Telegrafulu Romanu, 1866 (Anul 14, nr. 1-103)
1866-09-11 / nr. 72
foca, ca românii se afla continuu in locuinttele dela media-noptea dunărei, o opiniune sigura si neatacabila ? Suntu magiarii, după cum afirma acelea voci, descălecători mai noi, o pătura mai prospera preste basca cea vechia a românismului (des romanischen Volksthums). E intre români (Walachen) sî magiari proportiunea aceea, carea e in Angli’a intre Briti sî Sassoni , Sassoni sî Normani ? Calcatau sî aici in picidre învingătorii pre unu poporu vechiu sî ia luatu pamêntulu patriei sele, aerulu libertatiei sî lumin’a dreptului Autorulu se tangue, ca spre respunderea la intrebarile din urma, nu-i stau la îndemâna calaudii istorici, buna era cum e acest’a in Britani’a, seu in Spani’a pre tempulu domniiei arabice, déca ceremu calaudi istorici pre terenulu istoriei valachice sî valachico-magiare, nu capatamu nici unu respunsu.“ Autorulu afla ca in istori’a poporului romanu (des vvalachischen Volkes) spre media nópte dela Dunăre inceta in sut’a a 3-a sî se reîncepe cu sur’a a 12-a după Chr, afla asta dara o lacuna istorica de 9 secuii, carea după parerea densului numai pre peninsul’a balcanica, in adeverat’a Cimeria a erului de mijlocu, mai afla parochia. Venindu la Aurelianu i aplica sî autorulu, obligat ’a trecere cu totii si cu tote ce au fostu romanu dincolo de Dunăre. Combate părerile lui Petru Maioru, care le arata, ca e imposibila a trece o multime asia mare de omeni dintr’odata. Concede insa apoi ca nu au trecutu asta in pripa cu totii, ci au mai trecutu sî după depărtarea legiuniloru din Daci’a etc. Spatiulu nu ne ierta sa ne estindemu mai pre largu la tóte sî asta trecemu la cestiunile cari trecu preste interesulu specialu scientificu. Autorulu data strămută pre români sub Aurelianu dincolo de dunăre cu tolulu, afirma ca pana in secululu 13 nu se face pomenire de români. Cum sî explica autorulu esistinli’a Româniloru dela dunăre până la Dnistru sî dela Tiss’a până la marea negra ? La inceputulu resbeleloru de independintia ale româniloru de dincolo de dunăre, ajutați de bulgari, pre la finea seculului 12 contra imp.liancu N dîce autorulu, ca s’a inceputu a se astedia unii români la media-nóptea dunărei. „Siliti câte odata sa fuga in Cumani’a au trebuitu valahii sa vada câtu de atragatóre si defavorabile suntu ținuturile acele pentru pasiunile loru si câte un’a familia, câte unu despartiementu voru fi preferitu sa remana pre loculu nordicu sî numai putînu locuitu. Românii au invasiunatu pe rendu sî fara sgomotu mare acestu teritoriu, ca pastori precum o făcu sî adi mocanii (pastorii) din Moldavi’a nunumai in Dobrudj’a ci sî in Macedonia sî Greci’a. (Va urma.) Ortografi’a romana. (Urmare). ÎL Dintre tóte ortografiele pre care aru fi mai potrivita pentru a impaca pretensiunile ce se ceru dela o ortografia ? Eu socotit : ca aceea prin care sa póta areta cu chiaritate sî perfectu regulele gramaticali cu deducerile loru, nelasandu in dubietate nici siguranti’a cetirei, vasadaca inlesnindu si cetirea si scrierea in modu rationalu. Acést’a ortografia aru fi cea mai corespundiatóre sî cea mai salutarie pentru noi românii. Calea acest’a insa ni-o arata numai ortografi’a Părintelui Cipariu cu putinele schimbări in aplicarea semneloru, sî ne adoptindu etimologi’a densului, basata numai pe anticitati câte odata nesigure sî neajunse de cea mai mare parte a celoru ce se ocupa cu cetirea sî scrierea, neavendu nici mediele, ce se ceru spre a pute urma densului in regiunile cele inalte