Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)

1867-04-20 / nr. 32

Pacea, cares se vede a fi aceptata, din­ partea Franciei, dîca de alta parte unele douare, ca e nu­mai o aluagire până candu urmările in Franci’a voru fi complete sî atunci Napoleonu va afla vre-o alta causa de a improspera cestiunea Luxemburgului. Pentru atare eventualitate se presupune ca celu din­­tâiu corpu de operațiune va fi indreptatu spre sta­tele de media­ di nemicesci, pre cari le va ocupa sî le va constringe la neutralitate sî apoi­­ a urma procederea asupr’a adeveratei Prussie. Dela acestu teatru trecemu la Moskva sî in­­semnamu, ca aci e unu congresu de slavi din tote pârlîle pamentului, intre cari póte numai polonii nu voru fi representati. încordările in Orienta intre Turci sî poporele creștine suntu inca la ordinea dîlei. Fiola turcésca trebue sa asude priveghindu in giurulu tiermiloru ei tóte vasele, ca nu cumva sa debarce ce­va nu­­mitîuni sî alte lucruri de resbelu. — Intre Munte­­negrini dom­nesce o intimitate forte mare. Princi­­pele Montenegrului gratulandu­celui serbescu pen­tru castigarea fortaretieloru­dice „ca­dîu’a castigarei este cea mai strălucită in istoria renascerei nntîn­­iei nóstre (slave) sî me alaturu din tara anim­’a cu totu poporulu meu la bucuri’a Serbiei.11 scra unu obstacolu la revolutîunea politica si sociale in Romani’a , dara de multe ori lucrara in favorea acei revolutiuni. Catra acestea nici boerii nu au initiativa, iniliativ’a o are guvernulu. Revista dînaristicn. Din „Tr. Carp.“ scotemu sî anume din unu articulu intitulatu: „ce aru fi trebuita sa faca Gu­vernulu salvatoriloru“, urmatórele: Tóta acțiunea sea se reduse la aceste b­iserie de tóte dîlele , era totu ce putea face : sî iu nai­vitatea sea se mira de ce lier’a nu-i cade in ge­nunche, de ce mai suntu ómeni cari cugeta contr’a-i, pre candu agenții puși înjurau in foia publice ale Salvatoriloru pre toti omenii onești cari nu mergeau sa tămâie, ducendu-le nici mai multu nici mai pu­tin­u decâtu talhari, pungași­i sî alte grozăvie ne­demne. Bata de unde a venit o paralisi­a guvernu­lui in fatia cu marile idee de nationalitate, sc chiorii de administratiune. Guvernulu actuale nu are nici o actiune in Transilvania, nici pe fatia, nici ascunsa. Ni se va dice ca nu aru­ti prudente , forte bine , dara trebuie a ne face noi mai fideli Austriei sau Ungariei decâtu niște guvernări austrieci ? «1 «d­e vorb’a de acțiune morala, natîunale­, care nu póte «tried Austriei, epitropa a româniloru de dincolo. Românii din Macedonia, suntu părăsiți. Aici guvernulu aru fi pututu sa aiba inca acțiune in­­cempulu incercariloru de resculuri in Tur­c­ia, o actiune fia sî chiaru favorizóre Turciloru. La îndemne pre românii Macedoni a imbratîsiu intere­sele Turciei contr’a Greciloru. Cine nu scie ca a­­cei români au facutu revolutîunea din 1821 ? ca grecii ei însusi au cadiutu iu retacirile unguri­loru. Cine nu scie ca de aici purcedu nenorocirile unguriloru sî ale greciloru ? Noi insa suntemu români, si candu ungurii si grecii au curagiula sa ne cotropésca, are noi sa nu avemu curagiulu a ne apera ? Ce fa­­cemu ? Salvatorii aduna chiaru bani ca sa trimita greciloru spre a puté intr'o di sa grecésca némulu romanescu din Macedonia si alte locuri! In mi­­jloculu tierei nóstre libere , inca ne este frica de unguri si de greci, a apera drepturile natiunei nó­stre ! !! Sirmana Romania ! Evenemintele s'au fa­­cutu mari, ambitiunea tierei nóstre s’au maritu , si guvernulu ei trebuie sa fiu mare. Noi iubimu Grecia sî­i uraniu a dobendi li­bertățile sele , dara nu credemu ca va reesi pre cătu va cauta a derima unu stapânu spre a deveni ea stăpână preste ceia­lalti. Omenii ce conducu lucrurile Greciei au multu patriotismu ; rostrau candu ne comparamu cu ei, dara nu ținu socotéla de pos­sible, de ceea ce este dreptu. Jumatate Greci­a propriu dîsa este compusa de pastori români. De ne vomu urca in templu vecin, nu vedemu unu mare Statu grecu. Vedemu colonie mari, vedemu o na­tiune risipita in porturile Mediteraniei , in staturi mici, comerciante ca fenicienii, cartagii ; dati numai la comerciu, locuindu numai orasiele , nici odata unite aceste orasie , libere fla­care de sine. A constitui unu stătu mare din töte aceste orasie ri­sipite