Telegrafulu Romanu, 1866 (Anul 14, nr. 1-103)
1866-05-26 / nr. 41
101 Din Prussi’a afiama ca de nou se făcu de chiar ori ca urmările suntu numai defensive si ca Prussi’a e gala a reduce urmările sele la stare de pace, déca federatiunea germana va mijloci că sî urmările Austriei sî ale Saxoniei sa se reducă la starea de pace. Déca federatiunea nu va pute sa mijlocesca acest’a, sau deca membrii federatiunei se voru opune reformei federatiunei proiectate de Prussi’a, atunci acest’a nu pote sa traga alta consecintta decatu ca federatiunea ia form’a ei presenta nu mai pote corespunde chiamarei sele si asla ca ea (Prussi’a) nu va gresi, deca convingerea acesta a ei va servi de basca decisiuniloru ei mai departe. Unii telegrama din Berlinu dela 2 Iuniu ne anuntta ca o foia oficiasa din Berlinu N. A. Zig. vede in declaratiunea Austriei de a convoca sfaturile din Holstein in dieta , o provocare a rasboiului din partea Austriei. Mai departe dice acea fora, ca convocarea e o rumpere de tratate sî o vatemare a drepturiloru de suveranitate ale Prussiei, pentru ca prin acest’a se vatama referinttele de supusu in cari se afla ducatulu Holstein fatia cu Prussi’a in urm’a tratateloru. Prussi’a asla dara se va vede necesitată a pasî cu energia in contr’a acestoru mesuri. După Schlesische Zig, se aude din Vienn’a ca suntu semne in urm’a carora se póte deduce ca cestiunea italiana se silescu diplomația o strapune in orientu sî de aceea vorbelc cele multe despre compensatiuni in resaritu. In Constantinopole s’au simtitu ce ve de unu asemenea planuri de aceea parfa se vede necessitata a se alipi catu mai tare de Austri’a. Din aceste se esplica apoi mai departe apararea corabiiloru resbelice turcesci in marea adriatica. Din Constantinopole se scrie: ca ministrulu de resboiu Abdul Kerim pasi’a a fostu plecatu la Varn’a sî Siuml’a spre a inspecting corpulu de 40,000 ce aveau sa intre in Romani’a, fu insa rechiamatu s’ au sî sositu, iara in Constantinopolea. Alte scrii ne spunu ca Turci’a in adeveru eră determinata a intra cu trupe in Romani’a, dara la amenintiarea ce-i veni dela Parisu , ca intrarea acést’a aru puté sa devină fatala pentru Turci’a insasi, s’a revocatu tóte mesurile de intrare si s'a invoitu la așteptarea resultatului conferintieloru. Despre Romani ’a spunu dîuariele vienese ca linistea inca nu e cu totu restatorita. Mai departe ca „diplomati’a conservativa“ polecresce pre Domnitoriulu celu nou de siefu alu revolutiunei (?) „Presse“ după ce face cunoscutu ca Domnitoriulu celu de acum din Romani’a au fostu in armata austriaca sî ca la 1859 fu decoratu cu crucea pentru merite militarie, asigura ca elu face tóte încercările de a convinge pre representantele austriacu din Bucuresci despre datorinti’asea de a intra in referintie amicabile cu Austri’a. „Viitoriulu, dice acea fóia, ne va areta câtu de seriése suntu simpathiele lui Carolu I catra Austri’a.“ Revista dînaristica, care Despre „asimiliatiunea portîloru transilvane“ din „P. N.“, din citarâmu sî noi ceva din „Zlift“ in mulu trecutu, scrie „Pestbudinske vedomosti“ . E forte caracteristicu ca „P. N.“ nici nu vrea sa mai scie de unu mare principatu alu Transilvaniei, ci numai de partî ale Transilvaniei. Art. Vilalu legiloru din 1848 asigura marelui principatu institutiunile sî libertățile sele . „P. N.“ insa contopesce simplu Transilvani’a in Ungari’a „P. N.“ remane mai departe detoriu cu respunsulu pentru ce nu póte sî unu regimu dicasterialu sa fia responsabilu ca sî unu ministeriu. Déca „P. N.