Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-01-26 / nr. 8
Sabiiu, in 26 Ianuariu (7 Febr.) 1867, 1 tin provinciei din Monarchia penirn anai 18 fi. era pe o jumătate de anu 4 fi. v.a.Pentru princ. si tieri străine pe anii 12 pe V, anu. 6 fi v. a. Inseratele se platesc pentru intera ora cu 7. cr. sirulu , pentru a dou’a ora cu 5 *. cr. si pentru a trei’a repetite cu 3 V, cr. v. a. Telegrafulu ese de dane ori pe «eptemana , joi’a si Dammec’a. — Premumue-I rațiunea ie Fee* in Sabiiu la espeditura [ foiei pe afara la c. r. poște, cu bani gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiu 1 nei pentru Sabiiu este pe anu 7. N. ». a. earu pe o jumatate de anu 3. 0. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen MTM 8. A3UMI XV. Resentimente. Die Redactoru 1 Dupa ce a nascutu o femeia, daca ea a asteptatu ca natura sa fia fetioru sî s’a nascutu feta, ori de a asteptatu sa fia feta, sî s’a nascutu fetioru, apoi nu e consultu sa se spună chendelei indata ca ce e pentru ca i pate intarcereulu. — Si déca a esîlu unu monstru in locu de unu felu frumosu cu pérulu de auru — sî ce sciu eu cum i mai descria fantasi’a poesiei populare prin poveștile sele,— apoi celu putînu nui mai spune nice bine nice reu. Simtiulu de mama impaca mai lesne ce a defeptuatu natur’a, ca — povestea vorbei — sî dar’a crede, ca pui mai frumoși ca ai ei n’au tóte paserile pamentului. — De acei’a Die Redactoru alu Tel. Rom ai facutu reu , ca te-ai pre grabitu sa spuni cum e fetulu , ce l’a produsu mirés’a colom 1493 de insi. — Mam’a e cea mai competente de a face reclamele necesarie, sî ea si-a sî implinitu detormti’a sea pe deplinu, pentru ca dela nr. 1 alu Gazetei incece ne totu spune ca e féta, ca e fetioru , ca e téea, ca e punga, ca asta trebuie , asid se cade , asta e bine. — Asia dara fetulu e nascutu, ce mai vrei ? lasa pre muma-s’a sa-lu ciuciulésca, sa-lu dragostésca ! Noi sa ne multiamimu cu atât’a. Apoi nu vedicta ca pre lânga aceste ciuciulituri i mai scapa si câte o reminiscintia , care rădică velulu de pre ambiguitățile , ce a jucatu acesta romantiu până a ajunsu acolo, unde esu tóté romantiele. — In congresulu dela an. 1861 eră sa se denumesca nisce secretari, cari sa porte protocolel conferintieloru , sî intre cari se aclamara sî dlu Baritiu ca secretariu. Unu erou românu insa striga : Ce totu secretariu ? Consiliariu ! Consiliariu ! D. Baritiu a fostu destulu secretariu ! Sa mai fia sî Consiliaru.— Destulu ca alegendu-se sî unu Comitetu permanente alu natiunei, se alesera de membru, adeca de Consiliariu sî dlu Baritiu. — In congressulu dela 1863— după finirea tuturoru agendeloru se reintregesce sî comitetulu permanente. Dara dlu Baritiu dimissiunéza fara de a i se primi demissiunea, din ce causa nu ne-a spusu, pare ca a asteptatu ceva sî mai multu decâtu totu Consiliariu ! Destulu atât’a , ca dlu Baritiu esî din Comitetul îfara de a-i fi primita demissiunea, sî elu de atuncea nu se mai simtiu de oblegatu prin solidaritatea natiunala. Elu se simliu liberu de a lucra independente ; elu mai bine voia a fi primulu in satulu fractiunei , decâtu alu doilea in Roma. La an. 1865 Blasiulu calam pre convocarea unui congresu natiunalu ,era concessiunea mai inalta,“— fara Sabiiulu pre continuitatea congresseloru de mai nainte sî pre Comitetulu permanentu. — Acum dlu Baritiu ne spune in nr. 1 alu Gazetei verde, ca nici Congresu nici Comitetu.