Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)

1868-05-26 / nr. 42

166 educatiunes., sa o putemu face pre aceea câta mai fecunda pentru practica, fara de a intră si de a ne perde prin controverse reci. In opula acest’a, eu m’arau restrinsu a espune in scortu ceea ce mi s’a parutu mai esentialii din cuprinsula Ped a troiei; pentru ca astfel in punctele principale, remanendu relevate, sa póta servi cu atâta mai bine de indreptariu pentru cei ce se voru ocupa, mai alesu ca incepetori, cu studiulu acest’a. De aci sî numirea oipului de compendiu. Desfassurarea mai pre larga a metodeloru, după cari suntu de a se propune obiectele de invelinmentu dimpreună cu deprinderile la diferitele desteritati, Hindu ca acelea făcu parte din Organisationen scaleloru, aru ave locu, după parerea mea, in manuale compuse anume cu privire la treptele succesive ale investamentului din diferitele scóle. In compendiulu acesta de Pedagogia suntu trase numai finiamentele fundamentali, ce au sa serve de basa pentru intregilu planu alu educatiunei. Dupa ce odata asemenea linamente aru fi bine stabilite, pre bas’a loru usioru s'ar poté compune si manuile metodice, prin cari inventamentulu din diferitele scóle sa se organiseze după postulatele Pedagogiei. La tote lucrurile trebue mai antui sa se afle o basa sicura, si eu prin onulu de falia cu deosebire aceea amu cautatu. Fia ca modestele resultate ale cercetariloru mele, depuse in acest ticpu, sa contribue si ele câtu de putînu la aflarea unei base, pre carea sa se póta ridică sicuru sî falnicu edificiuiu culturei nóstre natiunali! Pana aci prefati’a. Acum mai adaugemu pre scurtu cuprinsulu cârtiei, carele se imparte in introductiune sî patru secțiuni. Introductiunea se ocupa de desvoltarea fresca a omului si educatiune sî de scivnli’a educatiunei sau pedagogia. Secțiunea prima se ocupa de omu ca obiectu a educațiunei sî de fenomenele vietiei fisice sî spirituali. Sectiunea a doua se ocupa de principiele pedagogice, generali ; secțiunea trei’a de regulele speciale pentru educatiune sî a patr’a de institutele de educatiune. Tempolu fisicu inca nu ne ierta o dare de sema detaiata asupra opului, carele trebuie studiata seriosu spre a pute dă o judecata recerisiva asupr’a lui. Acest’a o lasamu pentru mai tarziu sî póte constrinsi de impregiurari, sî allor’a. Din putinele indeii atinse pre surlu in șirurile nóstre cele de snsa sî din urma ; mai muttu inse din prefatia » se vede importanti’a operatului din cestiune sî acesta e o Însemnata garanția de Însușirile lui cele intata privinti’a favorabile pentru opusî autorulu lui. De aceea noi lu recomandam t publicului nostru din tota anim’a! *). Câteva cuvinte „despre giuraliile necessitates neincuna comentarei pre in patente urbariali din 21 Iun. 1854 , sî o părere modesta dulu, cum s’aru puté despre m prescumpera prestatiunile ce apesa pamenturile alodiali si cum s’aru puté efectul eliberarea dileriloru de la roboj’a fără daun’a posessoriloru.“ Credemu a face unu servitiu cetitoriloru noștri cându voma cerca a aretă pre scurtu cuprinsulu brosiurei aparute acum nu tocma de raultu sub titlulu de mai susu in limb’a ungurésca. Acesta cărticică e esîta din condeiulu unui barbatu plinu de devotamentu sî de zeln adera a dini Ladislau Vaid ’a. Pre lângă orientările ce anuntia titlulu seu acesta brosiura trateza intr'unu modo destulu de cupridie^eriu , cestiunea proprietatiei. Colorile cu care acesta materia este scrisa, suntu vii sî corespund ietóre scopului de a dă lectoriloru o idea pre câtu se póte esaca despre cestiunea proprietatiei in genere, punemu înainte unu estrasu destulu de lamuritori despre opuscululu amintita. Cestiunea proprietatiei e regularea relatiuniloru dintre proprietarii de pamentu, stapaniloru de moșii si locuitorii adeca , tierari. Insemnetatea acestei cestiuni, este pentru noi asia de mare, incatu putemu dice in teza convicțiunea, sî fara frica de a fi desmintiti, ca fara o desiegare, data intr'unu scopu emm'nentu, dreptui sî natiunaii, nu se va pute deslega cestiunea cea mare, secularia sî vitale , dela care depinde mântuirea sî viitoriulu celu adeveratu alu româniloru din Transilvania. Aici simtemu insa ca póte sa ni se faca întrebarea : ca intru câtu suntemu intemeiati, cându dîcemu, ca dela deslegarea acesti cestiuni depinde viitoriulu celu adeveratu alu natiunei române ? *) Pretinsu e 1 fi v. a Noi la o atare întrebare , n’amu pute lua de argumentu justificații decâtu necertitudinea , starea de speranta sî frica, in care vedemu aflandu-se , de o parte, sutimele de proprietari de moșii, sî de alta, miele de suflete din care se compunu familiele locuitoriloru nostri cultivatori. Poporulu românu, este esentialminte agricolu, sî intru câtu cestiunea relatiunilor si dintre locuitori sî proprietari nu va fi resolvata intr’unu modu dreptu sî umana, ea va fi renln care va contribui multu la inveninarea corpului socialii alu statului , ea va fi furtun’a care va amenintiă a se descarcă asupra-i din era in era Patent’a din 21 Iuniu 18â4 a servitu până acum eschisiru de basa la deciderea proceselorti urbariali. Fiindu insa mai multe puncte ale acestei patente astfeliu stilisate, incatu in mai multe locuri ese unu inttelesu ecuivocu, care concede intrepretarile cele mă bisare , autorulu crede a-si împlini o datoria nationala cându se incerca a comentă locurile cele mai obscure din pré inalt’a patenta, spre a nu se mai pute schimosi intru viitoriu intielesuu ei in genere, si in specia intielesulu unora paragrafi mii momentosi. Pentru a chlarifica mai bine cele dese, auto— mulu produce a lci partea II din pré inalt’n patenta „despre prestationele rescumperabili 1,1 sî arela diversele explicari, ce i se dau acestui paragrafu. Paragrafulu din cestiune dice : „Pamenturile alodiali, pre cari se afla urdîte economie rurale nu se mai potu luă de la posessorii loru de falia, déca dînsii afara de aceste economie nu posiedu alta moșia urbariale (Grande), sî daca da se tienu de famulii conventionati, fia ca acestia se sî fia togmitu sîmbri’a in bani séu prebenda, ori in folosinti’a binei case, unei locuintie séu vru’nui pamentu. Dara prestatiunele legate de atari mosie suntu rescumperabili, sî pana cându se voru rescumperă, ele sunt a se împlini prin posidenli in mesura contractuale sau usuata.* Acestaa vorbesce in genere de pamenturile alodiali, sî nu defge tempulu, candu le-au primim in posessiune colonistii,ci de spune, ca tóte pamenturile alodiali din man’a acestora , se remana la ei pana ce se voru rescumperă, dar pan’atunci prestatiunile sunt a se împlini ; esceptiune face numai casulu daca respectivulu colonistu are sî alta moșia urba’ hala sau daca fiindu Tăinuiți conventionalu a posie” venita*. PREAMBLARI ^(reprod. din „Convorbiri literarie“) (Urmare) HI. Pute ridi de mine, iubite cetitoriu sî gândesc ca aru trebui sa fiu mai filosofii, sa lasa pre omeni cum suntu cu atâta mai multu ca nu va fi cu neputintia sa schimba natura loru sî ca nui cu minte a-si resbună asupr’a câtoru-va individi de defectele unei națiuni. Vei fi avendu dreptate de a argumentă astfeliu, cându esci assediatu pre jilliu sî cetesci in linisce jurnalulu, fumendu sugaret’a, dara cându ai fi in positiunea mea paremi se ca ti-ai uită teori’a. Judeca singurul Plecasemu dela Lucern’a cu vaporulu sa me diicu la Văgis, micii orasiu asiediatu in piciorele lui Rigi. Cându cineva se afla pre laculu celoru patru cantone, este o crima a nu se uită iir pr>giurulu seu, căci in tóte cartile de geografia sî in tote descrierile de calatorii , se cetesce ca acesta lacu este celu mai frumosu din Svitier’a sî prin urmare din Europ’a. Ce este dara mai naturalu decâtu a te astedia pre puntea vaporului sî a-ti lasă ochii sa retacésca in tóte partile, după voi’a loru. Acést’a voiamu sa o făcu sî eu, dara vai ! Puntea eră ocupata de sute de englezi cari cu totii i—si deschisese carteluri pentru a se apera de radiele sarelui. In zadaru me incercămu se potu gasi vie-o crepatura intre dóue corteluri; in zadaru sa me uita pre desupr’a sau pre dedesupru, privela eră hermelica închisa prin cortelurile englezesei. Ce eră de facutu ? Facendu in mine