pre marginile sî pre fatia Mediteranei, mi se pare unu visu, mai alesu atunci candu credu sa a­­siedie tem­eliere unui mare stătu pre ruinele ce­­loru­lalte popóre agricultori sî ale caroru corpuri compacte se intindu sî făcu partea populatiuiei sa­­teloru. In fine, este tempu ca guvernulu sa incepa a se gândi ca Romania are o missiune, si a trecutu tempulu copilăriei acestui populu. Românii au o missiune, sî atunci candu acésta missiune nu aru cunosce-o nimenea, candu acesta națiune româna, in locu sa merga cu curagiu sî credintia pre calea ce-i este însemnata in lume de Dumnedieu, câtra desvoltarea sea materiale sî mo­rale, s’aru înlătură sî aru deveni unu poporu fâra missiune, fara demnitate, fâra putere, fara mărime, fâra dîle de gloria natîunale, cu poporulu Garaone­­nnioru din biblia , atunci o asemenea națiune mai bine sa mora decâtu sa devină obied­uiu de dis­­pretiu aiu vrasmasiloru ei! Poporulu e june inca in vietita politica , are aspiratiuni frumóse si nobili, caracteru blandu si primitoriu de civilisatiune , dara nu are initiativa. Astfeliu a fostu institutiunile sele trecute. Boerii au avutu credintiele loru la care au tinutu pre catu au pututu sa tina. Ei si-au spriginitu privilegile multu tempo sustînendu-se de străini caror­a le sacrifică in schimbu aspiratiunile natîunali ; dara boerii ei in­sist, regenerați la sarele vietiei natîunale, renuntinta in urma la privilegie sî la străini, sî nu numai la­ Calea ferata din Transilvania. Clădirea calei ferate Aradu—Alb’a luli’a este unu lucru fapticu, despre care nu mai póte fi ni­­mene in dubiu. Au fostu o nascere grea . Chiaru si ministeriulu ungur, nu se pute abate dela con­vingerea aceea, ca lini’a acést’a aru fi cea mai na­turala si pentru aceea aru trebui concesa mai an­­tâiu. Cu zidirea casei acesteia se implinesce o parte din cuvintele, cari le-au promisu Majestatea Sea , Imperatulu Austriei, Tranniei la incheerea sessiunei senatului sperialu din an. 1863, duccndu : „aru fi d­o­r­i­n­t­ia M­a­j. Sele, sî r­e­g­i­m­u­l­u sa se nisuésca cu deadinsulu, ca sa se efeptuesa câtu mai curend lu clădi­rea liniei Aradu—Tur­nu rosin, ca­rea 0 afla Maj. Sea de forte mare i­n sem­ne­t­a­t­e atâtu pentru Tran­si’a câtu s­i pentru imperiu.“ Sî despre clădirea liniei Valea Jiului până la marginea României la Petrosiani nu mai este nici o induéla. Acest’a este o linia, la carea nu gandea nimene din imperiulu intregu cu seriositate , afara de cei ce s’au rugatu pentru concessiunea ei, pen­tru aceea nici nu iau venitu vre-unei partite din tiéra in minie, sa faca vre-o opositîune in privîn­- ti’a liniei acesteia , cu tote ca a face opositîune , devenise deja unu lucru istoricu si chronicu ! Cu concessiunea liniei acestei’a intr’adeveru au fostu suprinsa Trenm­’a ! Dara nu trebue sa se mire nime despre acest’a, decandu amu vediutu, ca Austri’a este obicinuita, a face din possibilu unu lucru impossibilu, si din impossibilu unu lucru pos­sibilu. De altmintrea Tranni’a nu trebue sa se maci­­nesca, până candu va fi calea acést’a numai o ramu­ra de cale si déca nu cum­va aru deveni pe vii­­toriu calea principala din Tranni’a , noi nu vremu sa imitamu pre „Kol. Közi.“, care au numitu calea Aradu—Alb’a Julia numai din caus’a aceea blastemata“, pentru ca ea nu au fost a­ceea „cale dela Oradea mare—Clusiu. Din contra, fiindcă Tranni’a fara de aceea nu si va face calile sele ferate cu banii sei proprii, noi ne vomu bucura, déca se vomu face tocmai calile acelea prin unu capitalu streinu, cari suntu potri­vite pentru Tranni’a. Sî impregiurarea aceea o trecemu cu vederea, déca Imperiulu subventioneza o ramura de cale , carea nu e asta de lipsa , caci noi transilvănenii suntemu dedați deja, a dă ajutoriu cu banii noștri de contributiune, ca sa se subvenționeze, sî astfelu­l de culi, cari nu se tînu nici decum de noi. Impartasiri ciniruim manuscriptu, ce trad­eza despre Dreptura Canonica aiu Bisericei greco-resaritene ortodoxe ecumenice. (Urmare) XVI Fostau numirea de „monastiri închinate“ si consecuinticle de acolo urmate , canonice ? Precum numirea de „monastiri închinate“ au fostu anticanonica, caci canonele bisericesci nu cu­­noscu astfeliu de monastiri ; asta sî consecuinliele urmate din acesta numire anticanonica au fostu anti­­canonice, caci