Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)

1867-10-19 / nr. 84

Telegrafulu ese de done otî pe «epte­­m­auia , joi­a s­i Duminec’a. — Prenume­­ratiunea se face in Sabinu la espeditur’al loiei pe afara la c. r. poște, cu bani­­ gata prin scrisori francate , adresate­­ catra espeditura. Pretiusu prenumeratiu­­­­nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a. I ear pe o jumetate de anu 3, fl. 60. Pen­­­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen­­­ Sabiiu, in 19­31 Octombre 1867. Iro provinciei­ din Monarchia j pe turn anu |8 fi. era pe o jumătate de anu 4 fii v.a. I Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 .­­ pe % anu. 6 fi v. a. ( Inseratele se platescu pentru intera ora cu 7. cr. sirulu , pentru a dou’a ora cu 51­. cr. si pentru a treia repetire cu, 3 V. cr. v. a. Hfc 84. AMULU XV. Eveneminte politice. Sabiiu, 18 Octombre Continuamu mai înainte de tótu firulu între­rupta in m­ulu trecutu din calatori’a M. S. Impera­­tului Austriei la Parisu cu urmatórele depesie : Parisa 23 Octombre. Imperatulu Napoleonii a parasitu TuMeliele la 2­­, ore spre a intempina pre Imperatulu Austriei la curtea drumului de feru ; elu su va petrece in palatulu Elisée. Pre boulevarduri si in strad’a regala , in ple­­ti’a de la Concorde, in câmpurile elisee si in Ave­nue Marigny formeza trupele spaliere. Tempulu e forte frumosu ; o nenumerósa mulțime ascepta tre­cerea conductului imperatasca, numerose case si pa­late porta flamuri­ medi. Parisa 23 Octombre 3 ore 55 minute după a­ Mat. Sea Imperatulu Austriei a sositu la 3 ore după amedi la curtea drumului de iern sî fu primitu forte cordialu de catra Impera­tulu Napoleon­u. Ambii monarhhi erau in ca­­ret’a prima ; in a dou’a erau Archiducii sî in a trei’a bar. Beust sî contele Andrássy. Ambii Im­­perati fura salutati in trecerea loru­pre strade de a­­clamatiunile cele mai vii. Parisu 23 Octombre. Principele N­a­p­o­l­e­o­n­u, Principele loach­imu Murat, corpulu diploi­­maticu, miniștrii sî demnitarii cei mari ai imperiului francesu asceptara s­pre Imperatulu Austriei in curtea drumului de fera. La apropiarea trenului im­­per­a­scu intona band’a militară postata acolo, imnulu poporalu austriacu. Imperatulu N­a­p­o­l­e­­o­n­u, a data mân’a Im­peratului Franciscu Iosifu, carele se scoborea din vagonu sî­i o strvise forte cordialu. După acést’a au salutatu Archiducii pre Napoleonu, carele i bi­­neventâ din anima. Parisu, 24 Octombre. Monitorulu rapor­­teza despre sosirea Imperatului Austriei in Parisu sî adauge la detalurile cunoscute ca, candu a in­tratii Imperatulu Franciscu sosifu in palatulu Elisee l’a intempinatu Imperales’a, principele imperatescu, princis’a Clotild­’a. Napoleonu., princessa Matild.’a., principii sî princessele familiei imperatesci. Maie­­statile, principii si princessele au intratu după apé­­st’a un salonulu de onoruri, unde s’au facutu pre­­sentatiunele, împrumutate. După presentatiuni Im­peratulu Napoleonu sî Imperates’a s’au intorsu la St. Cloud. Urmeza acum alte depeste de data lu 24 Oc­tombre, carele raporteza despre petreceri teatrale in onorea pr­ in­ óipe; cercetarea espositiunei univer­sale si bineventarea­rea de consiliulu municipalu alu Parisului; despre cercetarea otelului ambasadu­­rei austriace. In tóte partîle trecerea Imperatului gemena unui triumfa, primi cele mai cordiale ova­­tiuniY t­ulh O depesia din 25 Octombre spune ca Impera­ Austriei a cercetatu biseric’a Notre Dame (Dómn’a nostra) sî capel’a conciergienie sî după a­­ceea a fostu la o revista de trupe, carea s’a ter­­minatu la 4 ore. Imperatii fara primiti cu mare entusiasmu de poporu. Celelalte sciri se ocupa mai tare de cestiunea Romei. Preciis’a apunere a devenitu in contrariu, sî, după scirile ce se aveinu dinainte-ne, cestiunea