filologice. Marginindu-ne data la ortografi’a Părintelui Cipariu sî cercetandu-o mai aprópe vedemu ca tóta greutatea la ortografi’a D-sele, ca sî la celelalte , atâtu pentru începători câtu sî pentru străini se reduce la scrierea sonuriloru î sî t., g, I, III, candu vinu a se scrie in mediulu cuvinteloru. O alta greutate sî nesigurantia atâtu pentru străini câtu sî pentru începători suntu diftongii proprii sî improprii in mediulu cuvinteloru. In privinti’a loru nu esista nici o regula sî nici ca e cu putintia a se pune vre-odata vre-un’a E dara necesariu a face atenti pe ortografisti sî gramatisti si la acest’a. Ce se atinge de i,b, ele se prefăcu din a, e, i (u, o); iara g, din s din sî iu din s. Daca acum gramatistii aru fi in stare a ne da nisce regule , fia câtu de grele, aretandu-ne unde suntu a se ceti simple sî unde a se ceti muiate, noi cei ce ne ocupamu cu elevii de 6_7 ani, amu fi coetenti. Căci orice se invetia pe basca reguleloru nu e greu, sî copiii déca invatietoriulu e numai in câtu-v’a practica , póte sa capaciteze pe micuții inveti acei sî sa faca unu sporiu in câtu sa îndestuleze pre ori sî cine. Copilulu câtu e de micu intreba, după caus’a lucrului sî numai de câtu-ti dîce , cum e acést’a ? ca eri mi-ai spusu altfeliu si altele, care aducu pre bietulu invetiatoriu iu perplesitate. A pune astadi nisce regule sî mânc a te abate dela ele, ce póte sa aduca decâtu neconstantia sî consecuintie triste si pagubitóre. A spune d. e. t înainte de I urmatu de o vocala se cetesce in mediulu cuvinteloru totudeun’a g (t) sî apoi venindu sa cetesci, vei ceti in locu de hârtia , hârja , in locu de Matia , Maja , in 1. d. inversia , inversa , socotu, in 1. d. Asi’a, Așa sî altele multe de acestea. Aici sa nu-mi obiecteze nimenea ca acest’a se intempla numai in cuvinte străine , ce nu e adeveratu, sî déca aru sî fi totusi nu e cuventu, caci déca suntu odata cuvinte străine vazîte in limba n’avemu ce face trebue sa le tînemu inca, caci nu le putemu scote fiindu atâtu de latîte. Ce atinge de diftongi apoi spuna-mi domnii filologi, ca cum amu sa capacitezu pre baiatu, ca care i e scurtu sî care e lungu , caci aceea cum ca românii inca au avutu numai unu semnu pentru sonului de sî l’au pronuntiatu in dóue forme, cu consonanta adeca sî cu vocale, nu e destulu si nu ne póte înduplecă , ca déca a fostu la ei nesigurantia in cetire sa fia si la noi erorile ce le-au avutu ei sa le adoptamu sî noi. Noi trebue sa fimu practici, caci practic’a e adî parol’a dîlei, se inttelege insa ca fara de a compromite regulele gramaticale cum făcu si domnii cei economi lasandu pre n finale, care are însemnătate gramaticala forte adenca basata sî in firea limbei. Cum sa cetimu : haina=haina, faina=faina, si alte multe asemenea. Ore ce aru patimi logica gramaticala (sumandu cele spuse) candu amu pune regula t, d. s, nainte de i (scurtu) e totudeun’a = si, z, m, sî apoi in mediu fiindu ca natura Ini i e dubita sa se sî însemne cu semnulu scurtu , iara i finale fiindu lotudeun’a de caracteru scurtu se remana cum este neinsemnatu, afara de se iutele locuri la cong. IV unde vine semnatu cu semnulu acutu (i) sî perfectulu simplu , unde natu cu semnulu greu (i). Asemenea sî diftongii propri prii in mediu, însemnați, caci iara suntu dubii. De unde scia unu strainu sî unu incepatoriu, a ceti bucuria=bucuria, caletoriacaletoria, calatoria=calatorie s. a. Sî apoi ce diferintia e intre domnii dela domnu sî sî domnii de la domnia séu domnie , candu colo e ii diftongu impropriu