Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)
1865-02-14 / nr. 13
flete, 9I déca voiu repartî numerulu acest’a pe tóta tier’a luandu poporatiunea intréga de dóue mill., resultatulu ese, ca tier’a dupa modulu acestu nedreptu si contrariu nornativeloru platesce mai multu cu 97 mill. Déca voiu intra si mai afundu in mijloculu familieloru , trebuie sa indreptu asertiunea D. d. col. Filtsch, cumca feciorii platescu intrég’a dare pe capu, nu numai candu suntu insurati si porta o economia propria , ci si candu locuiescu laolalta. Asta se intampla d. c. in Magyar- Désce nr. casei 3, ca toti patru feciorii traiescu laolalta si totusi platescu unulu fiacare deplin’a contributiune pe capu de 4 f. 25. xr. Asta se intempla cu fetiori, cari dupa normativele sustatare aru trebui sa depună numai 3 fi, dar platescu 4 fi. si 25 xr. Luanda data acesta suma la cumpănă , me aflu silitu a me invoi pe deplinu cu dechlararea domnului baronii Tinti, ca summ a de contributiuni 400 mii f. e unu deficitu, care nu se póte scote, si din acestu temeiu amu dechlaratu eu, ca nu se potu uni cu propunerea lui Schneider. Dar nici din altu temeiu nu me potu invoi, pentruca de pre ce scadiatur’a in sine nu ede feliulu acest’a, nu potu precepe cum vre acum inalt’a casa a scote o bonificare , o suplinire prin contributiunea pe pamentu, pentru ca n’are nici unu motivu la acest’a. Candu m’asiu potu convinge, ca Ardeiului i s’aru da prin acesta o gratificatiune, suventiune, care nu se cere, atunci, ca ardelenu, dar deodata si cu deputata, m’asiu dechiaru pentru propunerea d. Schneider sî o asiu sprijini. Dar fiindcă nu sunt convinsu despre aceea, trebuie sa me de chiaru pentru propunerea regimului cu tote, ca după cum dîsei , chiaru nici acést’a nu ne multiumesce, pentru ca celu seracu, care a platitu până acum 4 f. numai cu forte mare greutate va plati sî 3 f., sî se va adeveri aserțiunea d. Sadi 1u , care dîse : „Tocm’a de se va sî priimi legea sandîunata , de securu , ca Ardelulu cu aceea totu nu va poté deveni la o atare destoinicia de a contribui , câtu apoi cu tóte acestea sa nu mai aiba lipsa in viitoriu de asemenea scadiaminte.“ Aceste scadiaminte aru veni înainte intr’o mesura forte pucina, dar totuși pentru tiara proposiliunea regimului aru fi de unu folosut deosebitu. De altmintielea de cumva s’ar priimi propunerea lui Schneider, atunci me voiu afla silitu a esî inainte cu o propunere eventuala, cu adausu. Dela Congressulu serbescu. Scirile, ce se aflamu in dîuarie despre congressulu acest’a, suntu forte putîne. „Ost sî Vest“ ne presentéza intre altele sî cuprinsulu pe scurtu alu unei cuventuri atingatóre de caus’a, póte cea mai delicata, din câte au sa se desbata in congressu,de caus’a despartirei cercuriloru române de câtra cele serbesci sî de caus’a averei. Dr. Miletic, carele se pare a fi sufletulu opposilî unei din congressu, privesce ierarchi’a cea noua a Româniloru sî totodată deciderea cercuriloru diecesane ale acestei ierarhii , cu o vatemare de autonomi’a bisericei serbesci. Densulu adeca pretinde, ca cercurile diecesane sînatore de ierarhhi’a romana sa se fia facutu numai după ascultarea opiniunei congressului serbescu. Cere dar, ca gravaminele si temerile de vatemarea autonomiei bisericesci sa se prismbca in adresa de multiumita. Dr. Miletic si baseza afertele pe dreptulu, care le da congressului sî dreptulu de initiativa sî de conduse definitive. Dr. Miletic dice in fine , ca Maiestatea Sea in urm’a dreptului maiislalicu a polulu crea Mitropoli’a româna; dreptulu acest’a insa nu implica si desemnarea cercuriloru sî dispunerea cu averea bisericésca. — Dupa scirile mai noue sinodulu a priimitu institutiunile de capelani sistemisati , pastrarea sessiuniloru parochiale de pamentu, schimbarea stolei cu venituri fixe pentru Capelani , Parochi sî Protopopi, precum sî solidaritatea natîrnei serbesci in biserica sî scóla. — o prelegere detaiata despre opulu lui Teleki sî amu desfassuratu, ca opulu este compusu, partea cea mai mare, dupa traditîuni verbale si raporte nesigure, ca din acesta causa merita putina credintta, preste totu are colore romantica sî este scrisu in interesul politicei domnitóre de partida, va sa dîca unu opt unilateralii ; ioamu adusu inainte vre-o dóuespradiece momente de însemnătate, intemplari sî fapte , care suntu momentele cele mai însemnate ale revoltei romane, sî amu documentații cu acte ne cunoscute pâna aci , ca acele suntu parte esențialii desfigurate ori ne adeveratu predate , parte plăsmuite. De cele din urma se tine sî audienti’a lui Hor’a la Imperatulu Iosifu II. Intre tóte opurile, memoriele tipărite sî scrise câte au citu despre rebeliunea romana , a lui Teleki e celu d’antâiu, care amintesee de audiviti’a acést’a , sî adeca dupa o epistola privata dela 1830 a unui