e mai flagranta decum fu până aci. Presupunerea ca Garibaldi a parasitu insul’a Caprer’a, se intaresce. Telegrame dela 25 Oct. din Terni spunu ca G­a­­r­i­b­a­l­d­i aru fi batutu trupele papale la Monte­rotondo sî le-aru fi luatu sî trei tunuri. O alta depesta din R­o­m’a totu de același datu marturi­­sesce ca Garibaldinii au respinsu pre papali la Vi­terbo. Acești garibaldini stau sub comand’a lui A­­cerbi. In cetatea Romei inca se făcuse încercări de resculare. Scirile cari vinu dea dreptulu din Rom’a descriu încercarea resculariloru nenorocosa. Se a­­sigura inse, ca au intratu bani de ai resculatiloru in cetate sî ca s’aru fi sî impartîtu, ba ca la cea d’antâiu încercări de resculare a aruncatu s’ a­u muru in aeru. Dela 26 Oct. se spune, ca politi’a din Rom’a s’a incercatu a face cercetări in o casa s’ a aflata resistintia. Cas’a a fostu atacata cu baionet’a , la care ocasiune au remasu 15 garibaldini morti si 36 fura prinși. Unu numeru insemnatu de arme si bombe se secuestrara. In capetulul depesiei se di­ce, ca cetatea e liniscita. O alta depesie din Rom­a spune ca la Viterbo fura atacate trupele papale in 24 Octombre in ce­tate , unde garibaldinii puseră focu la parte a ce­­tatiei. Trupele papale insa se duce acolo , ca se tînara barbatesce, respinseră pre garibaldini , si atacara sî le ucisera mai multi omeni sî pre insusi comandantele (Ghirelli). Din aceste depeste se a­­rata locuitorimea provincieloru române, ca candu aru fi liniscita sî nu aru voi a se insoti cu garibaldinii. Pap’a a publicatu o encyclica catva toti epis­copii (rom. catolici) din lume. Obiectulu acestei’a e situatiunea de fatia a statului bisericescu in urm’a atacuriloru revolutionarie. Encyclic’a vorbesce despre starea cea rea a bisericei in I’oloni’a sî pro­st voca la rugăciuni publice. Gestiuna romana se vede a ave urmările sele di­­plomatice, in schimbarea ministeriului din Floren­­ti’a. Acest’a., după scirile telegrafice din Parisu până la 26 Oct., inca tata n­u eră formatu, după cum aretaseramu sî noi in rendulu trecutu. Din contra până la datulu dîsu afirmau mai multe dînarie pa­­risiane, ca Cialdini aru fi dechiaratu , ca densulu nu e in stare a form­a unu gabinetu in impregiura­­rile de fatia sî ca Cialdini sî la amenint­area Franeiei cu dechiararea resbelului totu asta aru fi respunsu. per e­­speditiunea trupeloru francese in statuia pa­acum că decisa sî telegrame dela Toulon din 26 Oct. si anuncisra ca pornescu nui incarcate spre Itali’a. Mai tarziu vine alta depesta din Pa­risu in carea se dice ca trupele francese din espe­­ditiune nu voru desbarca in Itali’a, ci voru ascep­­ta până candu trupele papei voru învinge im­vasiu­­nea. Déca cum­va Rom’a va fi atacata, atunci tru­pele francese voru desbarca sî voru eliberă staturi­le papale. Iéra déca cum­va voru intra sî trupe italiane in staturile papale, atunci trupele francese voru atacă chiaru si teritoriulu italiana. In momentele candu mai sa incheia mu eata ca vine urmatórea depesta suprindiatoria : „V­i­e­n’a 29 Octombre. Garibaldi, in­­tarita de mai­ multi desertori din armat’a italiana a luatu Monte­rotondo. De ori sor’a, se cre­de, ca Garibaldi sta dinaintea portîloru Romei. Desbar­­carea francesiloru in Civ­itta v­e­g l­­i­a a i­n­c­e­p­u­t­u.“ Depesi’a acest’a cu­prinde multa in sine. In ea, ca sî in cresiele toge­­loru române, póte fi pace, dara sî unu resbelu in­­fricosiatu universale. Din P­r­u­s s­i’a inregistratu scirea ca sessi­­unea senatului federalînnala e încheiata. Guvernulu de tronu e scurtu sî se ocupa mai cu sema cu a­­facerile ce au decursu in sessiune. In momentele de fatia póte va fi de insemnetate pasagiulu din urma a acestei cuventuri, carele trateza despre le­­gatur’a intre Prussi’a sî Itali’a, făcută in privinti’a navigatiunei. Guvernulu de tronu dîce ca tratatulu acest’a va contribui la întărirea refe­­rintiei pruintre aceste doue tieri, cari suntu legate prin interese mari si­ comune pentru amendoue. Regel­e Würtembergului s’a esprimata la o o­casiune câtra o adune. , „ . . determinatu a se tine de el,c­a. 81 ca e tratatele cu Prussi’a.