Telegraful Roman, 1864 (Anul 12, nr. 1-102)
1864-01-26 / nr. 8
tru provinciele din Monarchia pe anu anul 8 fl. ora pe o jumătate de anu 4. fl. v. a . Pentru princ. silieri străine pe anul pe V, anu. 6 fl. v. a. ( Inseratele se platescu pentru intera ora cu 7. cr. siculu cu litera mici, pentru a doua ora cu 5cr. si pentru a treia repetire cu 31. cr. v. a. TorijTranulnesc de doia ori pe septemana: ritimiea jwi’a si Duminec’a. — Prenumese face in Salii 11 la espeditur’a foiei; pe afara la c. r. poște, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate catru espeditura. Pretiulu prenumeratiul nei pentru Saliiiu este pe anu 7. fl. v. aj ear pe o jumatate de unu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen- XTM 8. AXXLV XII. Sabiiti, in 20 lanuari» 1804. Dela senatul» imperial». (Desbaterea asupra creditului de 10 millione.) Cas’a abregatiloru continui in 17/29 ian., siedinli’a 78. desbaterea asupr’a creditului de 10 millione f. Nu vomu osteni luarea aminte a cetitorilor noștri cu inserarea multeloru cuventuri strălucite, cari s’au rostitu sî ’n acesta siedintia ea sî ’n cea de mai nahte, ci vomu estrage din ele chiaru numai ossinti’a. Celu d’antâiu vorbitoriu estre Cont. Vrints, care aperandu politic’a ministeriului in caus’a germano-danesa, precumu sî legalitatea protocolului de Londra, încheia cu provocarea, de a nu slabi, ci mai vertosu de a sprijini pre ministeriulu, sî asia ein contr’a propunerei comitetului. Rechbauer combate mai întâiu politic’a acest’a cu un’a periculosa, nefericita sî funesta pentru interesele Austriei , pentru ca Austri’a in alianti’a sea cu Prussi’a nu eseculeza hotaririle confederatîunei germane, ai carei membri suntu sî a carei competittia o au recunoscutu sî ele, aducendu innaintea eu propunerile sele, ci lucrează singure de sine. Austri’a s'a desbinatu de poporulu germanu cu totulu. Sî ce va poporulu germanu ? Va sa urmeze indegetarea ceriului insusi, sî morindu lini’a regésca din Dani’a , va a sprijini ducatele intru recastigarea independintiei loru. Lipindu-se Austri’a de protocolulu de Londr’a , si-a perdusu razimulu celu mai de frunte, adica pre poporulu germanu, ceea ce se vede de ajunsu de acolo , ca prin Germani’a cerculéza provocatîrii de a nu lua parte la imprumutulu, ce va sa-lu faca Austri’a.Mișcările din Germani’a se caracteriseza că revolutîunarie, dar déca acelea , la cari iau parte cei mai bravi barbati ai Germaniei: Dalvingk, Beust, Pfordten, regii din Bavari’a sî Saxoni’a s. a., suntu revolutîunarie, apoi sî dênsulu va sa fiu revolutîunariu! — Dar chiaru sî posilîunea sea de potere mare, carea ca atare e legata de Germani’a, si-o perde Austri’a prin procederea sea, sî ’u loculu eii castiga amici’a cea dubla a ministrului Bismarck sî unu resboiu neevitabilu, care nu-i va aduce folosu nici eu, sî nu va folosi nici ducateloru, pentru care dice ca se intrepune. De aceea dar trebuie sa se alature sî dénsulu la resolutiune, de s’ aru fi doritu, ca aceea sa aiba o forma mai marcata; sî acést’a trebuie sa o faca sî camer’a cu atât’a mai vertosu, ca sa véda pe fatia sî regimulu sî poporulu, de ce părere suntemu, ca adica reprobamu cu energia politic’a urmata de regimu până acum: „Se póte, dîce ’n fine, ba e sî probabilii, ca minsteriulu nostru, ca sî alu domnului de Bismark, va nesocoti enunciarea representantiei poporului , — sa fia noi n’avemu poterea a o schimba acést’a, dar déca cea mai sânta causa iar se va lasa sa peara de micimea de sufletu a diplomației, apoi sa porte respunderea acei barbati, cari suntu surdi pentru vocile dreptului sî ale popóreloru,si se tînu numai de devis’a: Poterea e dreptulu. Istori’a va judecă apoi intre noi sî intre acei barbati, sî nu ’ncape ’ndoiéla, in a cui favore va esî sentinti’a eu.