sî aici ii diftongu propriu, dincolo doi u=îi, aici ii=íi. Acest’a s’aru pute ilustra sî cu alte exemple pre care insa se póte află cine voiesce, in mesura bunicica in cartile scolastice. Ori sî cine póte vede dara nesecuritatea in scrierea sî cetirea acestoru feliu de cuvinte, insa cea mai mare greutate o intempina invetiatoriulu in scala elementara. — Aci numai vedi absurditățile, neconsecintiele sî neajunsurile unei ortografii. De aceea nici nu me sfiescu a face cu totu respectulu atenti pre filologii noștri la aceste impregiurari. Câci aci suferu copilașii cei nevinovați sî prin ei viitoriulu nostru celu plinit de speranție, pentru pecatele tăcute potu duce mai multa din capriciulu unoru filologi , departe de câmpulu practicu sî afundați in teorii seci si unilaterale, cari-si intipuescu ca propag’a cultura nationala, insuindu a croi o limba cu totulu noua , in loculu celei frumóse , vorbite si intielese de toti. Ore gramaticii suntu ei chiamati spre a produce limbi sî nu a da numai o direcțiune spre perfecționarea sî nobilarea limbei, a carei gramatica scria ? — Sî ore pentru ce sa chinuimu noi pruncii cei nevinovați cu astfeliu de nesiguritati ortografice ce nu aducu nici unu folosu nici in o privintia, ci din contra numai dauna sî pedeca atâtu invehementului, câtu sî culturei sî progresului cultivatoriu in genere. In locu de a ustura sî iniesni invenamentulu Iu ingreunâmn sî impedecâmu, numai pentru ore-care ilusiuni sî opiniuni false. Nu se cultiva, poporulu prin certe gramaticale sî ortografice. Acestea voru remane de aparurea numai in cerculu barbatîloru de sciintie mai înalte sî anume filologiloru de specialitate. Ei voru află originea limbei sî deducerea reguleloru ei gramaticale din ori-ce feliu de scriere. N’a fostu in stare sa ne întunece limb’a nici chiaru ortografi’a părintelui Chilu, apoi cu multu mai putînu va fi in stare a face acesta o ortografia cu străbune. (Va urma.) N. Mihaltianu. Sabiiu in 7/19 Sept. Comun’a bisericésca evang. de confessiunea augustana de aici se versî astadi o serbatóre frumósa a vietiei sele bisericesci : Dlu Ioanu Carolu Fusi, Parochulu de pân’ acum alu Hosmanului, dar acum alesu Parochu alu Sabiiului , fu presentatu astadi comunei sele. Pe la 9 ore dimineti’a se ’ncepu festivitatea, sî biseric’a curendu se umplu de privitori sî asculatori. Comitetulu bisericescu împreuna cu d. Comite alu natiunei sasesci, C. Schmidt, cu curatoru alu bisericei provinciale se adunase intr’aceea in cas’a parochiala, sub sunetulu clopoteloru si aclama liunile tinerimei scolare, ce formase spaliu prin pietr’a bise ricei, se dusesî nou alesulu Parochu, insotita de Comissarii bis. destinați. După ceremoniele obicinuite, adeca după predarea lui din decanatulu Nocrichiului, unde servise , si primirea in decanatulu Sabiiului, in care intra, veniră toti in ordine frumósa in biserica cea plina indesuita de ascultători; aici după esecutarea unei piese de musica vocala sî instrumentala, Parochulu M. Malmer din Slimnicu, unulu din cei mai distinși oratori ai bisericei evang. din Tranni’a, tînu unu cuventu gravu asupr’a temei dela Ev. Luc’a * Mie mi s’a intemplatu ca după ce amu percursu Aleedar. cu eirile sî baetii cetia binisioru, (invetiandu-i după metod’a cea noua) venindu sa cetesca cu latine intr’o dî cuventulu ciocu (isolatu unuiu din cele mai usiere) n’a fostu nici unuia care sa mi-lu cetésca curatu, ci cu totii cioci sî numai după esplicari si intrebari, mi-au cetitu curatu. Exemple de aceste intempiri destule.