na magiării, căci acesti’a astadi au mai multa potere, sî mai mare influintia in tóte comitatele nemagiare, decâtu sperau a o avè cânduva, sî cu tóte ca cuventulu de „egala indreptatire“ nu e nimicitu, nu e retrasu prin Maiestate, totusi trebuie sa spunemu pe fatia, ca astadi numai Magiarii se ’mbucura mai de tóte bunatatile vietiei constitutionale, ear’ noi nemagiarii o potimu mai reu decfttu sub sistemulu lui Bach, adeca : suferimu penitentia pentru pecatele altor’a. — Dela senatulu imperiala. După o depesia telegrafica a lui „Herrn. Zeit“ — etc. datata din Viena’a din 115/27 Octobre, in aceeași depresiedintele casei magnatiloru enoocia bucuri’a sea pentru intrarea Transsilvaniloru, i saluta din inima, si constateza lărgirea drepturiloru Senatului imperialu urmata prin acést’a. Episcopulu Sagu n ’a multiumesce pentru amicabil’a salutare. Intrarea Transsilvaniloru, dîce, isvoresce din convicțiunea patriotica, carea institutiunile date le privesce că pre unele, ce fericescu tóta tierile sî sustînu autonomi’a dinlăuntru a tieriloru singuratice. Diplom’a din Octobre sî patent’a din Februariu le privesce că legile fundamentale de stătu, de a câtoru urmare depinde fericirea Monarchiei, pentru ca ele corespundu trebuiniieloru dinlăuntru sî din afara ale imperaliei sî drepteloru dorintie ale popóreloru. De aceea dilt’a transsilvana a decretații cu unanimitate in articularea ambeloru legi sî tramiterea la senatulu imperialu. Noi nu vomu lipsi a corespunde chiamârei nóstre dupa consciintia. * (Applausu mare).— După aceea se priimescu proiectele de legi pentru scoterea sî mai departe a contributiunei urcate, sî pentru contributiunea de diferinti’a vinarsului după condusulu casei de josu. In comissiunea immultata de finantie se alesera : Siagun’a , Popp, Bruckenthal sî Fogarasy. In aceeasi dî priimi cas’a de josu bugetulu curtii imperatesci, alu senatulu imperialu, alu consiliului ministriloru sî alu cancellariei de cabinetu fara desbatere. Comitelulu de finantie decise, a se intari prin patru, comitetulu pentru darea de luxu prin una Transsilvanenu. In celu d’amaiu fura aleși , de Trauschenfels, Alduleanu, Baritiu sî Groisz, in celu din urma dr. Eugenu de Friedenfels. — tri siedinti’a de Mercuri a casei abrégaliloru depuse Lászofy appromissiunea unguresce.— Schindler interpaléza, ca are regimulu de cugetu a substerne inca ’n sessiunea acést’a o lege pentru responsabilitatea ministriloru. Schmerling promite a dă respunsulu intr’un’a din siedintiele cele mai deaprope. — Consultarea bugetului ministeriului de statu s’au inceputu,— Ö datorinlia natinhala. a Andreiu Muresianu, deseramui in numerulu premersu, nu mai este. Inim’a cea calda de poetu, de Românu sî do omu a ’ncetatu de a palpită după multe sî crude suferintie. Mus’a româna pleaca capulu sî plânge pre celu mai mare poetu românu, ce s’a produsu Transsilvani’a, sî cu ea ’mpreuria deplora martea lui, cea — potemu dace — începută de mulții sî terminata acumu, totu poporulu românu. Caei omu’u poporului românu a fostu Muresianu in deplin’a potere a cuventului, in poporu a statu leaganulu lui, sî poporulu a fostu obiectulu ingrijirei, speraritiei, aspiratiunei lui celei mai intime poetice. De aceea au si strabatutu poesiele lui astă departe si astă afundu in inim’a poporului, in acea tabla de diamantu, ale cărei trasuri de scrisóre nu le vă șterge nici o tempesta a tempului. te n’afu fi scrisu Muresianu nimicu alta decâtu: „Desceptate Române acésta singura poema intr’adeveru inspirata sî neimitabila i-aru assigura nemorirea in istori’a literaturei române, in inim’a poporului românu. Din precurentarea poesieloru e date de insusi poetulu scimu, ca o multime — póte mulțime mare — de poesii de ale lui asceptau tempuri mai bune, mai bune sî pentru Români sî pentru poetulu, ci să reda lumin’a publicității. Dar asemenea scimu, atâtu din sciri private, câtu sî dintr’unu apelu alu „Gazetei“, ca sî din poesiele tipărite cu spesele autorului loru , numai Domnedieu scie prin ce sacrificie, parte mare jacu nevendute sî ascepta si ele tempuri mai bune. Atâtu pen.) Ambele cuventuri le vomu publică la tempulu seu intotulu loru. Red.)