— In 19 Nov. 1865 se adunara deputații sî regalistii români in conferintiele sele la Clusiu, dara dlu Baritiu—a rugatu de asta conferintia sa ne onoredie cu presenti’a , sî sfatulu seu nu voi a si aretă cinstit’a fatia, iara după aceea ne spuse, ca ce amu facutu acolo, nu e bine ni . La conferinti’a din Belgradu inca nu se ostecise multiami a strică sî comiielegerea de acolo. Asta dara elu Congresu nu, comitetu nu, conferintia nu, ce’nntelegere nu, deputati nu, metropolili nu, sî sa fi mai cercatu cineva orice — nu. Elu void numai elu, sî numai unu ce extra pentru sine. Si ce a mai voita Dsea gatitu extra ?— Ast’a ni o spune curatu in nr. 4 alu Gazetei. — Elu vru cu 1493 de voluntari a se mesurâ sî insura cu capii natiunale in rondulu lui Klein , Bob, Adamoviciu, Mog’a, Lemény etc. Ba inca mai multu, ca acesti’a se reclîmau pre milióne de români, iara elu numai cu o trupa cd a lui Epaminonda , siedienda frumosu la Termopilele fabricei dela Zernesci, a resbilu cu petitiunea până la tronu. Elu mai voinicosu, ca nu e fricosu, a intrecutu pre cei doi săteni din comuna C . . . . cari a vendu o judecata, voia a merge tocmai la Imperatulu. Guvernulu le denega licenția. Dara ei o luara frumosu pe drumu, mersera până in Vien a sî castigara audientia fara licenția. Acolo li se primi jalb’a, sî capetara sî ceva bani de drumu spre reintorcere. Sosindu acasa si sosiră sî petitiunea, cu care se îndreptară pe calea legei, fara ce a pârîtu cu Szolgabireulu, ca s’au dusu fara licenția , remane vorb’a intre ei.— Asia sî D. Baritiu. Elu pe lângă tote si* a ajunsu scopulu a se vede conducatoriu causei natiunale. Lasa sa se mângâie cu aceea. Numai nevoia e, ca va umbla sîrsea că Abu-Asan din o mnla sî un’a de nopți. Solista istori’a ast’a ? Déca nu o soli apoi ti o spunu eu .— La Bagdadu era unu califu vestitu cu numele Harun-Aresîd , care umblă noptea liptilu, sa afle opiniunea publica despre sine. Intr’o sera merse printr’o mahald, sî intra cu caletoriu streinu la unu meseriasiu sera cu anume Abu-Asan, care lu chiema la cina sî su ospetă după obiceiulu orientalu, fara a lu întrebă, ca cine e ? In discursulu loru vine vorb’a si despre stapanitoriulu imperatiei Bagdadului, Califulu Harun Aresîd, si Abu-Asan dace, ca déca aru fi elu Califu alu face asia sî asia. Califulu pe ascunsu i bagă unu prafu in paharulu lui Abu-Asan, care bindulu lu adormiră, Califulu chiama pre servitorii sei, sî duce pre Abu-Asanu in palatu, unde lu îmbracă in hainele de nópte ale sele, sî lu culca in patulu seu. Dimineti’a lu sculă cele mai frumóse cadine, sî vre salu îmbrace si sa lu servesca cd pre insusi Califulu. Elu se miră si întrebă : nu suntu eu Abu-Asanu ? Nu ! Inaltîmea ta esti Harun- Aresîdu capulu tuturoru credinciosîlorti din Bagdadu, cârni’a se închina tata Asi’a. Tata curtea i se închinară , i făcură paradi, sî vrendu nevrendu lu tratara că pre unu Califu. Dupa ce Califulu celu adeveratu se delectă destula cu purtarea exotica a Pseudo- Califului, i mai dedă unu prafu, lu îmbracă in hainele primitive, sî lu duse in patulu seu in mahal’a. Candu se tredî Abu-Asan, ce sa vedi ? sa omore pre toti din pregiurulu seu— cum de l’a adusu pre elu— capulu tuturoru credinciosîloru— in prosti’a ast’a ?