“ (Acclamatîuni.) Br. Tinti pune la loculu d’antâiu politica, sî nu dreptulu; de aceea apoi afla a fi nefolositóre resolutîunea proiectata, sî după ce cearca a o combate cu aceea , ca a decide asupr’a resboiului sî a pacei este unu dreptu necontestatu alu cortinei, aduce unu alta proiectu, sprijinita de 80 ablegativa sa dîca de majoritatea absoluta. Red, proiectulu adeca, ca deorece acea resolutiune combate politic’a ministeriului, fara de a areta alt’a mai buna, sî deorece ea nu mai póte impedeca acțiunea Austriei, candu stegurile eii fâlfâie lângă Eider, in fine de ore ce se ascepta, ca regimulu va pastra cu scumpatate interesele Austriei, interesele confederatîunei germane sî interesele ducateloru Schleswig sî Holstein , casa sa decidă, a trece peeste resolutiunea proiectata la ordinea dîlei. Propunerea acest’a, carea se ’mputa a o fi casliga lu Br. Ținti pe cale nu to mai onesta, intr’adeveru e sprijinita de 80 membri, dintre Ardeleni au subscris’o: Bolog’a, Alduleanu, Friedenfels, Lemény, Baritiu, Bohalielu, Trauschenfels, Groisz, Branosz, Reichenstein, Moldovanu, Cipariu, — va sadîca mai toti. Amu dîsu mai susu, ca proiectulu lui Tint, fiindu subscrisu de ,80 membri, cari suntu majoritatea din cas’a ablegatîloru, eră că sî priimitu, câci se ’nnielege de sine, ca ori care membru, subscriindu edata propunerea, la desbaterea asupr’a eii nu va vorbi in contra-i. Cu tote acestea icutanda ia cuventulu, pentru de a combate cu arme forte agere propunerea lui Tinti. Totu poporulu austriaco se ’ntreba cu mirare, ca pentru ce interesese ’neurea Austri’a intr’unu resboiusî in astfeliu de momente cumu póte cuteza cineva a asceptă dela representanti’a imperiului, ca sa lasa la o parte acésta afacere si sa treca la alte celea. „Precumu sunteti Domniavóstra, Domniloru, petrunsi de demnitatea acestei adunari, nu puteti priimi nici decâtu acesta propunere.“ (Pressedintele reprobeza aceste cuvinte, sî Kuranda continuata aperă resolutiunea, a areta, câtu de multu au gresîtu Austri’a aliandu-se cu Prussi’a, pe candu aru fi polutu merge pe o cale cu celelalte staluri germane, câci cine scie, nu vomu avè mâne poimane altu resboiu, pentru care ne vom trebui aliați, sî nu vomu avè de unde-i lua. In Austri’a n’avemu pace, ci numai unu armistițiu. Sî candu va veni apoi la resboiu, noi vom fi singuri sî debili; câci din espeditîunea dela Schleswig va trage pole Prussi’a ce va folosi, dar Austri’a desiguru numai slăbiciune. De aceea, dace, elu va apela sî va susține resolutîunea cu tóta poterea; ear aceia, cari voru sa tréca cuu aiuri nuaprește resolutîune, aceia voru abdicatîunea parlamentului, voru a-i legă gur’a, sî la actu lu acest’adensulum veci sî ’n pururea nu va da concursulu seu. (Applause.) — Protochevera crede, ca in sfaturi constitutîonale deciderea asupr’a resboiului si a paceieste unu dreptu alu coronei, sî ca prin resolutîune se face stricare constitutîonalismului; de aceea ca sa nu ia asupra si responsabilitatea pentru urmările resolutîunei, e in contr’a eii. — După elu vorbesce Sirene, reprobandu si densulu politic’a Austriei, carea pe candu era pe calea cea mai buna de a se popularisa in Germani’a , pe atunci se alieza cu Prussi’a lui Bismarck , — o aliantia , prin carea se teme "ca se va discredita numele austriacu. Opiniunea publica au condamnatu procederea regimului, si densulu crede, ca Austri’a avea numai un’a politica , adica de a tine strinsu de confederatîunea germana. Regimulu insa a fostu de alta părere, hotarindu invasiunea in Schleswig si apoi motivandu-o cu onerea sî puterea imperiului, pe candu acestea suntu numai vorbe, care traducendu-se in limb a cea adeverata, insemneza „vanitate“ sî „ingamfare“. (Presiedintele Iuruga a lasă la o parte acești termini personali; Sirene: Déca nu e iertatu aici a vorbi libera sî a-si spune cu franchetia opiniunea , voiu sie de josu sî voiu tace de totu. Onórea insa a unui regimu se cuprinde numai intru aceea, ca sa guberneze bine, sî onórea tierei numai intru aceea, ca cetatienii suntu mândrii sî multiumiti, a se tíne de acestu statu. Câtu pentru asta numit’a potere, elu crede, ca acestui titlu avemu de a multiumi mai multu de jumetate datoriele nóstre de statu. (Forte adeveratu! Red.) Pentru de a castiga o putere parula, oamu sacrificata cea adeverata, caci puterea cea adeverata se cuprinde