Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-10-22 / nr. 85
338 aflata cu care a se relega la comissionea, ca va ave se autentice si protocolulu de astadi. Pentru I. Comissiune, insarcinata cu examinarea raportului direcțiune, raporteza dlu protopopu Vasilieviciu, resultatulu e, ca se aproba lucrările directoratului si acestui a se voteza recunoscerea adunarei generale. Ear incâtu pentru propunerea ce o facu comissiunea, câ adeca sa se insarcineze sî imputerésca direcțiunea , a incasa restantiele cele multe— incâtu aru fi de lipsa, chiaru sî prin judecata din mai multe parti se făcură observatiuni diferitorii, din cari apoi se incinse o disputa lunga, la care loara parte multi dintre cei mai de frunte membri, sî alu carei resultaturu, ca se primi propunerea comisiunei cu splicatiunea sî adausulu dlui Babescu, cumca adeca , direcțiunea va avea mijloci prin colectanti, ca fiacare membru in restantia sa se provoce anume, a se dechiar á asupr’a detormtiei sale, sî apoi numai pie câtu aru fi aceea recunoscuta séu deplinu document,ata, prin acta formale, sa se încerce încasarea séu intr- unu terminu amesuratu, mai antâiu cu modalitate blanda, ear remanendu acést’a fara resultatu, pre calea legei. Cei ce insa nu se afla formalmente, prin propri’a loru dechlaratiune de oblegati , sî nu-si recunoscu detormti’a séu oblegamentulu, sa se sterga din numerulu membriloru asociatiunei sî sa se publice de stersi sau de fosti membri. Pentru a II. comisiune, insarcinata cu carcetarea socoleleloru, reporta dlu G. Suciu, ear resultatulu fu, ca se aflara tote in bunu rendu sî se decise a se da perceptorului absolutoriulu indatinatu. Din reportulu acestei comissiuni aflu de interesu a aminti, ca averea asociatiunei sue la 14,000 fl. v. a. dar din acést’a preste 11,000 suntu in restantia la membri morosi. — Pentru a fii comissiune, insarcinata cu facerea preliminarului, reportu dle profesore G. Craciunescu, ear resultatulu fu,ca se defipse venitulu sperativu pre anulu urmatoriu ca 1950 fl. Din acest’a suma se incuviintiaza pentru acoperirea lipselorudministrationari, dimpreună cu salariulu notariului de 600 fl. o suma totale de 1060 fl. pentru siepte stipendie, 2 de câte 60 fl. , 3 de câte 80 fl. si 2 de câte 120 fl. sum’a de 600 fl. In fine eventualminte, deca adeca resultatulu ineasuriloru aru face cu potintia , - pentru înaintarea crescerei sî culturei poporului prin sculele de pre la sate, anume prin premie pentru invettatori sî școlari escelenti,_pjrin :procurarea de cârti bune sî prin alte mijloce potrivite,— o suma până la 400 fl. v. a. In sum’a sumeloru asia data preliminandu-se 1660, eventualminte 2060 fl. La acésta ocasiune dlu Babesiu, cu presidintele comissiunei, cu somn de a splica sî motiva a)fipsarea sî reducerea numerului de stipendie, b) necesitatea de a ne apucă sî de sî cultura poporului in sferele de rosu, in crescerea sculele elementare , a ne îndulci cu un’a cuventare mai lunga, dar atâtu de bine combinata, atâtu de lamurifórie sî petrunciatoria, atâtu de însuflețită sî insuflelitória,incâtu aceea fu petrecuta de cea mai mare atențiune sî in fine de o primire comuna entusiastica. Dlu Babesiu desfasiara , ca de după ajutorele cele menunte, cu cari s’a dedatu asociatiunea a sprigini unu numeru mare de studenti in totu anulu, neci decum nu va pute pretinde asociatiunea a fi crescutu sî trecutu ca prin scóle pre mai multi fii ai poporului, cari altmintrelea aru fi remasu necrescuti si ne’nversati, sî asta dara, ca ’ aru fi impultîtu ea numerilu inteligintiei nóstre. Deci e de lipsa se aiba asociatiunea nóstra prestipendistii sei proprii, macaru in numeru calu de restrinsu. Incatu pentru cultur’a poporului , carea e de a dreptulu scopulu sî chlamarea asociatiunei , dlu Babesiu atingendu, ca aceea se face , crescendo sî cultivandu de o parte unu numeru câtu mai insemnatu din fiii poporului in seientie mai nalte, de alta parte crescendu sî cultivindu pre insusi poporulu in scólele elementarie, agronomice sî reali , ni explica, cum acést’a îndoita crescere si cultura trebue sa merga paralelu, mana ’n mana, cum prin cea d’anlui’a singura poporul» pore sa-si formedie clase scu casle de aristocrati, burocrati etc inse neci candu se devin’a unu poporu civilisatu, o națiune