Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)

1868-05-30 / nr. 43

Cumca nu aru avé missiune politica nu se mai póte nega: sî din îndoielile dî uarieloru francese despre a­­cést’a; si tacerea celoru nemtiesci se vede si mai tare ca cal'­tori’a e politica. 170 Diet­a Ungariei. In ssedinti’a dela 4 Iuniu a casei deputatiloru după incunosc intiarea despre sosirea mai multor petitiuni preda P. S­o­tu s­i eh ca pressedinte alu comissiunei finantiale unu raportu despre propuneri contributionale. Raportulu ’lu cetesce referințele Korkapolyi. Se va tipări raportulu sî se va distribui intre membri. dietei 121 petitiuni, cari Madarasz transpune ceru schimbarea legilor­ din 1367/8 pentru afacerile comune. Se tramita la comissiunea de petitiuni. Carola Stoll preda o cerere, in care se trateza cesti­unea princi­piala despre posetiunea unui impiegatu alu statu­lui ca representante in dieta. întrebarea se inverse pre lângă aceea, ca „au in­spiegatii statului, cari suntu platiti de statu, indetoriri falia cu cetatienii statului Ans’a la cerere­a sî la desbaterea acestui principiu o dede votulu de nemultiumire ce­ lu primi deputatulu Stoll, prin secțiunea justiției, dela ministeriulu de finan­­tie, pentru ca dessulu (Stoli) ca deputata sî inca im­­­piegatu, sî adatu parerea libera la gravaminele așter­nute de cât la mai multi baiesi de la Baia-mare. Csaná­d­y interpeleza pre ministrulu de culte, déca are de cu­geta inca in sessiunea de falia , a se presenti cu unu articula de lege, prin carele principiulu depusa in art. 20 din 1848, pentru deplin’a egala îndreptățire a confessiuniloru, sa devină fapta. Ministrulu de culte promite a respunde câtu mai curendu. Sigismundu B­o­r I­e­a adreseza ministrului de industria sî comerciu urmatórea interpelatiune : Onorata casa ! Dela anulu trecutu 1867 in­­cóce amu primitu intre epistolele private sosite pre> posta câte-va cu sigilulu frântu sî sigilate de nou cu sigilului postalu, iéra altele numai cu sigilulu frântu, ba­nu de multu, tramitiendu o epistola pri­vata in comitatulu Aradului, aceea fu immanuata res­pectivului adresatu numai forte târdîu , cu sigilulu meu frântu sî provediata cu sigilulu oficiului postalu. Cu tóte ca acesta înainte de 1867 m­’amu esperia­­t’o nici odata sî de­sî acestu fenomenu nou mi-a batutu tare la ochi,­­ totusi amu fostu aplecata a atribui tóte aceste intemplarei. Intr’aceea alalta­­eri amu primitu dela Dev’a o epistola recomandata, provediata cu trei sigile, pre a cărei cuverta era scrisa, ca cuprinde documente in presiu de 20 îl. Cuvert’a acestei epistole e sparta la ambele capete lângă sigile, chiar­ asta, precum o sparge respec­­tivulu proprietaru alu epistolei, cându voiesce a-i scote cuprinsulu, sî in locurile sparte e sigilata de dlone ori cu sigilulu oficiului postalu. Din acestea, onorat’a casa, care cauta la acést’a epistola, se póte pre deplin a convinge, ca cuvert’a ei nu s'a frântu din intemplare, ci cu intentiune, sî ca acésta epis­tola înainte de a veni la mân’a mea a fostu cetită de alții, cari firescu, déca le-a placutu , au pututu lua sî din documentele ce conținea. Sî ca onorat’a casa sa se convingă pre deplinu despre adeverulu asertiuniloru mele amu onore a pune epistol’a din cestiune pre mesa onoratei case, asia precum amu primit’o , fara de a o fi desfacutu, reservandu-mi dreptulu, de a o lua iérasi la finea baterui după done septemâni sa o potu siedintiei , ca ceti sî eu. Onor, casa, de­sî acést’a afacere, aparandu la prim’a vedere ca unu negotiu privatu, s’aru vedea a nu fi apta spre interpelatiune, insa considerandu ca, precum sunt informatu, desfacerea unoru ase­menea epistole se intem­pla, de unu tempu incece , adese­ori, — si asta mai multi au parte de acést’a neplăcere; considerandu, ca de alta parte amu au­­ditu afirmandu-se si aceea , ca oficialii posteloru rumpu, seu ei, seu, in urm’a instrucțiuniloru supe­­rioriloru lom, prin alții, unele epistole private, sî , prin urmare, organele oficiali violeza sânzieni’a si­gilului sî a secretului, prin ce afacerea i—si perde caracterulu seu privatu, — sî de óre­ce nu potu crede, ca ministeriulu sa aiba cunoscintta de asta ce­va, nici ca aru esista vre-o instrucțiune analoga sî, prin urmare, aceste fapte nu potu fi considerate decâlti ca abuzuri ale unoru oficiali ; cu teza a în­dreptă câtva on. ministeriu alu industriei sî alu co­­merciului urmatórea interpelatiune­­­i. Are on. ministeriu cunoscintta despre auto­­ritarea oficialiloru de posta prin superioritățile loru, pentru ca sau ei sa rumpa sigilele unoru epistole private, sau sa le dea unoru oficie politiale pentru a le rumpe, sî ca acelea sa nu se admanueze pro­­prietariloru loru decâtu după acesta operațiune ? 