Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-04-20 / nr. 32
Pacea, cares se vede a fi aceptata, din partea Franciei, dîca de alta parte unele douare, ca e numai o aluagire până candu urmările in Franci’a voru fi complete sî atunci Napoleonu va afla vre-o alta causa de a improspera cestiunea Luxemburgului. Pentru atare eventualitate se presupune ca celu dintâiu corpu de operațiune va fi indreptatu spre statele de media di nemicesci, pre cari le va ocupa sî le va constringe la neutralitate sî apoi a urma procederea asupr’a adeveratei Prussie. Dela acestu teatru trecemu la Moskva sî insemnamu, ca aci e unu congresu de slavi din tote pârlîle pamentului, intre cari póte numai polonii nu voru fi representati. încordările in Orienta intre Turci sî poporele creștine suntu inca la ordinea dîlei. Fiola turcésca trebue sa asude priveghindu in giurulu tiermiloru ei tóte vasele, ca nu cumva sa debarce ceva numitîuni sî alte lucruri de resbelu. — Intre Muntenegrini domnesce o intimitate forte mare. Principele Montenegrului gratulanducelui serbescu pentru castigarea fortaretielorudice „cadîu’a castigarei este cea mai strălucită in istoria renascerei nntîniei nóstre (slave) sî me alaturu din tara anim’a cu totu poporulu meu la bucuri’a Serbiei.11 scra unu obstacolu la revolutîunea politica si sociale in Romani’a , dara de multe ori lucrara in favorea acei revolutiuni. Catra acestea nici boerii nu au initiativa, iniliativ’a o are guvernulu. Revista dînaristicn. Din „Tr. Carp.“ scotemu sî anume din unu articulu intitulatu: „ce aru fi trebuita sa faca Guvernulu salvatoriloru“, urmatórele: Tóta acțiunea sea se reduse la aceste biserie de tóte dîlele , era totu ce putea face : sî iu naivitatea sea se mira de ce lier’a nu-i cade in genunche, de ce mai suntu ómeni cari cugeta contr’a-i, pre candu agenții puși înjurau in foia publice ale Salvatoriloru pre toti omenii onești cari nu mergeau sa tămâie, ducendu-le nici mai multu nici mai putinu decâtu talhari, pungașii sî alte grozăvie nedemne. Bata de unde a venit o paralisia guvernului in fatia cu marile idee de nationalitate, sc chiorii de administratiune. Guvernulu actuale nu are nici o actiune in Transilvania, nici pe fatia, nici ascunsa. Ni se va dice ca nu aruti prudente , forte bine , dara trebuie a ne face noi mai fideli Austriei sau Ungariei decâtu niște guvernări austrieci ? «1 «de vorb’a de acțiune morala, natîunale, care nu póte «tried Austriei, epitropa a româniloru de dincolo. Românii din Macedonia, suntu părăsiți. Aici guvernulu aru fi pututu sa aiba inca acțiune incempulu incercariloru de resculuri in Turcia, o actiune fia sî chiaru favorizóre Turciloru. La îndemne pre românii Macedoni a imbratîsiu interesele Turciei contr’a Greciloru. Cine nu scie ca acei români au facutu revolutîunea din 1821 ? ca grecii ei însusi au cadiutu iu retacirile unguriloru. Cine nu scie ca de aici purcedu nenorocirile unguriloru sî ale greciloru ? Noi insa suntemu români, si candu ungurii si grecii au curagiula sa ne cotropésca, are noi sa nu avemu curagiulu a ne apera ? Ce facemu ? Salvatorii aduna chiaru bani ca sa trimita greciloru spre a puté intr'o di sa grecésca némulu romanescu din Macedonia si alte locuri! In mijloculu tierei nóstre libere , inca ne este frica de unguri si de greci, a apera drepturile natiunei nóstre ! !! Sirmana Romania ! Evenemintele s'au facutu mari, ambitiunea tierei nóstre s’au maritu , si guvernulu ei trebuie sa fiu mare. Noi iubimu Grecia sîi uraniu a dobendi libertățile sele , dara nu credemu ca va reesi pre cătu va cauta a derima unu stapânu spre a deveni ea stăpână preste ceialalti. Omenii ce conducu lucrurile Greciei au multu patriotismu ; rostrau candu ne comparamu cu ei, dara nu ținu socotéla de possible, de ceea ce este dreptu. Jumatate Grecia propriu dîsa este compusa de pastori români. De ne vomu urca in templu vecin, nu vedemu unu mare Statu grecu. Vedemu colonie mari, vedemu o natiune risipita in porturile Mediteraniei , in staturi mici, comerciante ca fenicienii, cartagii ; dati numai la comerciu, locuindu numai orasiele , nici odata unite aceste orasie , libere flacare de sine. A constitui unu stătu mare din töte aceste orasie risipite