Telegrafulu Romanu, 1866 (Anul 14, nr. 1-103)

1866-09-18 / nr. 74

tiunali, incâtu acei’n adî — póte sî obositi si­ disgustati, se voru simți fericiți, ca potu — „bene latere.“ „Parlit’a nemtiésca­ federale, ce de curendu sî începu a desbate si formulă programaba, trebuie sa marturisimu ca se apropia multu de principiele sî interesele nóstre, iara acea parte a federalistiloru slavi care, reprezentata prin „Zukunft“, încerca a se intielege cu ea, se vede ca simte importanti’a sî necesitatea spriginirei nóstre in lupt’a politica. — Sa firau numai noi intielepti sî solidari, sî __ne vomu convinge, ca nici unu programu alu partideloru străine nu se va putu introduce sî realisé fara conlucrarea nóstra.“— „Tr. Carpatîloru“ cu privire la Austri’a se esprima in mo­­dulu urmatoriu : „Lucrarea de reorganisatiune in fati’a carei’a sa gasesce cur­tea Vienei, este recunoscuta in generale cd cea mai difficile sî mai periculosa, de catra press’a européna. Déca se va cede la pretensiunile absurde ale Unguriloru, Austri’a i’si dea in capa ta­te nationalitatile celelalte nedreptățite, déca va caută sa impace pe toti cu o egala indraptatire. Ungurii se voru mania pentru ca ei pretindu supremația loru in statulu austriaca, sustînuta cu drep­­tulu istoricu. Austri’a se afla dara intr’o dilema, sî deocamdată, ceea ce a făcutu mai bine este ca nu s’a grabitu a se abandona cu totulu Unguriloru, sî imperatulu a amanatu resolutiunile sele , care erau de a acorda Unguriloru unu ministeriu speciale ceea ce de­sigura eră sa aduca si estensiunea privilegieloru dietei din Pest­a, sî din potriva nemultiumirea generale a restului imperiu­lui. Noi amu felicita din anima pe Austri’a candu ea aru voi sa intielega ca adeveratele sele interese suntu, nu in favorisarea u­­nei nationalitali, fia macaru-care, care nationalitate aru constitui ea singura unu mai mare numeru decatu fia-care dintre celelalte nationalitali in parte ale imperiului, ci in favorisarea tutor’a de­o potriva pentru ca acordandu-se tutor’a drepturile ce are fia-care, este posibile concentrarea fortieloru sî ea va pute sa se intaresca, eî Ungurii nu voru ave de ce sa se supere, caci ei nu voru perde nimic’a inlaturandu-se numai pretensiunile loru asupr’a altora na­­tionalitati. “ deodata a­mantine principiulu autoritatiei si a favorită progresulu. Acesta aliantia va despotă revoluțiunea de prestigiulu patronatului cu care ca pre­tinde a operă caus’a libertatiei popóreloru si va conservă mariloru sfaturi luminate intielept’a direcțiune a m­iscamentului democraticu care se mani­festa pretutindeni in Europ’a. Cu tote acestea, in miscamintele de cari­e cuprinsa fier’a este unu sentiem­entu legitimu care trebuie recunoscutu si precisatu. Resultatele resbelului din urma cuprindu in sine mare invetiatura, si care n’a costatu nimic’a onorei ostiriloru nóstre : ele ne arata necesitatea pentru aperarea teritoriului nostru, de a îndeplini fara intârdîare organisa­­tiunea nóstra ostasiasca. Națiunea nu va lipsi la acesta dorintia carea nu póte fi vre-o amenint­are pentru nimenea; ea cu dreptulu e mandra de va­­larea ostiriloru sele; susceptibilitățile sele stârnite prin suvenirea fortieloru sele militarie, prin numele si faptele suveranului care o guverneza nu suntu decâtu espressiunea vointiei sele energice de a mantine neatinsu rangulu si influinti’a sea in lume. Pre scurtu, din punctulu de vedere mai inaltu de unde guvernulu imperatescu consideră­u destinele Europei, orisontele i se pare curatîtu de eventualități amenintiatóre; probleme insuflatóre de temere, cari trebuiau deslegate pentru ca nu se potu sugrumă, se îngreunau asupr’a destineloru popóreloru; ele s’aru fi pututu impune cu sil’a in tempuri mai grele , de primiră deslegarea lor firesca fara multe cutrieraturi violenti si fara peri­­culosulu ajutoriu alu patimeloru revolutionarie. Pacea carea va fi asiediata