Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)

1867-01-26 / nr. 8

Sabiiu, in 26 Ianuariu (7 Febr.) 1867, 1 tin provinciei­ din Monarchia pe­nirn anai 18 fi. era pe o jumătate de anu 4 fi. v.a.­­Pentru princ. si tieri străine pe anii 12 pe V, anu. 6 fi v. a. Inseratele se platesc­ pentru intera ora cu 7. cr. sirulu , pentru a dou’a ora cu 5 *­. cr. si pentru a trei’a repetite cu 3 V, cr. v. a. Teleg­rafulu ese de dane ori pe «epte­­mana , joi’a si Dammec’a. — Premumue-I rațiunea ie Fee* in Sabiiu la espeditur­a [ foiei pe afara la c. r. poște, cu bani­ gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiu­ 1 nei pentru Sabiiu este pe anu 7. N­. ». a.­­ earu pe o jumatate de anu 3. 0. 50. Pen­­­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen MTM 8. A3UMI XV. Resentimente. Die Redactoru 1 Dupa­ ce a nascutu o femeia, daca ea a asteptatu ca natura sa fia fetioru sî s’a nascutu feta, ori de a asteptatu sa fia feta, sî s’a nascutu fetioru, apoi nu e consultu sa se spună chen­­delei indata ca ce e­­ pentru ca i pate intarce­reulu. — Si déca a esîlu unu monstru in locu de unu felu frumosu cu pérulu de auru — sî ce sciu eu cum i mai descria fantasi’a poesiei populare prin poveștile sele,— apoi celu putînu nui mai spune nice bine nice reu. Simtiulu de mama impaca mai lesne ce a defeptuatu natur’a, ca — povestea vorbei — sî d­ar’a crede, ca pui mai frumoși ca ai ei n’au tóte paserile pamentului. — De acei’a Die Redactoru alu Tel. Rom­ ai facutu reu , ca te-ai pre grabitu sa spuni cum e fetulu , ce l’a produsu mirés’a colom 1493 de insi. — Mam’a e cea mai competente de a face re­clamele necesarie, sî ea si-a sî implinitu detorm­ti’a sea pe deplinu, pentru ca dela nr. 1 alu Gazetei incece ne totu spune ca e féta, ca e fetioru , ca e téea, ca e punga, ca asta trebuie , asid se cade , asta e bine. — Asia dara fetulu e nascutu, ce mai vrei ? lasa pre muma-s’a sa-lu ciuciulésca, sa-lu dragostésca ! Noi sa ne multiamimu cu atât’a. Apoi nu vedi­cta ca pre lânga aceste ciuciulituri i mai scapa si câte o reminiscintia , care rădică velulu de pre ambiguitățile , ce a jucatu acesta romantiu până a ajunsu acolo, unde esu tóté romantiele. — In congresulu dela an. 1861 eră sa se denu­­mesca nisce secretari, cari sa porte protocolel conferintieloru , sî intre cari se aclamara sî dlu Baritiu ca secretariu. Unu erou românu insa stri­ga : Ce totu secretariu ? Consiliariu ! Consiliariu ! D. Baritiu a fostu destulu secretariu ! Sa mai fia sî Consiliaru.— Destulu ca alegendu-se sî unu Co­­mitetu permanente alu natiunei, se alesera de mem­bru, adeca de Consiliariu sî dlu Baritiu. — In congressulu dela 1863— după finirea tu­­turoru agendeloru se reintregesce sî comitetulu per­manente. Dara dlu Baritiu dimissiunéza fara de a i se primi demissiunea, din ce causa nu ne-a spusu, pare ca a asteptatu ce­va sî mai multu decâtu totu Consiliariu ! Destulu atât’a , ca dlu Baritiu esî din Comi­­tetu­l îfara de a-i fi primita demissiunea, sî elu de atuncea nu se mai simtiu de oblegatu prin solidaritatea natiunala. Elu se simliu liberu de a lucra indepen­dente ; elu mai bine voia a fi primulu in satulu fractiunei , decâtu alu doilea in Rom­a. La an. 1865 Blasiulu calam pre convocarea unui congresu natiunalu ,­era concessiunea mai inalt­a,“— fara Sabiiulu pre continuitatea congresseloru de mai nainte sî pre Comitetulu per­­manentu. — Acum dlu Baritiu ne spune in nr. 1 alu Gazetei verde, ca nici Congresu nici Comitetu.