pre marginile sî pre fatia Mediteranei, mi se pare unu visu, mai alesu atunci candu credu sa asiedie temeliere unui mare stătu pre ruinele celorulalte popóre agricultori sî ale caroru corpuri compacte se intindu sî făcu partea populatiuiei sateloru. In fine, este tempu ca guvernulu sa incepa a se gândi ca Romania are o missiune, si a trecutu tempulu copilăriei acestui populu. Românii au o missiune, sî atunci candu acésta missiune nu aru cunosce-o nimenea, candu acesta națiune româna, in locu sa merga cu curagiu sî credintia pre calea ce-i este însemnata in lume de Dumnedieu, câtra desvoltarea sea materiale sî morale, s’aru înlătură sî aru deveni unu poporu fâra missiune, fara demnitate, fâra putere, fara mărime, fâra dîle de gloria natîunale, cu poporulu Garaonennioru din biblia , atunci o asemenea națiune mai bine sa mora decâtu sa devină obieduiu de dispretiu aiu vrasmasiloru ei! Poporulu e june inca in vietita politica , are aspiratiuni frumóse si nobili, caracteru blandu si primitoriu de civilisatiune , dara nu are initiativa. Astfeliu a fostu institutiunile sele trecute. Boerii au avutu credintiele loru la care au tinutu pre catu au pututu sa tina. Ei si-au spriginitu privilegile multu tempo sustînendu-se de străini carora le sacrifică in schimbu aspiratiunile natîunali ; dara boerii ei insist, regenerați la sarele vietiei natîunale, renuntinta in urma la privilegie sî la străini, sî nu numai la Calea ferata din Transilvania. Clădirea calei ferate Aradu—Alb’a luli’a este unu lucru fapticu, despre care nu mai póte fi nimene in dubiu. Au fostu o nascere grea . Chiaru si ministeriulu ungur, nu se pute abate dela convingerea aceea, ca lini’a acést’a aru fi cea mai naturala si pentru aceea aru trebui concesa mai antâiu. Cu zidirea casei acesteia se implinesce o parte din cuvintele, cari le-au promisu Majestatea Sea , Imperatulu Austriei, Tranniei la incheerea sessiunei senatului sperialu din an. 1863, duccndu : „aru fi dorintia Maj. Sele, sî regimulu sa se nisuésca cu deadinsulu, ca sa se efeptuesa câtu mai curend lu clădirea liniei Aradu—Turnu rosin, carea 0 afla Maj. Sea de forte mare in semnetate atâtu pentru Transi’a câtu si pentru imperiu.“ Sî despre clădirea liniei Valea Jiului până la marginea României la Petrosiani nu mai este nici o induéla. Acest’a este o linia, la carea nu gandea nimene din imperiulu intregu cu seriositate , afara de cei ce s’au rugatu pentru concessiunea ei, pentru aceea nici nu iau venitu vre-unei partite din tiéra in minie, sa faca vre-o opositîune in privîn- ti’a liniei acesteia , cu tote ca a face opositîune , devenise deja unu lucru istoricu si chronicu ! Cu concessiunea liniei acestei’a intr’adeveru au fostu suprinsa Trenm’a ! Dara nu trebue sa se mire nime despre acest’a, decandu amu vediutu, ca Austri’a este obicinuita, a face din possibilu unu lucru impossibilu, si din impossibilu unu lucru possibilu. De altmintrea Tranni’a nu trebue sa se macinesca, până candu va fi calea acést’a numai o ramura de cale si déca nu cumva aru deveni pe viitoriu calea principala din Tranni’a , noi nu vremu sa imitamu pre „Kol. Közi.“, care au numitu calea Aradu—Alb’a Julia numai din caus’a aceea blastemata“, pentru ca ea nu au fost aceea „cale dela Oradea mare—Clusiu. Din contra, fiindcă Tranni’a fara de aceea nu si va face calile sele ferate cu banii sei proprii, noi ne vomu bucura, déca se vomu face tocmai calile acelea prin unu capitalu streinu, cari suntu potrivite pentru Tranni’a. Sî impregiurarea aceea o trecemu cu vederea, déca Imperiulu subventioneza o ramura de cale , carea nu e asta de lipsa , caci noi transilvănenii suntemu dedați deja, a dă ajutoriu cu banii noștri de contributiune, ca sa se subvenționeze, sî astfelul de culi, cari nu se tînu nici decum de noi. Impartasiri ciniruim manuscriptu, ce tradeza despre Dreptura Canonica aiu Bisericei greco-resaritene ortodoxe ecumenice. (Urmare) XVI Fostau numirea de „monastiri închinate“ si consecuinticle de acolo urmate , canonice ? Precum numirea de „monastiri închinate“ au fostu anticanonica, caci canonele bisericesci nu cunoscu astfeliu de monastiri ; asta sî consecuinliele urmate din acesta numire anticanonica au fostu anticanonice, caci