pre asemenea temelie va fi pace tînetare. Câtu pentru Franci’a ori in catrâu sa privésca nu vedu nimic’a ce s-aru puté impedeca mersulu séu, turbură prosperitatea sea. Padindu cu tóte pu­terile relatiuni amirabile, condusa prin o politica ale carei’a semne de ta­­rna suntu generositatea si cumpetarea, radimata pre imposantea sea unitate, cu geniul 11 seu care lucesce pretutindenea, cu vistieriele sele si credibilii seu care fecundeza Europ­a, cu puterile sele militari desvoltate, incungiu­­rata de acum înainte de națiuni neatarnate, ea apare nu mai putîni mare , ea va remane nu mai putîni respectata. Aceste suntu cuvintele cari trebue sa te graiesci in reporturile cu gu­vernulu la care esti acreditatu. Prim­esce Die, etc. La Valette. Cercularium­ ministr. Lavalette P­a­r­i­s­u 16 Septembre. (Capétu.) Prin ce feliu de reactiune singuratica a trecutului asupr’a veritoriului opiniunei publice aru vedé Franci’a, nu aliați ci inimici ai sei in acestea na­­tionalitati liberate de unu trecutu care ne fuse dusmanu, chiamate la viétia noua, conduse de principie cari suntu ale nóstre, însufletite de sentiemintele inaintarei cari formeza legatur’a de pace a societatîloru moderne ? Europ’a mai tare constituita, făcută mai omogena, prin divisiunile te­ritoriali mai precise, e o garanția pentru pacea continentului si nu e nici o periculo nici dauna pentru națiunea nóstra. Acest’a , cu Algiri’a­numera mai bine de 40 milione locuitori, Germani’a 37 milione, din cari 29 m­ in confedera nordica si 8 in cea sudica; Austri’a 35, Itali’a 26: Ispani’a 18. Ce este intru acesta impartire a puteriloru europene ce ni-aru pute insufla grnge ? O putere neresistibile, trebuie ore sa ne para reu de acest’a ? impinge poporele a se reuni in agramadituri mari, facendu a dispare staturile secun­­darie. Acesta tendintta nasce din dorula de a asigură interesele generali prin garanție mai eficaci. Póte fi ca dens’a e inspirata prin unu­teliu de prevedere providențiale a destineloru lumei. Pro­fanda vechiele poporatiuni ale continentului, intre marginile loru cele auguste nu crescu decâtu cu incetulu, Russi’a si Republic’a stateloru unite americane potu, mai înainte de unu seculu, numerâ fia­care 100 mili­óne de omeni. Cu tote ca progresulu acestoru dóue mari imperatii n’are sa fia pentru noi obiectu de îngrijire, si ca din contra noi aplaudamu la ge­­nerósele loru staruinite in favorea natiuniloru apelate, este interesulu pre­­vedietoriu alu natiuniloru din centrulu Europei de a nu remane mai multe menuniiate intru atâtea sfaturi deosebite fara de putere si fara de spiritu publicu. Politic­a trebuie sa se inaltie preste angustele si uriciósele prejudetie ale evului trecutu. Imperatulu nu crede ca marimea unei tieri aterna dela despotiniiarea popóreloru cari o incungiura si nu vede adeverat’a cumpănă decâtu intru dorintiele multiumite ale natiuniloru Europei. Intru acést’a den­­.sulu umn­eza vechieloru convingeri si traditiuniloru familiei sele. Napoleonu I. prevediuse schimbările cari se intempla astadi pre continentulu europénu. Elu depusese seminti’a nationalitatiloru noue: in peninsula, creandu regatulu Italiei; in Germani’a facendu a desparti 253 staturi nedependinti. Déca aceste consideratiuni suntu adeverate , imperatulu avu dreptu cuventu de a primi rolulu de mijlocitoriu, care nu iű fara de gloria, de a opri nefolositórele si durerósele versuri de sânge, de a modera pre invinga­­toriulu prin intrevenirea sea amirabile, de a imputîna urmările nenorocirei, de a urmări, in mediulu atâtoru pedeci, reasiediarea pacei. Din contra elu nu aru fi recunoscutu inalt’a sea responsabilitate de cum­va, vatemandu neutralitatea promisa si prochlamata, s’aru fi aruncatu pre neașteptate intru prepastiele unui resbelu mare, unulu din acele resbele cari redestepta ur’a natiuniloru si in cari se ciocnescu națiuni întregi. Care aru