Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)
1865-09-26 / nr. 76
302 se resolve iarasi prin c. r. intermintiatura, ca cererei Valeniloru de mai susu nu se póte face destulu. Prin negativ’a acest’a bieții oieri văleni devinu in cea mai mare perpressitate. Sabiiu 25. La academi’a c. r. de drepturi de aici s’au inceputu de eri înscrierile. „Herm. Zig.“ ne spune ca noi inscrisi suntu până acum 48 de inși, dintre cari 17 Români , 16 Nemți si 15 Magiari (Secui).—După „Korunk se spune ca Clusienii nu numai sal’a pentru dieta, dar cu cartelele pentru deputați le voru oferi gratis. 1865. Bocsi’a montana (Comitatulu Carasiu) in Sept. Pré onorata Redactiune! Spre a nu vatâma modesti’a fatia cu alti barbati mai bine meritați, sî in interes sulu adeverului— sumu necessitatu in urmarea corespondintiei de aici publicata In anulu 72. alu pretiuitului jurnalu „Telegrafulu Romanu“ privitóre la procedur’a onoratei Universități (administratiuni) Comitatense cu denumirile de notari comunali, — arogă pre multu onorat’a Redactiune ca sa binevoiasca a înregistra urmatórea îndreptare in privinti’a asertiunei despre demissiunarea mea din posturi notariale sî specialrainte cu privire la respectarea limbei române de oficióse. Respectivulu domnu corespundinte de sî din deplina convingere s’au incumetatu a face cunoscute tóte faptele nede negavere, sî nedreptatîrile speciali comise din partea administratiunei comitatense, totuși ce se atinge de introducerea limbei române de limb’a oficiósa, sî mai cu sema de pasagiulu laudatoriu pentru mine .— Daea se pare a nu fi fostu bine informata, pentruca : Inca sub custata c. r. Pretura (sistema absolutistica) la anulu 1859 limba româna s’au fostu introdusa in tóte comunitatile cercului pretoriale de limb’a oficiasa, prin insuintiele spectavorului Domnii Philipu Pasculestii c. r. Pretore, acum Proto-fiscalu alu Comitatului Carasiu sî s’au fostu decretata in Comun’a acést’a cu ocasiunea unei siedintie generale protocolminte de limba oficiasa prin conlucrarea oficiantelui ai administratiunei comunale stimatului domnu A. D. fostu secretariu dominiale. — Dreptu-aceea meritata sî recunosc inti’a despre introducerea limbei române nu mi se cuvine mie, ci cu totu respectulu moderatiunei sî póte sî trebuie sa se atribuie cu privire la totu tradulu pretoriale speci. Domnu P. Pascu, iara pentru comun’a Bocsi’a montana știm. Domnu A. D. căci despre faptulu acest’a inca sî io dîu’a de astadi se afla documente autentice. De buna sema ca ieușindu denumita in anulu 1860 de Notariu comunale limb’a româna nu eră la oficiulu comunalu oficiase nici decumu, din causa ca antisti’a comunala de atunci nu avea nici unu individu aptu, care aru fi fostu in stare a manipula sî corespunde in limb’a româna. Prin urmare devenindu in posta cu notariu, sî vediendu cum ca decisiunea primitiva adusa in causa intrebuintiarei limbei române de oficiase de unu restempu aprópe la 1 */2 anu nici decâtunu s’a fostu respectata, sî in oficiulu comunalu numai ceteai alta decâtu unu Labirintu nemtiescu, pentru ca durere oficianții comunei de atunci nici acést’a nu o sciau bine, amu starnitu din tóte poterile a aduce de nou in efeptuire respectarea amintitei decissiuni sî estu modu cu ajutoriulu judelui comunale de atunci d’abia mi’au succesu a re’ntroduce de nou limb’a româna de oficiosa de carea eschisivu in tóte afacerile comunali ne-amu folositu. — Eu ca Notariu centrata de buna sema amu fostu deprinsu ca ajutoriu la spectatulu Judetiu cercuale respective din respectuositate câtra superioruta meu spectatulu Domnu .Iude prim. de cerci C. R. amu lucratu mai gata permanenta la DSca deprindiendu-ne eschistru cu referatele române cerculande pe la notariatele sustatatóre (nu intielegemu Red.) — Dar acést’a urmare cumca numai prin insuinttele mele s’a respectatu limb’a oficiósa româna sî din notariatele celelalte, câci respectivulu Domnu Stefu alu cercului singuru e bravu sî zelosu românu, sî ca atare aflandu inca dela antecesorulu seu limb’a româna oficiase in cercu, singuru au stâruitu ca sa se sustîna in vigóre sî respecteze acesta dreptu pretinsu spre ce au cu strensu pe subordinatii sei cu tóta asprimea. — Acésta declaratiune o făcu numai din punctu de vedere alu adeverului, sî ca sa ce incungiure ori sî ce imputatiune de maliție in privinti’a persónei mele. — Petru Petroviciu fostu Notariu Comunalu. V Vienn ’a. Dîuariele de aci ne impartasiescu sosirea Inastici S. Archiducelui Rainer la Vienn’a, sî denumirea baronului Wallerstorff de ministruta de comerciu. „W. Zig.