culta;— aminti , cum asociatiunea nóstra până acum s’a ingrigitu numai de cea d’antâi’a parte de cultura, sî cum astadi cultur’a poporului de josu nu se mai póte ingrigi’scu séu amená. Veni apoi aci la initiativ’a dlui ministru ung. de culturî instrucțiunea publica, baronu de Eötvös, prin cunoscutulu seu apelu pentru formarea de reuniuni private spre acestu scopu,— pre care inițiativa, incâtu pentru ide’a ei umanitaria sî democratica o salută cu plăcere; dar «nara mai departe istori’a acestei încercări, carea inca mai nainte s’a facutu in Marmaira, dar a intempinatu greJe inchiCie si pedrece din diferite parti, anume in Marmati’a din partea natiunalei nóstre inteligintie sî a ordinariatulu nostru din Gherl’o ; cita acum sî opiniunea „Telegr. Horn.“ asupr’a acestui obiectu, sî din tóte constata, ca e neincungiurata de lipsa, cu regularea sî aministratîunea si’aleloru nóstre poporali se p revindecumu deplinu congreseloru nóstre , forarea sî spriginirea privata a crescerei cara alupoporului in scólele de josu se p revindecumu asociatiunei nóstre sî se facemu inceputulu câtu mai corendu.După primirea proponeriloru comisiunei a III, sî delaturarea unora întrebări esențe, comissiunea a IV asupra modificatiuneloru făcute in statutele asociatiunei, constatandu prin referințele seu dlu Ionescu (?) cuprinsulu acelor’a , propuse si adunarea primi, ca statutele întregite sî acomodate modificatiuniloru, sa se susteina regimului. — Comissiunea a V in căușele Insamantului lui Iovu Cresliciu, prin referințele Moldovanu facil mai multe observatiuni potrivite, eara incatu atinge cas’a din Siri’a, comissiunea facil propunerea , ca — deore-ce pentru aceea se face din partea dlui Popescu unu oferlu favorabilu de 3000 f. adunarea se incuviintieze vendiarea .— D. Moldovanu insa cu votu separatu propuse, cu acea casa sa nu se dea de locu primului oferente, sî sa se deschidă unu terminu amesuratu sî pentru alti oferenti — dara sî mai favorabili. Asupra acestora diferitele propuneri se incinte o lupta înfocata, dar totu odata interesanta , prin carea se constata, ca adunarea are a observa, ca acea casa amesurata dorintiei testatoriului, se nu devină in mâni neromane, dar totusi sa se vinda cu pretiu câtu mai bunu; prin urmare, ca o licitatiune publica nu póte ave locu. Conduse su fu, ca până la Ianuariu anulu viitoriu sa se primésca sî alte oferte, sî numai déca altulu mai favorabilu nu se va presenti, sa se dée cas’a dlui protopopu, aferente de acuma. — Comissiunea a VI. n’a avutu obiecte de pertratatu. — Urma acum după ordinea dîlei alegerea Directorului. Cu eschiamatiune unanima se alese de directore Primariu— a cincea data Ilustr. Sea D. Antoniu de Mocioni, carele primindu intre „Sa traiesca a sgomotase, propuse pre ceilalti membri, mai totu cei din anul» ipconhi, p.n nu— tine esceptiuni, toti cei propuși primiră cu viara. Fonduri cominale pentru tempuri de nevoi. („Fói’a Societatiei din Bucovin’a“) Cine dintre noi nu-si aduce vioiu aminte de fetiele cele palide si uscate , ce acum nu demultu ca nisce năluci ingrozitóre se preumblau pre ulii fiele prasieloru sî ale sateloru , cersîndu panea de tote dîlele ? Cine nu-si aduce aminte de mulțimea de ómeni nevoesi, cari umblau din case in case , cautandu de lucruru pentru vre-o plata , ci curatu numai pentru mancare ? Cine nu cunosce, câtej sute,sî mii de ómeni i-si traganadîlele numai cu târtițe, cu coji de barabule, cu făina de ciucalai (cocieni, tulei), seu de ghinda de stejaru , seu de scurta de pre copaci, ori cu făina de feresteu, sî câți dintre densii murira simplu numai de fóme ? Cine nu scie scumpetea cea mare in pani (bucate), incâtu ppretiulu (mesura) de papusioiu, buna ora, ae cumpera cu câte 10 __15 f. v/a., pre candu dintre vitele domestice vac’a se vindea numai cu câte 6—10 fl., iéra parechi’a de boi buni cu 35—60 fl. v. a ! Câtu pamentu stramosiescu a trebuita sa vina in tempulu acest’a in mân’a strainilor c ea pretiuzi chiara de nimic’a , ca bieții omeni sa-si pastredic macaru viéti’a ? Sî de unde tate aceste calamități , urgi’a acést’a nevoit« si suferinteile acestea ? Trei ani mai multu sau mai putîmu sterpi le-au produsu pre tóte î — Nici împrumuturile cele cu conditiuni de totu favorizóre din fondulu religiunariu sî din fondulu tierei in