fi fostu, intru adeveru, scopulu acestei lupte începute de buna voia in contr’a Prussiei, si neincungiuratu in contr’a Rusiei ? O cucerire, o imma­­rire teritoriale . . . ? Ci guvernulu imperatescu au aplecatu demultu a­­cestea principie in privinti’a intinderei teritoriali. Elu pricepe elu a pri­­ceputu anessiunile impuse prin necesitatea absoluta, reunindu patriei popo­ratiuni cu aceleași datine, cu același spiritu natiunale că si noi, si densulu a cerutu liberei învoiri a Sabaudiei (Savoiei) si a comitatului de Nizza reasiedia­rea fruntarieloru nóstre natiunali. Franci’a nu póte dori decâtu atari immariri cari nu slabescu poteric’a sca coesiune; ea insa trebuie pururea sa lucre la inimarirea sea morale seu politica facendu a servi in curgerea sea mari­­loru interese ale civilisatiunei. Rolulu seu este de a întări contielegerea intre tóte puterile cari voru La miscarile din Orienta. Dinaria Débats dice ca „totu Orientele pare in acestu momentu forte agitatu. Siri’a este din nou turburata prin lupt’a Drusiloru sî a Maronitiloru; insul’a Samos, un’a din cele mai de căpetenia din Archipelagu prin poporatiunea sî prin comerciabi seu, este pe priporulu insurectiunei. La ceealalta estremitate a imperiului tur­­cescu, vedemu poporatiunile Epirului luandu parte la atîliarea ge­nerala. Se spune ca mai multe sate s’au resculatu sî ca Epirotii au trimisu o adresa puteriloru celoru mari , pe care o reproducă tote foile elene. „Albani’a se misca si ea sî scrisori din Aten’a catra Aginti’a Havas spunu ca 3,000 de insurgenți din districtele Tsihamparia sî Divra au atacatu sî au invinsu trupele turce.“ Ea ca acum discursulu publicații de foile straine prin ca rn ju­nele rege alu Elemiei, George I, aru fi respunsu ministriloru puteriloru străine. „Turci’a prin violarea tratateloru, a impinsu la rescula popo­ratiunile creștine. Câtu despre mine, nu potu opri pe supusii mei de a ajuta pe frații loru in peire; sî chiaru d’asiu puté, nu voiu puté uita ca suntu nu numai regele Greciei, ci anca alu tuturora Eleniloru. Decâtu a nu cunosce datoriele ce-mi suntu impuse, mai bine me voiu intorce in Danemarca. „Dela inceputulu miscarei ce s’a manifestatu in Cret­a, amu proclamata neutralitatea si amu ordinatu supusiloru mei a observa cu realitate tratatele. Cu tote aceste, Turci’a viola acelea­si tra­tate in privint­’a crestiniloru; prin urmare, nici eu nici Grecii nu vomu pute fi respundietori de eveniminte.“ Dîuariulu „Globalii“ din London, publica adresa deputatîloru din Creta a catra Pressedintele Staturiloru-Unite. In aceea adresa citimu si urmatoarele linie. In starea actuala in care suntemu, noi representantii subsem­nați ai poporului creștinu din Cret­a, cate diamu a-i cere respec­­tuosu, intervenirea Marei Democrație ce presiedi cu atât’a fericire, spre a atrage asupr’a conditiunei nóstre atențiunea puteriloru ce­loru mari ale Europei.“ Avemu supt ochi o proclamatiune catra toti elenii, ce s’a pu­blicații de tóte foile elene sî s’a afisiatu pe tóte zidurile oraste­­loru liberei Elade. Acésta proclamatiune este de cea mai mare violintia, sî se face apelu la resbelulu celu mai sterminatoriu sî la deplin’a liberare a tóte Eladei. Adunări publice se făcu in tóte dalele in Aten’a sî in tóte orasiele, sî barbati însemnați politici chiarna națiunea elena la ultim’a lupta in contr’a Turciei. „Rom.“ Ortografi­a romana. II. (Urmare sî capetu). E la inceputulu cuvinteloru sî după o vocala are totdeun’a natur’a diftongului impropriu se; totu cam asemene sî i lungu in mediulu cuventului precedandu-i o vocale se aude pronuntiandu-se ca si. d. e. taisiu=taiisiu. A fara semnu in finea cuvinteloru se pronunția totdeun­a ca Ti­­avendu sî tonulu, se însemna cu semnulu greu (­) d. e. lauda, cântă. In mediulu cuvinteloru nainte de 11 e totdeun’a â seu â (î)­­diferinti’a intre sonulu t* sî i cirilicu nu e chiaru asia mare

Next