— In 19 Nov. 1865 se adunara deputații sî re­­galistii români in conferintiele sele la Clusiu, dara dlu Baritiu—a rugatu de asta conferintia sa ne ono­­redie cu presenti’a , sî sfatulu seu nu voi a­ si aretă cinstit’a fatia, iara după aceea ne spuse, ca ce amu facutu acolo, nu e bine­ ni . La conferinti’a din Belgradu inca nu se oste­ci­se multiami a strică sî com­iielegerea de acolo. Asta dara elu Congresu nu, comitetu nu, con­ferintia nu, ce’nntelegere nu, deputati nu, metropo­­lili nu, sî sa fi mai cercatu cine­va ori­ce — nu. Elu void numai elu, sî numai unu­­ ce extra pentru sine. Si ce a mai voita Dsea gatitu extra ?— Ast’a ni o spune curatu in nr. 4 alu Gazetei. — Elu vru cu 1493 de voluntari a se mesurâ sî in­­sura cu capii natiunale in rondulu lui Klein , Bob, Adamoviciu, Mog’a, Lemény etc. Ba inca mai multu, ca acesti’a se reclîmau pre milióne de români, iara elu numai cu o trupa cd a lui Epaminonda , sie­­dienda frumosu la Termopilele fabricei dela Zer­­nesci, a resbilu cu petitiunea până la tronu. Elu mai voinicosu, ca nu e fricosu, a intrecutu pre cei doi săteni din comun­a C . . . . cari a vendu o ju­decata, voi­a a merge tocmai la Imperatulu. Gu­­vernulu le denega licenția. Dara ei o luara fru­mosu pe drumu, m­ersera până in Vien­ a sî casti­­gara audientia fara licenția. Acolo li se primi jalb’a, sî capetara sî ce­va bani de drumu spre re­­intorcere. Sosindu acasa si sosiră sî petitiunea, cu care se îndreptară pe calea legei, fara ce a pârîtu cu Szolgabireulu, ca s’au dusu fara licenția , re­mane vorb’a intre ei.— Asia sî D. Baritiu. Elu pe lângă tote si* a ajunsu scopulu a se vede conducatoriu causei na­tiunale. Lasa sa se mângâie cu aceea. Numai nevoia e, ca va umbla sî­rsea că Abu-Asan din o mnla sî un’a de nopți. Soli­sta istori’a ast’a ? Dé­ca nu o soli apoi ti o spunu eu .—­ La Bagdadu era unu califu vestitu cu numele Harun-Aresîd , care umblă noptea liptilu, sa afle opiniunea publi­ca despre sine. Intr’o sera merse printr’o mahald, sî intra cu caletoriu streinu la unu meseriasiu se­­ra cu anume Abu-Asan, care lu chiema la cina sî su ospetă după obiceiulu orientalu, fara a­ lu între­bă, ca cine e ? In discursulu loru vine vorb’a si despre stapanitoriulu imperatiei Bagdadului, Califulu Harun Aresîd, si Abu-Asan dace, ca déca aru fi elu Califu alu face asia sî asia. Califulu pe ascunsu i bagă unu prafu in paharulu lui Abu-Asan, care bin­­dulu lu adormiră, Califulu chiama pre servitorii sei, sî duce pre Abu-Asanu in palatu, unde lu îm­bracă in hainele de nópte ale sele, sî lu culca in patulu seu. Dimineti’a lu sculă cele mai frum­óse cadine, sî vre salu îmbrace si sa­ lu servesca cd pre insusi Califulu. Elu se miră si întrebă : nu suntu eu Abu-Asanu ? Nu ! Inaltîmea ta esti Harun- Aresîdu capulu tuturoru credinciosîlorti din Bagdadu, cârni’a se închina tata Asi’a. Tata curtea i se în­chinară , i făcură paradi, sî vrendu nevrendu lu tratara că pre unu Califu. Dupa­ ce Califulu celu adeveratu se delectă destula cu purtarea exotica a Pseudo- Califului, i mai dedă unu prafu, lu îm­bracă in hainele primitive, sî lu duse in patulu seu in mahal’a. Candu se tredî Abu-Asan, ce sa vedi ? sa omore pre toti din pregiurulu seu— cum de l’a adusu pre elu— capulu tuturoru credincio­­sîloru— in prosti’a ast’a ?