— Destulu ca din idea fixa, ca elu e Califulu — mi-lu mai putură scote nime. — Asta sî cu Conducatoriulu nostru. Elu si-a ajunsu scopulu ! Ajunsu-si-au si natiunea scopulu ei, ast’a nu-i posansele. Noi insa credemu, ca déca Klein, Bob, Adamoviciu, Mog’a, Lemény, cari pre tempulu servitutii nationale, sciura a infalîsiă caus’a româna cu demnitate, s’arunculă acum, după ce națiunea româna a intratu in concertulu constitutionale, cd națiune inarticulata,—. s’ aru vedé, ca caus’a natiunala in locu sa so presenteze cd o causa publico-politica, se infatisiaza că o cersîtoria ambitiósa a particulariloru, devenita pre mân’a oficieloru administrative , ei si-aru acoperi fati’a de rusîne sî aru intra iara in mormentu.— Intr’adeveru, ca nici unu unionistu n’a meritatu asta bine de caus’a uniunei, cu dlu Baritiu, carele a stricatu totu ce a fostu solidaru— la români. — Incheiu cu primulu capitolu, sî la tempu voiu continuă de a descoperi sî celelalte fibre secrete , ce au jucatu role mai insemnate in acestu memorabile romaniiu— Democritik Reform’a armatei in privinti’a sociala, economica sî finantiala. („Reform“). (Capetu.) Aperarea tempului de servitiu activu mai indelungatu se privesce din partea militiara cu o assioma neatingibila, ca e de lipsa, cd sa se póta face din recruta unu soldatu sî se face provocare cu deosebire la gradulu mai de josu de cultura alu multoru popóre austriace sî la părtile loru cele mai de josu. Nu este nici o indoiala , ca aci nu aru fi o diferintia mare, sî ca acest’a nu póte fi fara cd sa aiba influintia asupra iulîmei cu carea se latiesce cultur’a militară ; insa sî trei ani suntu unu tempu indelungatu sî déca nu e cu putintia , a face in tempulu acest’a din recruta unu soldatu, atunci acést’a nici in ceialalti trei ani nu se va puté face, despre acést’a putemu fi asigurați de plina. Câte. unii singuratici totudéun’a se voru află, la cari se va ivi asia ceva , presto totu insa este de ajunsu unu tempu de servitiu de trei ani, de a se versî lucrulu acest’a , ce trece preste acest’a, nu se mai justifica prin necessitate sî este o apesare pentru o parte a poporatiunei. Se aduce înainte si aceea, ca tempulu de servitiu mai indelungatu este de lipsa spre a cresce suboficieri bravi. Asta dara că sa castigamu vre-o câti-va soldați eminenți , trebuie sa stea sute de mii, tempu mai multu suplu arme. Insa nici acest’a nu e de lipsa sî se afla alta cale pre care putemu ajunge la tînt’a acest’a, deca — ceea ce nu credemu — nu aru fi de ajunsu unu tempu de servitiu de trei ani, spre a satisface sî cerinicei acestei’a , carea de altmintrea este de totu drepta. In trei ani de sigurii se potu află acei’a, cari au calitatîle de lipsa, că sa se faca suboficieri bravi, sî intre acesti’a voru fi mulți, cari sub aresi care conditiuni se voru invot la unu tempu de servitiu mai indelungatu, sî-si voru .’pnté