fia­care monastire trebuie sa fia sub­ordinate Episcopului , in a cărui eparchia se afla, caci acele monastiri din Romani’a, ai caroru fundatori au otâritu, ca din prisosulu venituriloru sa se de unu ajutoriu sântului mormentu, séu monastirei din muntele Sinaia, nu s’au pututu scote de sub jurisdicti­­unea Eparchiei respective din motivulu acelui ajutoriu a­­nualu,m­ei au pututu Antistii acelori locuri sânte de la Re­­sarisu sa-si insusiasca dreptulu­i de proprietaria mosîe­­lorusî lucruriloru monastiresci din Romani’a pentru ca loru li s’au testatu numai o particica din veniturile acestoru moșii, dar totalitatea mosîeloru sî lucru­riloru, ba inca sî administrația sî conducerea loru, sî estradarea ajutoriului anualu la acele locuri dela resaritu, s’au testatu monastiriloru din Romanis, sî mai mariloru loru in intielesulu canoneloru. Apoi deci este tocm’a vorb’a despre proprietariulu ace­lor mosîi sî lucruri consântîte monastiriloru din Romani’a se­u sî de mosiele ori-caroru monastiri din lume, atunci fiindcă averile bisericesci se nu­­mescu in canone „averi domnesci“^n^ay/xara xtiQl­­axau proprietariulu mosieloru sî lucruriloru mo­­nastiresci este „Domnulu“, câci sî asla fundatorii acelor mosîi monastiresci asceptă dela „Domnulu“ resplata sufletesca, sî calugerii au dreptulu de a se folosi din fruptele acelor mosîi intr’atât’a, incâtu sa cere pentru subsistinti’a loru, avendu totodată cea mai strinsa îndatorire a satisface tuturoru fundatîu­­niloru, care ctitorii au legatu de veniturile mosie­loru monastiresci. De aci apoi urmédia , ca Antistiiloru acelora locuri sânte dela resaritu nu le-au pututu competă nici dreptulu de a ocu­pa Igumeui sî calugeri greci străini pentru acele monastiri din Romani’a, caci a alege pre Igumeni este dreptulu Sinodului monasti­­rescu, i­ra a denumi si asiediă pre Igumeni este dreptulu Episcopului eparchialu, precum sî a primi pre cine-va la monastire sî a dechiarâ de vrednicu de drept’a monahhale, este dreptulu sinodului m­ona­­stirescu, féra a incuviintia tunderea cui­va de ca­­lugeru este dreptulu Episcopului eparchialu, precum sî a h­irotoni de diaconu sî de preoți pre calugeri. Apoi a administra potrivitu canoneloru averea mo­­nastirei, sî a conduce afacerile bisericesci, disci­plinari sî economice in monastire, este dreptulu sî îndatorirea egumenului celui constituita după canone cu impreuna lucrare a Sinodului monastirescu, fara a controla sî a supraveghia preste tóte acestea este dreptulu sî îndatorirea Episcopului eparchialu. Numai putinu anticanonica este si secularisarea a­cestoru monastiri, ce Statulu Romaniei au decretatu si efectuilu fara cea mai mica privire la urmările rechia­­matiuniloru din partea stranepo'aloru aceloru ctitori de monastiri închinate, si neinchinate cari limpede au dechiaratu in h­risóvele loru fundatîunali, ca co­­boritorii din neamulu loru sa rechisme monastirile in a loru stăpânire, candu Guvernulu va luă veni­turile loru. Astfeliu de rechiamatiuni au sî urmata din partea fratîloru Ganesci pentru monastirea Ple­­siesci sî curtea de casatiune au decisu Incrulu in froarea Ganesciloro , asemenea coboritorii lui Ipsa­­lanti pentru monastirea Marcutia , apoi anticanonic’a este si aceea a promissiune, ce Statulu României au facutu aceloru locuri sânte din Resaritu prin aceea, ca este aplecatu a despăgubi pre acelea prin o su­ma aversionale pentru prisosulu anualu alu venitu­riloru dela acelea monastiri deja secularizate. Tote acestea iregularități, ce se reducu la secularisarea aceloru monastiri, se voru dovedi din canone in ur­­matoriulu punctu. XVII. Monastirile nu se potu secularisa, face in firea faptei de milostenie, ca aceea ce odata de voia buna sî libera s’au donatu monasti­­rei, că unui institutu bisericescu recunoscutu sî de statu, are sa rem­âna pentru totu deun’a averea mo­­nastiresca, sî sa se intrebuinlteze amesuratu regu­­leloru monastiresci, sî intentiunei ctitorului, incâtu aceea se potrivesce cu canonele; la tóta intemplarea, donatiunea facuta monastirei nu se póte luă altcum, decâtu că o fapta morala, a cărei legalitate o re­­cunosce:.nu t­ura si biseric’a, ci si Statulu; prin urma­re déca biseric’a respecteza legalitatea donatîuiei fă­cute in favórea vre-unei monastiri, atunci st Sta-

Next