Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-09-21 / nr. 76
Telegrafulu ese de doue ori pe septemana : joia si Dumineca. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espediturai idei pe afara la c. r. pogte , cu bani gata prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiu lu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anu 7. 11. v. a. ear pe o jumetate de anu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen Sabini, in 28 Sept. (10 Oct.) 1867. . tin provinciele din Monarchia pe ann anii k8 fi. era pe o jumatate de ann 4 fl. v.a. [Pentru princ ei tieri străine peana 12 pen, anu. 6 fi r. a. Inseratele se platesca pentru a intera ora cu 7. cr. sirulu , pentru [a dou’a ora cu B* * 1/, cr. si pentru a trei’a repetire cu 3V. cr. v. a. NTM 38. VMU XV. Sabiiu, 27 Septembre. De cate ori s'au încercata romanii a pretinde, ca sî in aplicarea barbariloru la derogatorii sa fie respectați, după dreptulu egalitatiei,— precutu voru avé barbari cualificati — totu deun’a li s’au facutu imputări, ca densii, adeca romanii, nu se putu rădică deasupr’a „fanatismului natîunalu“, neci in ceea ce privesce justiti’a seu dreptatea. Justiti’a , dacu imputatorii , este sî remane un’a sî aceeași pentru iacare, ea nu are nalîunalitate, ea nu căută decâtu a apera averea, onorea si vidti a fiacarui cetatieau. In principiu asta este, ca justiti’a trebue sa fia după cum si-o intipuiau betranii, cu ochii legați, ca sa nu caute in fati’a nimenui, cu cumpenele in mâna, pentru ca sa mespre dreptu fiacarui sî cu sabi’a in mâna, ca fara părtinire sa lovésca pre aco’a ce nu se supune legei. Ba acést’a e o necessitate imperativa , ca asta sa fia, pentru ca déca barbatii justitiei la inaltîmea loru cuvenita sî suntu adeveratii se tînaratori ai averei, onorei sî viotiei cetatieniloru , apenu numai ca prin acést’a inaintéza bunăstarea cetatieniloru, dar a produce in fia-care cetatienu simtiu de stima sî respectu câtra lege, prin urmare câtra aceea ce e folositoriu societatiei ; — moralisez a poporulu. Din contra , unde judecătorii voru face distiitîune intre Petru sî Ioanu, intre magiam sî sasu seu românu sî secuiu etc. acolo au deslegatu ochii dreptuliei, ca sa veda cui mesura „dreptate“ sî nu cine lovesce cu sabi’a. Alunei averea ei onorea sî viéti’a cetalionului amenintiata e periclitata , pentru ca scutulu ei e derimalu. Cei nedreptatîli, precum sî cei ce vedu nedreptatea perdu încrederea sî cu acést’a respectulu catra altariulu dreptatiei. Simtiulu de a respecta averea, onórea sî viéti’a deaprópelui se slabesce sî unu simtiu de resbunare asupr’a se preface in dreptaliei, asupr’a aceloru ce o aministreza rea, sî asupr’acelor favoriti de dreptatea cea nedrepta. Asta dara eaza ca sî noi recunoscemu, ba aflamu ca e necesariu, ca justiti’a sa fia desbracata de ori-ce feliu de părtinire. Până candu justiti’a scu dreptatea remane unu idealu, ea sî remane in adeveru aceea ce amu vediutu ca o tîneau cei betrâni ca este. Ea iu idea, fara de a valema pre cine va fi siresce, indata cuarifica de incelatoriu , de fum sî celelalte , câtu se va fi facutu culpabilu de un a din erorile, cari au puterea de a stigmati sa pre cineva cu acele epitete unite. Decâtu eatane ca aici ne aflamu pre terenulu moralei, carea are de a face ca consciintiele ómeniloru sî de cari judecătorii se deosebescu prin cunoscutulu : „de internis non judicat pretor“ (de interne nu judeca pretorele sau judecatoriule). Adeveratu ca acestu „de internis etc.“ nu are sa daca altu ceva decâtu ca, quod non est in actis non est in mundo (ce nu e in acte nu e in lume) Insa indata ce se scobóra omulu din lumea idei— loru, mai multu sau mai putînu, cade sub influiili’a obiecteloru ce lu incungiura. Indata ce idealulu justitiei vine ca sa fia aministrata de fiintiele iniluvizibile, trebuie sa se acomodeze incâtu-va după înclinările acestora fiintie. Sî unde se póte intempla acesta mai tare decâtu la noi, unde referintiele etnice sî istorice au creatu atâtea diferintie ostile până la ura , mai multu până la persecution nationale, nu de o luna doue , nu de unu anu doi, nu de un’a séu doue decenii, ci de sute de ani! „Justiti’a, dîcu „Lieb. Bl.