“ comunica socotelele despre manipulatiunile economice cari s’au facutu in economi’a statului in estu anu, aducendu dóue conspecte despre resultatulu manipulatiunei până la finea lui Augusta 1865 sî astulu până la finea M Septembre. Celu d’antâiu arata ca preste preliminariulu senatului imp.s’a recutu numai cu 1,298,054; celu de alu doilea numai 900,905 asia; dara s’a redusu spesele cu aprópe 400,000; esprima speranti’a ca până la finea anului finantiata se voru reduce spesele la paritatea preliminariului statului. • Varietăți sî noutati de dl. Dîuariu nou politica „Actualitatea“ ese la Bucuresci sub redactiunea dlui Pantazi Ghic a; după cum vedemu din mrulu I. este ereditariulu abonantîloru „Epocei.“ — Procesu de Press a. Dîuariulu „N. Fr. Pr.“ avu unu procesu pentru ca a provocatu pre senatorii imperiali centralisti a se intr’uni in fati’a eveniminteloru ce se petrecu acum, fu judecata la 8 dîle aresta de casa sî 60 11. perdere din cauțiune , sub cuventu ca a facutu provocare pentru adunări neiertate. Aperatoriu s- a avutu pre renumitulu senatoru imp. Dr. Giskr a. Redactorele apela, jurnalistic’a centralistica su privesce de primulu martiru alu constitutiunei de Fauru. — „Ost. D. P.“ inca e in procesu, de operatori s’au imbiatu următorii senatori imperiali : Mühlfeld, Herbst, si Giskra. „Con.“ Principatele române unite. Publicamu aici unu actu de mare insemnetate referitoru la cestiunea bisericei ortodoxe din Romani’a. Prin acest’acoînnitoriuta României are de scopu a imprascia temerile Scaunului patriarhhalu din Constantinopole provenite din regularea afaceriloru bisericesci, ce s’a intemplatu in anii din urma in Romani’a. Bata actulu Presante Părinte! Cu unu fiu smerita alu sântei biserici ortodoxe, amu pri—imitu cu cea mai adanca pietate parintésca prea fericitei vóstro epistola, nu potu insa ascunde,, ca vatematórea portare ce a tînutu aci archimandritulu Cleobule, m’a petrunsu de cea mai viia machnire. Cuviosî’a s’a a părăsita tóte datoriele sele sî, in locu de a îndeplini pe lânga mine missiunea sea conciliatrice, nu s’a sfiitu a face acte imprudinti , a frecventa omenii desordinii, a patrona ideile loru, astfelu ca, insusîndu-si prin acést’a unu rota neinvoitu de legi, guvernulu meu a fostu constrinsu a intrebuintiu,— dorere ,— o rigore neusitata in contr’a trimisului preafericirei vóstre. Totusi amu citita scrisórea preafericirei vóstre cu ochii mintii, sî inchinandu cugetariie mele cele ascunse mântuitorului nostru, carele este inceputulu si capulu nemuritoru alu bisericei, m’amu intrebatu déca, in adeveru, o națiune este condemnabile, fiindcă a voita sa intarésca, pe pamentulu ei, fundamentele pe cari suntu astediate strălucirea eterna si glori’a neînvinsa a bisericei ortodoxe, m’amu intrebatu déca , in adeveru, legile de organisatiune si de disciplina, acum consimțite de o tiera intrága,— de cleru si poporu,— déca acele legi , prin cari se stabilesce o mai folositoria ordine materiala in biseric’a ortodoxa româna , suntu intr’atâtu depărtate de spiritulu santeloru canóne sî de usulu seculariu pazitu in tie— rile ortodoxe, incâtu au pututu merită, din partea celui mai veneratu sî onoratu dintre pastorii crestinatatii, o manifestare atâta de insemnatóre câtra capulu unei națiuni care, in cursulu tempiloru, de aparurea a aretatu o nemărginită îngrijire sî o credinciósa iubire pentru biseric’a s’a. Apoi, in sinceritatea animei mele nu potu deocamdata a nu marturi preafericirei vóstre , ca missiunea ce aui incredintiatu archimandritului Cleobule, ca rostirea acteloru ce le-a adusu suntu fara exemplu in analele tierei, sî fara precedente in traditiunile bisericei independinte a Daciei. O asemenea cruda ispita nu poteama ascepta sa ne lovesca chiaru din acea parte, care, in zilele ei de asuprire sî de necasuri, a primitu dela noi din tempi vechi, sî priimesce chiaru astadi, cu mâna larga atâte, si atâtu de mari dovedi de iubire sî de generositate, precum n’au priimitu din nici o parte a lumii creștine. —•. Cu crestinu, asta si doritu a poté ascunde sub umilinti’a ce se cuvine unui supusu fiu alu bisericei, dureros’a surprindere ce mi-a causatu initiativ’a luata de preafericirea vóstra intr-o asta grava pornire in contr’a tierei mele, insa, cu Domnu purtandu sarcin’a trecutului si a viitoriului natîunei române, nu potu tace, ci stim datoru a spera, in contr’a ver carei incercari, antic’a autocefalia a bisericei dace. Voiu întreprinde dara, preasânte părinte, a proba preafericirei vóstre, cu dreptulu bisericei universale, cu sânte canóne in mâna, cu dreptulu, cu usulu, cu datinele consacrate de secuii ale bisericei Daciei,—. dreptu, usu su datine recunoscute de tóta biseric’a, sî anume de biseric’a Constantinopolei, ca Românii, in afacerile loru bisericesci, sî astadata cu totdeun’a, s’au tînutu in îngrădirile spiritului credintiei loru, in marginele prescriptiuniloru canonice sî iu limitele legature