­­.amintele depusei in „Times“ e pentru unu congresu Din Consta­ntinopole vinu^£e”'pari afirma, ca Omeru pasi’a va luă comand­a trupelor, turcesci la dunăre. Din Belgradu se telegrafeza ca Scuppii’a e închisa sî ca proiectele regimului suntu primite cu putîne modificatiuni. Din Petersburgu se telegrafeza ca in curendu se va serbă cununi’a Regelui Greciei Geor­­giu I cu princes’a Oig’a. Despre R­o­m­a­n­i ’a aduce „Națiunea“ o selie privata din Parisu ce o publica, ce o dreptu, cu tóta re­serve. Pentru gravitatea faptului o reprodu­ceam sî noi. Ea suna: „Starea de astadi a lucruriloru din Romani’a este condamnata ; sî in tóte dîlele me informezu dela cele mai mari personaje ca forte curendu are sa se puna capetu la tóté. Ide’a predomnitóre in a­­cést’a este ca, in urm’a conferintieloru ce au a se tíne la Parisu, Port’a are a numi unu caimacamii , spre a organisa tierile sub priveghiarea unei co­­misiuni internationale (pentru care sfersitu D. Ioann Ghic’a staruiesce la Londr’a). Resenele unei ase­menea hotarire suntu ca Franci’a este decisa a pro­ceda la acesta resolutiune inaimte de a fi nevoita sa intervie in Itali’a, căci, s’a luatu scrie ca indata ce Franci’a va interveni in Itali’a cu trupe, Russi’a trece in Prinsipate ; omenii politici de aici (din Pa­risu) au mare ingrijire, si Ministrulu Beust spre acestu sfersîtu merge la Londr’a. Revista d­naristica. In Kol. Kezi. nr. 127, Bvrd. Domnu canoniqu Constantinu Papfalvi respunde la o corespundintia din Blasiu aparuta in K. K. nr. 119 a. c. in carea intre alte se ducea, ca „de nemic’a nu se teme ele­­vulu din Blasiu, ca de aceea, ca pre lângă dela­­turarea alegereî, Scaunulu episcopescu (püspöki) se va ocupa de unu individu din altu comitatu.“ sî „ca clerululu intregu e de o suta de ori mii gat’a la transpunerea demnitatiei archiepiscopile altui episcopu, decâtu sa se abata dela liber’a alegere“. La partea d’antâiu Rvrd. D. canonicu e de părere, ca clerula sa caute numai la insusirile acelui’a cui sa dea volulu seu. Ce se atinge de partea a dou’a den­sulu nu vrea că clerulu sa se lapede neci de drep­­tulu alegerei neci de alu archiepiscopatului. De aci trece respunsulu la lupt’a natiunei pentru drep­turile ei politice, gerea drepturiloru Arata ce durere a casiunatu șter­de la diet’a din 1863 cu o tră­sură de pana fara de a se fi datu până acum unu echivalentu in loculu acelor’a, sî apoi continua cam asia . Dara sa fia diet’a din Sabiia nelegala, in ca­rea fara convocate de Marele Principe tóte națiu­nile patriei, insa are celelalte nenumerate diete alb­iierei in cari a pretinsu romanii redarea dreptului celui adeveratu, nelegiuite au fostu ? sa nu ne in­­sie lumu unii pre altii, ci sa marturisimn sinceru, ca in Transilvani’a justele si dreptele pretensiuni ala natiunei romane până acum n’au aflatu resunetu 11 mai norocosele națiuni socie. Prin ștergerea legi­­loru din 1863 s’a infiptu rane in anim’a natiunei cari voru sângeră până atunci, până candu parintu patriei nu voru află adeveratulu balsamu vindeci­­toriu. Revine asupr’a suspenderei scaunului metro­­politanu sî arata , ca acést’a aru fi o noua impu­­setura in ran’a înca sangeranda, pre carea, după pa­­­rerea sea, o afla forte nepolitica. Densulu cu unu atomu micu alu natiunei, carele in tata viéti’a au avutu numai o dorintia, adeca, impacarea cea mai intima Italiésca intre națiunile patriei,­­indras­­nesco a presupune, ca, prin procederea indign­átá

Next