“ *) dela 5 Octobre n. sî organele ei sa nu cunosca deosebire de nationalitati.“ „Ea nu e pusa, pentruca sa înainteze scopuri private sî de partida, fia acele ale cetatieniloru singuratici sau a facțiuni întregi sau ale regimului ca atare; detorm ei (justiției)- cea adeverata e de a scuti de asemenea apucaturi personale de partida. Judecatori ele suntu pentru popor; ele au de a câștigă dreptului valore , fara de a fi conturbate de schimbaciosii lorenti ai politicei.“ „S. El “ sî cari apera părerile aceste frumóse, fara de vre-o privintia, si-au uitatu in momentele candu au ideatisatu cele de mai susu, ca nepotismulu sî alte feliuri de afinitati, pentru ce suntu ariciose , combătute sî evitate, nu numai la justitia dara sî nu aministra liune, sî se intielege ca apoi n’au pututu deduce mai departe, ca sî naliunalitatea e unu feliu de afinitate mai larga. Au uitatu mai departe ca nationalitatîle aceste tocm’a pentru ca au interese proprie, ele trebue sa aiba representantii loru proprii, unde vinu in cestiune interessele loru cele mai vitale. Impregiurari, pre cari nu avemu lipsa a se desemna mai de aprópe, ne impedeca de a veni si a demustra a de curos, ca cele citate de Lieb. Bl., ca si idealurile cele amintite de noi mai susu, remanu numai nisce „pia desideria“ fatia cu realitatea. Sî 8. Bl. sî ori cine se intereséza de cessiunea acést’a, va sei, ca justiti’a nu e lucru nou. Ea nu lateza neci dela Napoleonu III neci dela Napoleonu I, ci e cu multu mai vechia. Sî cu tote aceste, éré nu străbunii celoru dela S. Bl. sî ai celor ce voru acum pentru sine tribunale superióre de instanU’a a dou’a, basate pre dreptulu istoricii atu teritorieloru, au pusu basea la justitiele natîunali ? Tóte instituțîunile susținute prin atatea stipulatîuni sî tratate internațîunale sî interconfessiunale ale natîuneloru sî confessiuneloru privilegiate nu au fâcutu alta decâtu a datu sî justiției sî aministratîunei unu tipu nalîunalu sî inca privilagiatu sî cu tóte acestea se curante împrumutate, trebue sa insemnamu, ca neci aceste stipulatîuni sî tratate, pre lângă tóte jurămintele pre capu, pre vite sî pre bunuri (. . . esküszöm az élő istemre hogy ez országban lévő három nemzetség közölt való Uniót és Concordiát minden czikelyekben az mint meg vágyon (vagyon) irva hiván és igazán fejem fén álataig Marháim íoszagam folaig megtartom . . . formul’a juramentului) nu putură face impossibila plângerea sasiloru in gravaminele loru așternute la 1700 la inaltulu ironu ca la tabl’a judiciaria regia nu póte sa ajunga neci unu sasu (punct. 2) sî mai la vale (p. 15), ca cum se decidu de reu căușele apelate sasesci spre pagub’a li tigantîloru, din causa, ca la tabl’a regia nu suntu aplicati sasi, cari sa apere interessele acestor’a. Tipulu acest’a nu s’a stersu neci aici. suntu insusi natîunele privilegiate foste, cari Dovada afara de vre-o cate-va fraie frumóse sî liberale candu sî candu in foile loru, nu voru se jertfesca neci o iota din prerogativele loru in favorea egalei îndreptățiri. Cine crede in imparțialitatea justiției cu sinceritate, nu se acazia cu tóte mânile sî picioele de privilegii sî stari de privilegii, pre cari chiaru sî adoratorii loru in anumite intervaluri le combătu sî se afla mature de a fi înlocuite prin altele. Noi afirma in procederea acést’a o contraducere din cele mai flagrante, pentru ca din tote nu putemu deduce alta , decâtu , ca până unde li se vine contrariloru noștri bine , ca sa monopoliseze cu ceva, până acolo se rădică in sferele ideiloru celoru mai înalte, in generalități , iara candu li se pare ca din generalitățile aceste aplicate in pracsa, se voru vede păgubiți, i-li arunca înainte drepturile istorice sau institutiunile basale pre acelea. Sa nu fimu nici pre teoretici, dara nici legați pre tare de pracs’a trecutului, ci sa luamu aceea ce ne póte servi de invesamentu din amendone. Sa vedemu ca interesele deja memorate, cari suntu obiecte ale justitiei, la noi, ca rara in alte sfaturi, suntu împreunate sî cu interese de complese mai mari natiunale sî confessiunale, sî asta, déca trebuie din esperiatia sa presupunemu, ca aministratorii justiției nu se potu desbraca absolutu de înclinările loru nationale sî confessiunale, sa combinamu lucrulu asta incâtu sa se faca unu ecuilibru de interese, din care sa fia putinciósa multiumirea tuturoru partilor a. In fine, ca nu cumva contrarii noștri sa gandésca, ca noi vremu alta sî nu aceea ce vreu Cloru, eata ca ii intrebamu, are uu sem Dloru , ca după ce ministeriulu de astadi a denumitu de oficiali mai multi unguri de religiune protestanta , sî cu multu mai putini unguri de religiune rom. catolica, — in una din gazetele unguresci se au enunciatu órecine cu nemultiumire, pentru ca ministeriulu au aplicatu asia multi unguri de religiunea protestanta sî asia putini unguri de religiunea rom. catolica ? Ce sa dîcemu noi românii ? câți români avemu noi pre la ministerii ? Eveneminte politice. S a b i i u, 27 Septembre Inca eri a sositu scirea telegrafica despre faime ce circuleza in Pest’a lî Vien’a, ca cancelariulu imperialu sî ministrulu de esterne Br. de Beust vrea sa se retraga, sî ca are sa urmeze unu ministeriu Clam-Thun. înaintea scriitori ,acestor’a a premersu unu actu de mare însemnătate si adeca, 25 de prelați catolici au asternutu la tronu o adresa carea cere susținerea concordatului. „N. Fr. Bl.“, carea arata interesu deosebita pentru afacerile ce atingu mai de aprópe pre cancelariulu, in unu articulu intitulatu „Baronulu Beust sî adres’a episcopescau dice, ca prin adres’a acést’a au ajunsu Austri’a la momentulu care i va decide viitorialu. Momentulu acest’a asta de insemnatu incatu nu a mai fostu altulu asemeenea in istori’a acestui statu atâtu de cercatu. Articululu dice ca Austri’a are sa alega acum intre regimnu constitutîonalu sî regimu papisticu. In decursulu articulului dace, ca episcopatulu au trecutu departe dincolo de concordatu , care concordatu, a fostu numai unu prezentu. Episcopatulu impinge catva resbeiulu internu, pericliteza impacarea cu Ungari’a, dela carea aterna posetiunea de putere a statului, arunca preste olalta ordinea constitutîunei, amenintia creditulu statului, relatiunile cele abia încheiate cu Franci’a le pune in întrebare , impinge pre Itali’a catra Prussi’a sî Russi’a, face o prapastia larga intre Austri’a si Germani’a sî oblesce calea pentru mișcarea cea viformsa a spiriteloru din partea nemtiesca a Austriei, cari trebuie, ca sub influinti’a agitarei natîunei germane, sa termine cu căderea Austriei nemtiesci la Germani’a. . . , Adres’a episcopiloru rom. catolici a provocata din partea mirenésca o suma de contra adrese. După esemplulu consiliului municipale din Viena, urmeza contra adrese sî din alte cetati sî se vorbesce, ca comissiunea confessiunala a casei allegatîloru senatului imperialu va pasî cu unu proiectu lege constatatoriu numai din doi articuli sî adeca de artic. dintâiu, ca simtiementulu concordatuluou conambeloru case ale senatului imperialu se pune afara de valóre sî ala doilea, ca până la facerea unei legi constitutîunsle, sa se restatorésca legile interconfessiunale in privinti’a scóleloru sî casatorieloru, ce esistau până la incheiarea concordatului. O corespundintia sa „Weserzeilung” dice, ca inr cercuri austriace bine instruite se afirma, ca Bismarck aru fi avatu întâlnire in pust den #) Sî acum vedemu ca totu asta se esprima sî Magyar Ország. Red.)