— Destulu ca din idea fixa, ca elu e Califulu — mi-lu mai putură scote nime. — Asta sî cu Conducatoriulu nostru. Elu si-a ajunsu scopulu ! Ajunsu-si-au si natiunea scopulu ei, ast’a nu-i posa­nsele. Noi insa credemu, ca déca Klein, Bob, Ada­moviciu, Mog’a, Lemény, cari pre tempulu servitutii nationale, sciura a infalîsiă caus’a româna cu dem­nitate, s’aru­nculă acum, după ce națiunea româna a intratu in concertulu constitutionale, cd națiune inarticulata,—. s’ aru vedé, ca caus’a natiunala in locu sa so presenteze cd o causa publico-politica, se infatisiaza că o cersîtoria ambitiósa a particula­­riloru, devenita pre m­ân’a oficieloru administrative , ei si-aru acoperi fati’a de rusîne sî aru intra iara in mormentu.— Intr’adeveru, ca nici unu u­n­i­o­n­i­s­t­u n’a meritatu asta bine de caus’a uniunei, cu dlu Baritiu, carele a stricatu t­o­tu ce a fostu solidaru— la ro­mâni. — Incheiu cu primulu capitolu, sî la tempu voiu continuă de a descoperi sî celelalte fibre secrete , ce au jucatu role mai insemnate in acestu memo­rabile romaniiu— Democritik Reform’a armatei in privinti’a sociala, economica sî finantiala. („Reform“). (Capetu.) Aperarea tempului de servitiu activu mai indelungatu se privesce din partea militiara cu o assioma neatingibila, ca e de lipsa, cd sa se póta face din recruta unu soldatu sî se face provo­care cu deosebire la gradulu mai de josu de cul­tura alu multoru popóre austriace sî la părtile loru cele mai de josu. Nu este nici o indoiala , ca aci nu aru fi o diferintia mare, sî ca acest’a nu póte fi fara cd sa aiba influintia asupra iulîmei cu carea se latiesce cultur’a militară ; insa sî trei ani suntu unu tempu indelungatu sî déca nu e cu putintia , a face in tempulu acest’a din recruta unu soldatu, atunci a­­cést’a nici in ceialalti trei ani nu se va puté face, despre acést’a putemu fi asigurați de plina. Câte. unii singuratici totudéun’a se voru află, la cari se va ivi asia ce­va , presto totu insa este de ajunsu unu tempu de servitiu de trei ani, de a se versî lucrulu acest’a , ce trece preste acest’a, nu se mai justifica prin necessitate sî este o apesare pentru o parte a poporatiunei. Se aduce înainte si a­­ceea, ca tempulu de servitiu mai indelungatu este de lipsa spre a cresce suboficieri bravi. Asta dara că sa castigamu vre-­o câti-va soldați eminenți , trebuie sa stea sute de mii, tempu mai multu suplu arme. Insa nici acest’a nu e de lipsa sî se afla alta cale pre care putemu ajunge la tînt’a acest’a, deca — ceea ce nu credemu — nu aru fi de a­­junsu unu tempu de servitiu de trei ani, spre a satisface sî cerinicei acestei’a , carea de altmintrea este de totu drepta. In trei ani de sigurii se potu află acei’a, cari au calitatîle de lipsa, că sa se faca suboficieri bravi, sî intre acesti’a voru fi mulți, cari sub aresi­ care conditiuni se voru invot la unu tempu de servitiu mai indelungatu, sî-si voru .’pnté

Next