Ribiczei, carea se afla numai in manuscriptu si care dupa totu cuprinsulu eii nu se póte privi de altceva de câtu de unu pasquitl. In epistola acést’a se dîce, ca Ribiczei au aflatu dela unu Szodler auditoriu alu regimentului Carolu de Toscan’a, care Szodler era pe tempulu acela la Imperatulu , candu era sî Hor’a cu o suplica ?. supusîloru camerali din Zlatn’a. Stodler sa fia auditu pe suplicantulu Horea rogandu pe Imperatulu sa sferme catusîele poporului, caci altmintrea poporulu va fi silitu a se elibera singura. Pre acesta au respunsu Imperatulu: „Asta sa faceti“ sî Horea in semnu de multiumita s’au aruncatu la piciórele Imperatului. Asta suna relatiunea acést’a neghioba despre audienti’a, care nu au fostu nici candu, pentru ca Horea au suplicatu cu suplic’a sea numai la cancelari’a aulica transsilvana. Contele Teleki nu s’au indestulitu a presenta celitorilor a sei fabula acést’a, dupa cum o spune epistola lui Ribiczei, ci elu au mai adausu sî o poveste, carea in epistola nu se afla nicidecum, ca au fostu sî Szodler la audientia de falia. In siedinti’a amintita a academiei magiare amu cetită atâtu loculi cestiunatu din opulu Telekianu , câtu sî impartasîrea epistolei lui Ribiczei din cuventu in cuventu, sî apoi m’amuesprimatu publice, ca contele Teleki numai pentru aceea au falsificatu fantân’a cea de altmintrea suspiciósa , ca sa póta întunecă memoria nobilului sî filantropului Imperalu. In acestasi modu au afirmatu contele Teleki , ca la revolt’a romana au fostu in jocu intrigi russesci sî tendintte panslavistice, pentru ca in 1785 umblau prin Tranni’a vreocâtiva tierani rusesci de vindeau scóne poporului ignoranții , (dupa elu agenți permanenți russesci), si acésta poveste prin documente oficiase. Eu amu resturnatu E fapta istorica constatata, ca la revolt’a romana nu au fostu nici o influintia străină; dram’a cea sangerósa au fostu numai fruptele referintieloru urbariale, precum si starea cea apelata si fara *de nici unu dreptu in care au fostu detinuții poporulu românu din Transsilvani’a sute de ani. Anevoia s’au facutu abusu asia mare cu istori’a, cu cum este acést’a din partea contelui Teleki, desiguru numai pentru scopuri de partida. Romaniiulu acestu poblicu istoricii sî lu póte cineva numai atunci explicâ déca lu va aduce in legătură cu situațîunea politicei domnitore din Ungaria, precum sî cu lupt’a raseloru, a cârei arena e adi Transsilvani’a. Franciscu Szilágyi m. p. Consiliariu c. r. de sculesî membru corespundinte alu academiei unguresci de solintie. Din comitatulu Torontalului, in 5/17 Febr. (Intardîata). Steu’a cea maretia, de carea prin intrigi străine fuseramu lipsiti mai bóne secule întregi, cu alti carei doru se immormentara moșii sî strămoșii noștri. Atotpotintele s’au indurata in dîlele nascerei Domnului si Mantuitoriului nostru lisusu Christosu a o areta pe bolt’a ceriului , ale carei racie splendide cu fulgerulu se respandira sî starsera lacrimi de bucuria din ochii fiacarui Românu de credinti’a resariteana. Acésta da memorabila , in carea I’revedinti’a a binevoitu prin gralî’a Maiestoiei Sale a Preialtiatului nostru Imperalu Franciscu Iosifu l. a verso darulu seu asupr’a poporului romanescu—cu infiintiarea Mitropoliei—la a carei demnitate fu chiamata illustr’a persona a Esc. Sele Profanlitului Archiepiscopu Andreiu Baronu de Siagun’a, nu o polura nici locuitorii comunei Toracului micu trece cu vederea, ci, cuprinși de bucuria, in dîu’a intempinarei Domnului se adunara mici sî mari la biserica , treascuri sî cantari serbatoresci detera unde intre salve de multiumita ceriului pentru acestu daru multu doritu. Dupa finitulu sântei Liturgii on. Preoti locali: I. Opreanu, G. Bugarinu si Pavelu Fizesianu lacrimandu inaltiara rogaciuni ferbinti câtra atotpotintele pentru scump’a sanetate a Mai Sele, carele cu unu părinte adeveratu alu popórelora supuse gloriósei case domnitóre s’au induratu prea gralîosu a sanctîuna prin Dupa „Alig. Zig.“ impartasîmu urmatórea corespundintia • Istoria revolutiunei lui Horea de contele D. Teleki. Bud’a 5 Februariu. „Alig. Zig“ comunica o scrisóre „dela Tiss’a,“ in care se face unu raportu asupr’a opului contelui Dominicu Teleki: A Hora támadása története — alui carui obiectu este rebeliunea din 1784—si alu carui raportu trebuie sa fiu opugnatu. Contele Teleki si-au facutu de problema : a presentu publicului magiaru pre imperatulu losifu I cu pre urdîtoriulu revoltei tieraniloru din 1784, mai departe au cautatu in regimulu celu dupa elu, sinistru alu monarhului acestuia, căușele cele mai însemnate ale acelei rebeliuni. Sistemulu regimului Imperatului Iosifu, nu s’au rusînatu a lu descrie cu colorile cele mai urîte sî a lu aretu cu o liesatura de maliția, de viclenii sî ticăloșii. Eu amu tînutu in 9 ianuariu a. c. in ssedinti’a academiei magiare