unu juramento grozavu sa-mi resbunu asupr’a intregei natiuni, m’amu coboritu rosu in casuta. Acolo unu calatoriu eră culcatu cu capciu pre canapea si cu piciórele pre mésa. O singura ochire mi-a fostu de ajunsu pentru a vede ca este si elu englezu. Dorulu resbunarei me cuprinse. Asceptandu cu nerabdare o ocasiune potrivita, amu luatu unu scaunu l’amu pusu pre mesa sî culcandurae dealungulu pre mesa amu asiediatu piciórele susu pre scaunu. Desi mai susu , eramu intr’o positiune analoga cu acea a inimicului meu naturalu. Amendoi slamu nemișcați sî ne mesuramu cu ochii — You speak English ? me intrebu elu. „Nu“ respunsei cu o voce grozava, aruncandu-i cu piciorele scaunulu dreptu presto genunchi. ■ Englezulu sari in susu tîpându că unu desperatu. Insa eu adresandu-me catva densulu , i-amu cerutu politicosu iertare sî l’amu incredintiatu ca a fostu din nebăgare de somn. Gemete surde estau din peptulu englezului sî aru fi esîtu pole multa vreme inca, déca in acelu momenta vaporulu nu s’aru fi opritu in loculu unde trebuia sa ne coborimu. Schelele orasierului furmicau de calatori, sî de călăuzi cu cai sî cu catâri. Din vaporulu meu alergara cu tutlui séu sa fee posessiune de vreunu catâru séu sa se urce pre josu in susu spre verfulu muntelui Rigi. Dîn’u era înaintata sî nu eră multu tempu de perdula déca voiai sa ajungi pre culme pentru a asista la apusulu sorelui. Eramu nehotantu déca este mai bine sa incaiecu seu sa me suiu pre josu cându unu tineru cu perdu creliu, frumusielu la falia si sprintenelu la tripu care me observă de câteva minute, i-mi propuse sa luamu unu catârii in tovarasia. In chipulu acest’a , dise elu , voma avé sî plăcerea de a ne preumblă pre josu sî ocasiunea de a ne odihni cându vomu fi truditi sî multiumirea de a puté convorbi sî de a scurtă astfeliu drumuiu. — Bucurosul respunsei eu 9Î indata năimiremu unu catâru. — Fie care din noi trebuea sa încalece o jumetate de ora sî apoi cedendu Calamin catra tovaragiu, se suiă o jumetate de ora pe josu. Eu incalecai celu antaiu sî junele meu lovarasiu mergea inedut pe lenga mine sprijininduse de unu bastonu lungu cu viridu de ferit sî ascuțiții, precumu se întrebuințează in Svitiera de câtva toti turiștii. Drumulu eră angustu sî presaratu cu mii de petricele. Cu câtu te urcai mai susu cu atâta drumulu deveniă mai repede sî mai obositoru. De si dopa udu marsiu de vo doue ore suflamu amendoi greu sî ne curgeu sudorile in siraie, tóta vremea eramu voioși sî petreceamu spuindu-ne totu soiulu de glume. Junele cu perulu cretin eră de o veselia fara margini, cându nu mai putemu de câldura sî credému ca me lasa puterile audiamu unu hohotu de rîsu resunandu pe catâru si-mi strangeamu tóte puterile sa me tinu pe piciore pân va trece jumetatea de ora. Dar lucru curiosu! Pe cându eu me coboriamu de buna voia, cându aculuomnicului îmi vesiră ca momentulu a sositu, junele meu se faced ca uita sî neinpetata trebuia ca eu sa-i adneu aminte. — He! tinere! Ear me iosiesi cu trei minute, strigai eu. „A dracului catâru, respunse elu , nu vra nici de cumu sa se opresca! Nij — Credu sî eu, daca in loca de a stringe frîulu, ei dai cu calcâile. „Asta trebue sa faci . . Gataruiu e tocmai contrariulu calului. N’ai luatu sem’a ca elu cându i spui t br rist cându ei spuiu hi! pleaca se opresce ? — N’amu luatu sama, dar poflimu rosu ca nu mai potu. „Baca rae dau. Hi! Hi! Gataruiu vise nu voiă sa se oprésca. — Ean cerca cu strinsulu freului, póte s’a opri. Vediendu ca catarulu totu mergeă, amu saritu si l’amu opritu de coda. De acumu înainte,se adio de la catâru, i-amu dîsu ea, suindume pe stea si ridiendu. Nu me mai coboru pana susu. — Aibi mila de tineretiele mele, respunse elu. Suntu anu sune plinu de sperantia si de viitoru sî uniculu fiiu la parinti, ar fi pecatu! „Din ce parte a lumei esti, caci după fisionomia D-tale nu pricepu nimica? — Suntu de pe malurile mirositore ale Senei. Talaiu meu e Francezu sî maica mea Germana. Ei suntu insa rosmopilitu:—Ubi bene, ibi patria. „Daca esti totdeuna veselu si dispusa ca acumu, ai o patria forte întinsa.