fiacare monastire trebuie sa fia subordinate Episcopului , in a cărui eparchia se afla, caci acele monastiri din Romani’a, ai caroru fundatori au otâritu, ca din prisosulu venituriloru sa se de unu ajutoriu sântului mormentu, séu monastirei din muntele Sinaia, nu s’au pututu scote de sub jurisdictiunea Eparchiei respective din motivulu acelui ajutoriu anualu,mei au pututu Antistii acelori locuri sânte de la Resarisu sa-si insusiasca dreptului de proprietaria mosîelorusî lucruriloru monastiresci din Romani’a pentru ca loru li s’au testatu numai o particica din veniturile acestoru moșii, dar totalitatea mosîeloru sî lucruriloru, ba inca sî administrația sî conducerea loru, sî estradarea ajutoriului anualu la acele locuri dela resaritu, s’au testatu monastiriloru din Romanis, sî mai mariloru loru in intielesulu canoneloru. Apoi deci este tocm’a vorb’a despre proprietariulu acelor mosîi sî lucruri consântîte monastiriloru din Romani’a seu sî de mosiele ori-caroru monastiri din lume, atunci fiindcă averile bisericesci se numescu in canone „averi domnesci“^n^ay/xara xtiQlaxau proprietariulu mosieloru sî lucruriloru monastiresci este „Domnulu“, câci sî asla fundatorii acelor mosîi monastiresci asceptă dela „Domnulu“ resplata sufletesca, sî calugerii au dreptulu de a se folosi din fruptele acelor mosîi intr’atât’a, incâtu sa cere pentru subsistinti’a loru, avendu totodată cea mai strinsa îndatorire a satisface tuturoru fundatîuniloru, care ctitorii au legatu de veniturile mosieloru monastiresci. De aci apoi urmédia , ca Antistiiloru acelora locuri sânte dela resaritu nu le-au pututu competă nici dreptulu de a ocupa Igumeui sî calugeri greci străini pentru acele monastiri din Romani’a, caci a alege pre Igumeni este dreptulu Sinodului monastirescu, ira a denumi si asiediă pre Igumeni este dreptulu Episcopului eparchialu, precum sî a primi pre cine-va la monastire sî a dechiarâ de vrednicu de drept’a monahhale, este dreptulu sinodului monastirescu, féra a incuviintia tunderea cuiva de calugeru este dreptulu Episcopului eparchialu, precum sî a hirotoni de diaconu sî de preoți pre calugeri. Apoi a administra potrivitu canoneloru averea monastirei, sî a conduce afacerile bisericesci, disciplinari sî economice in monastire, este dreptulu sî îndatorirea egumenului celui constituita după canone cu impreuna lucrare a Sinodului monastirescu, fara a controla sî a supraveghia preste tóte acestea este dreptulu sî îndatorirea Episcopului eparchialu. Numai putinu anticanonica este si secularisarea acestoru monastiri, ce Statulu Romaniei au decretatu si efectuilu fara cea mai mica privire la urmările rechiamatiuniloru din partea stranepo'aloru aceloru ctitori de monastiri închinate, si neinchinate cari limpede au dechiaratu in hrisóvele loru fundatîunali, ca coboritorii din neamulu loru sa rechisme monastirile in a loru stăpânire, candu Guvernulu va luă veniturile loru. Astfeliu de rechiamatiuni au sî urmata din partea fratîloru Ganesci pentru monastirea Plesiesci sî curtea de casatiune au decisu Incrulu in froarea Ganesciloro , asemenea coboritorii lui Ipsalanti pentru monastirea Marcutia , apoi anticanonic’a este si aceea a promissiune, ce Statulu României au facutu aceloru locuri sânte din Resaritu prin aceea, ca este aplecatu a despăgubi pre acelea prin o suma aversionale pentru prisosulu anualu alu venituriloru dela acelea monastiri deja secularizate. Tote acestea iregularități, ce se reducu la secularisarea aceloru monastiri, se voru dovedi din canone in urmatoriulu punctu. XVII. Monastirile nu se potu secularisa, face in firea faptei de milostenie, ca aceea ce odata de voia buna sî libera s’au donatu monastirei, că unui institutu bisericescu recunoscutu sî de statu, are sa remâna pentru totu deun’a averea monastiresca, sî sa se intrebuinlteze amesuratu reguleloru monastiresci, sî intentiunei ctitorului, incâtu aceea se potrivesce cu canonele; la tóta intemplarea, donatiunea facuta monastirei nu se póte luă altcum, decâtu că o fapta morala, a cărei legalitate o recunosce:.nu tura si biseric’a, ci si Statulu; prin urmare déca biseric’a respecteza legalitatea donatîuiei făcute in favórea vre-unei monastiri, atunci st Sta-