suma de preste 700,000 fl. v. a., nici ajutorintiele private ale unora inimi nobile nu au fostu in «tare a delatura nevoile cumplite , ce cadiura asupr’a tierei nóstre. Omenii au fostu constrinsi a mai face inca sî pre «mii speculator! împrumuturi particularie, de totu impoveratóre, carele, cela putîn, întrece sum’a eliberata din fondurile publice spre ajutorarea nevoesîloru. Sî tóte acestea totuși n’au fosta in stare a delatura urmările fómetei, bólele periculose, escate din Irens’a , sî marira ! Locuitorii Bucovinei, mai vertosu clas’a agricultoriloru mici, au cadiuri in acesti ani in nisce impregiurari atâtu de grele, incâtu nici czece ani de rodire indestulatare nu potu fi in stare sa-i scape cu totulu de ruinarea materiala, ce au suferit’o. O vorba vechia betranesca dice: „padi’a buna trece primejdi’a reaa— Déca locuitorii tierei nóstre aru fi fosta mai prevedietori, déca aru fi solutu ei crutia sî stringo in tempuri bune de roda , atunci de buna séma forte multi nu si-aru fi perdutu averea , sanatatea si chiaru — viéli’a ! Déca intre ómenii nostri aru fi fostu desvoltata de ajimsul ide’a conlucrarei si a ajutorurei împrumutate , déca aru fi esistatu simiiulu comuna, simiiulu celu adeveratu moralu si crestinescu , déca mai inainte de acésta calamitate aru fi fastu purcesu cu totii dela ideea, „cumca comun’a nu-i alta nimic’a , decâtu o familia mai mare“, sî precum in familia capulu ei trebuie sa ingrijésca de binele viitoriu alu familiantiloru sei, asta sî in fia-care comuna betrâniloru comunei (consiliulu comanialu, primăriei) aru trebui sa le zaca la inima binele de fatia si celu viitorio alu locuitoriloru comunei, déca e’aru fi fostu intemplalu mai inainte tóte acestea , atunci nenorocirile, de cari a fostu bântuita fier’s* nóstra , n’aru fi pututu ave locu , celu putînu nu in gradulu , ce au fostu. Lips’a de până acum a acestui siimtiu comunu s’a resbunatu cumplitu de amaru asupr’a tuturor’a n’a bunei Cu martea o mulțime de ómeni sî cutuistări materiale amu trebuitu sa platimu acésta trista esperiintia ! Sî are sî acum sa nu ne fi desceptatu noi inca ? Sî acum’a óre sa nu venitu noi la acea cunoscintia, ca numai prin simfi tiulu comunu , aplecatu cu sinceritate, nu putemu scapă de atari calamități ? Nu credemu ! A sositu dóra tempalu, unde sa ne incumintimu sî noi , sa tragemu felose din ori-ce nenorocire sî sa ferimu macaru pre urmașii noștri de grodiaviile pălite de noi ! Sa privimu ceva mai de apropo invetiamintele, ce ni le da catastrofa petrecuta. Ce sa facemu noi ore, in specialu, ca sa ne scutimu in viitoriu de astfeliu de rele, carele ne mineza sî «tarea materiala sî cultur’a spirituala ? înainte de tóte se cere unu grada orecare de cultura spirituala , spre a prevede urmările unora catastrofe de feliulu acest’a , spre a dejudeca cu intielepciune, spre a fi ni le cumpeni sî stare inca de tempuriu a lua mesurile necesarie in contr’a loru, sî, candu începu ele a se ivi , spre a le intempina cu energia sî a le combate cu succesulu doritu. — Asta dara scóle, sî iérasi scóle pretutindenea in fiacare comuna ! Intre acestea sa se desvalte sî sa se agerésca întreleginire a poporeîtiloru, de tineri inca, spre a-si pricepe sî spre a-si urmări cu stâruintta interesele sele vitale. Se mai cere religiositate sî moralitate deplina, fara de carele neci fumili’a, neci comun’a, neci statulu nu potu esista in fericire. Ce potu ajută legile cele mai bune, întreprinderile cele mai umanitaria, déca nu voru fi esecutate sî urmarite cu consciintia , cu loialitate sî fara de folosiri proprie ? Simtiulu moralu sa lu desvalte preotulu in scóla, in beserica sî in tóte referintiele sale cu poporenii! Pe lângă acestea se mai cere dela modularii unei comune în crativitate mai mare, caci mur’a nu vine singura ’n gura. Prin munca, prin truda, si ostenela se castiga tóte, lucrarea neobosita este favorulu avuției. Dara ce ajuta omului, de aru câștigi elu cu diecile seu chiaru cu sutele de floreni pe di, déca elu se cheltuiesce pre tote, se rasipesce fara mustrare de cugeta sî fara privire la tempurile venitóre ? Cine voiesce sa-ti asecure die materialu venitorului seu, nu cheltuiesca totu ce produce, mai crude câte ceva, faca si capitaluri si asta va deveni avutu su feritu de nevoi. Prin chel-