“ pledeza pentru denumirea oficialiloru prin ministeriu atunci se vede, ca liberalii rangiari nu voru sa fia autonomia municipala, care numai prin oficiali aleși pote fi asigurata , ci voru burocratisarea administratiunei întregi. Din punctulu nostru de vedere este totu un’a, déca avemu burocrati in fracu sî cilindru ori attila sî calpacu sî cu pinteni, singura deosebire ce se afla intre acesti’a e ca cei din urma ca servitori ai elementului magiari, voru magiari să mai tare, de cumu au germanisatu cei diantâiu sub Bach.“ „Pozor“ vorbindu despre referintiele intre Croati’a sî Ungari’a dice . Aceste doue tieri suntu avisate prin pusetiunea loru geografica sî prin interesele loru economice sî politice, la spriginulu imprumutatu. Totusi trebue sa recunoscemu cu sinceritate, ca aducerea aminte de trecutulu, care l’amu avutu traindu in comunitate cu Ungari’a , nu ne îndemna la o uniune cu acésta, mai alesu candu numai trecutulu e momentulu decisivu in acésta afacere. Trecutulu ne este sântu, viitoriulu natiunei nóstre insa sî mai sântu. Indata ce vomu veni la convingerea, ca viitoriulu nostru nu este asiediatu pre base sigure, déca nu vomu parasi calea trecutului, vomu da sfatu natiunei croate, de a pasi pre o cale cu totulu noua. Indata ce amu vedé, ca o legătură cu Ungaria nu aru fi natiunei nóstre de folosu, amu fi noi cei dintâiu cari amu desfatui natiunei uniunea. Sî la noi au trecutu tempulu amorului platonicu in politica, in a cărui locu au pasitu rațiunea sî calcularea. Noi pledamu cu deosebire pentru uniunea intre regatulu trimitu sî Ungari’a din causa: ca Austri’a precatu remane intresi care legaturi cu Germani’a va intrebuintra germanismulu ca unu mijlocu periculosu pentru slavi, romani sî magiari. Acésta precumpaulre ne face dispusi pentru o uniune cu Ungari’a cu atât’a mai tare, incâtu suntemu convinsi, ca deputatiunea nostra regnicolara sî atuncea nu va lasa din mâna firulu unei tropecâri intre Ungari’a sî Croati’a, candu s’aru areta pericululu de a se rumpe. Croații voru documentă ca nu e vin’a loru déca dóue popóre constituționale nu s’au pututu intielege.— Cele dóue cause , ce aru puté duce la o rumpere a pertracturiloru intre Pest’a sî Agri’a, aru fi pretensiunile din partea magiariloru, care aru atinge intregitatea teritoriala sî autonomi’a regatului trimitu. Desî scimu bine ca in discussiunile deputatiunei regnicolare ungaro-croate nu s’a facutu amintire de adreptulu despre Fiume, nu ne indoimu , ca o singura asemenea pretensiune aru fi in stare de a nimici orice inttelegere. Autonomi’a regatului trimitu statorita in art. croata 42 din 1861, noi o scrmu acesta prea bine, nu e punctu de certa intre deputatiunea regnicolara ungaro-croata. Noi dorimu din anima o uniune cu Ungari’a, dara acestei’a inca trebuie sa-i faca la anima a-si conserva in noi unu sotiu prea credinciosu. Déca insa impacarea intre Pest’a si Agri’a nu se póte realisa, noi croatii nu desperamu. In unu altu numeru vine „Pozor“ asupr’a portratoriloru deputatiunei regnicolare din Pest’a sî dîce, ca déca Fiume este pétr’a descandela intre Unguri sî Croați atunci de impacare nu mai pote fi vorba. Referintiele Fiumei dela 1848 suntu referintie de usur* patiune, iara dreptulu de posessiune alu litoralelui intregu este alu croatîloru. Simpathiele Fiumeniloru pentru Ungari’a nu suntu aici după acelu dîuariu, decâtu insunnti’a italianismului de a predomni croatismulu (slavismulu). Cu privire la politica din afara reproduceriu după „Românulu“ din diuariulu „Des Débats“ dela 24 Maiu , „Depesia dela Bucuresci anuntta ca principele de Hohenzollern a intratu eri in capitala in mijloculu unui mare entusiasmu, si ca după ce a asistatu la Te Deum cantatu in Catedrale, a mersu in adunarea legislativa unde a facutu juramentulu si a pronuntiatu unu discursu in frantiuzesce, forte aplaudatu. Adunarea a votati? in unanimitate in degenaturu principelui Carolu-Antoniu de Hohenzollern, tatalu noului domnu ; dar depesi’a nu ne spune déca acestu volu s’a datu inainte de venirea acestui din urma, s’audica s’a emisu in aceeasi sredintia in care acest’a a venitu sa fac juramentulu. Oricumu aru fi, conditiunile cerute de art. 13 al conventiunei se gasescu astufelu îndeplinite intr’unu modu pate camu judeicu ; casulu in care indigenatulu s’aru conferi unui străinu pentru alu face eligibile n’au fostu prevediutu de conventiune, prin urmare românii suntu in dreptulu loru. Printr’o asemea subtilitate acum’a diece ani ei ajunseră a realisa unirea moldo-româna, sî pentru a dou’a ora li se intempla sa se intreca in finetia cu diplomatic sî sa o bata cu propriele sele arme pe propriulu seu terron.“ In ce privesce o intervenire in Romania, „Des Debats“ conține urmatórele renduri: „Diplomații muscali trecu de forte dibaci in artea de a amăgi lumea, si politicii turcesci suntu capabili se oferesca eterniloru sei inimici chieile capitalei loru pe o tava de argintii, crediendu ca făcu o fapta maiestra sî ca astufelu urmeza cestiunea Orientelui. Ea aru fi in adeveru curmata sî Alah va fi voit’o ; dar numai vointi’a lui Alah nu este in stare singura sa reguleze afacerile din acesta lume, se mai afla sî vointi’a Franciei, care trebue tinuta in semn. Sî este in interesulu Franciei ca Principatele sa formeze unu statu unitu, solidu sî independinte, sî pentru acésta Franci’a in Conferintie n’au fostu contraria alegerei unui principe strainu. Alte puteri cari au asemene multe cuvinte că sa opun o bariera cotropiriloru Russiei, s’au pronuntiatu in același sensu, si printre aceste puteri aru fi trebuitu sa se gasesca chiaru Pórfa, care pare ca se complace a se afundă din nou in prapasti’a din care amu scos’o noi intâi’a ora. Dar nu este vorb’a de ea in acestu momentu, nu ne atingu destinatele ei, dar acelea ale unui poporu a cărei independinti’a importa ecuilibrulu europénu , care lupta cu curagiu pentru a o conservă, sî pe care nu putemu sa o lasamu in voi’a ambitiunei muscalesci , fără sa periculomu interesele nóstre sî sa facemu sa se slabesca influinti’a nóstra. La St. Petersburg se póte crede, ca multiumita complicatiuniloru actuali, a venitu momentulu sa recâștige temimulu perdutu, acum’a diece ani. Dar Franci’a sî Engliter’a trebui voru ele are sa permitia că resultatele politice ale resbelului din Crimea sa fia puse din nou afladi in cestiune sî intr’unu modu atâtu de neasteptatu ? Dela diet’a Ungariei* In 30 Maiu s’a tînutu siedintia plenara sub presiedinti’a dlui Szentivănyi. După cetirea si verificarea protocolului din siedinti’a din urma impartusiesce pressedintele mai multe suplici intrate. Dreptu caracteristica sa amintimu sî noi aici de unele din acestea. Unu patriotu așterne o petitiune in lucruri de eredîre (moștenire); altulu cere sa i se dea voia sa venda beuturi spirituale , altulu urgeza regularea vendiarei de sare, vine apoi inainte o cerere la unu procesu pentru cărțile funduarie alta a unui vienesti carele se ruga a i se concede sa fia de fatia la pertratarea finala a processului seu ; mai multe comune petitioneza a se incorpora la comitatulu Mar