2) De­ora­ce este fapta, ca la unele oficie po­ștali se intampla astfeliu de abusu , este inclinata on ministeriu a dispune ca atari abusuri se se ni­­micesca de totu­si oficialii de posta, credinciosi jura­­mentului loru oficialu, sa admanueze epistolele, ne­­vatemate, precumu se cuvine in mn’a tiéra consti­­tutionala, proprietariloru loru respectivi. Ama onorea a insinua acést’a interpelatiune si in­scrisu. Stefanu G­o­r­o­v­e, ministru alu industriei si alu comerciului, respunde la acest’a interpelatiune . Câtu pentru faptele memorate, — dîce d. ministru— elu se va cerceta, fara a ascepta vre-o decisiune a casei in ast’a privintia, cu participarea si intreveni­­rea dnului deputatu. (Aprobare.)—Dnulti deputatu sa spună apoi casei, ca fostu­ a acésta cercetare nepartiale scu ba. (Aprobare). Séra câtu pentru o­­biectu, d. ministru nu scie neci decâtu, ca oficio­­latele poștali sa fia desfacutu epistole­scu sa fia frântu sigile, sî neci nu crede a poté fi provocatu prin d. deputatu ca sa se dechiare, déca s’a emisu prin ministeriu una asemene ordinatiune. (Aproba­re) Unu ministru magiam respundietoriu nu va face neci candu acést’a ; d'altmintre, déca d. deputatu es­te informatu, sa constateze fapt’a înaintea casei (Aprobare vina.) M­a­t­­o­i­l­o­v­i­c­s interpeleza ca legea usu­­reloru caseza­se ? la care ministrulu de justitia res­punde, ca are gat’a unu proiectil de lege in privinki’a acést’a, sî nu va presenta casei câtu mai curendu. Lege in cans’a celoru de confessiu­­nea gr. orient. § 1. Congresulu naliunalu serbescu , concilia­­matu in anulu 1864, sî in 1865 continuatu in Car­­lovitiu. pre culu a fostu elu compusu cu abatere dela § 8 alu articulului 20 din 1867/8, prin acést’a se legitimaéza. § 2. Metropoli’a de sine statatória sî de dreptu egale cu a serbilor», inf­ iintiata pre sem’a români­­loru de re legea gr. orientale, asemenea sî radica­­rea episcopiei greco-orientale din Ardelu la archi­­episcopia, se inarticuleza, sî dispusetiunea articulu­­lui X din 1792 se estinde asupra-i. § 3. După ce deci despărțirea credincioșilor, de relegea gr. or. in doue provincie bisericesci ne­­dependinsi de olalta, produce lips’a de a esercita fia­care parte pentru sine deosebitu autonomi’a ce le este garantata prin § 8 alu articolului 20 din 1848, reservandu Maiestatci Sele supremulu dreptu de inspectiune ce se va esercia am­esuratu constitu­­tiunei; credincioșii numiteloru dóue metropolii suntu indreptatiti, intre marginile legiloru tierei a decide si regula fia­care parte de sine si pentru sine deo­sebi in adunările bisericei (congresele) ce se voru condhinma din tempu in tempu de câtra Metropo­­liti, după aretarea făcuta mai intâiu câtra Maiestate — căușele loru bisericesci , școlari sî fundatiunali referitórie la acestea, sî a le aministra sî guverna de sine prin propriele loru organe intru intielesulu statuteloru ce se voru stabili in aceste congrese sî se voru incuviintia de Maiestate. § 4. Credincioșii ambeioru metropolii au drep­tul s pre lângă reservarea dreptului pre inaltu de incuviint­are , a-si organisa adunările bisericesci (congresele). §. 5. Spre scopulu aci,st’a ministeriulu se în­sărcina, cu sa mijlocésca prin Archiepiscopulu Car­­lovitiului sî Patriarchulu serbescu convocarea câtu mai curendu a congresului bisericescu serbescu na­­tiunale de confessiunea gr. or., constatatoriu după practic­a de multu observata — afara de archiereii concerniali, din 25 deputați clericali, 50 lumeni sî intre acesti’a se voru alipi 25 din graniti’a mi­litare. §. 6. Totu ministeriulu va midiloci convocarea câtu mai curendu a congresului bisericescu romanu nationale de confessiunea gr. orientale, constatatoriu amesuratu propunerei sinodului episcopescu românii — afara de archiereii conceriali , din 30 deputați clericali, 60 lumeni sî intre acesti’a se voru alege 10 din confiniuli militare. §. 7. Cea mai d’antâia tema a ambeloru con­grese bisericesci ce astfeliu se voru conchianna, va, fi a stabili organi­satiunea congresului pre lângă in­­cuviinicarea Maiestatiei sale. §. 8. Pretensiunile de totu feliulu, escate din despărțirea ambeloru metropolii , pre câtu ele nu s’aru poté impaca prin invoiéla reciproca, atâtu ce­le ce atingu metropoli’a intréga, câtu sî cele ce a­tingu diecesele episcopesci sau comunele bisericesci sau dóra pre unii individi singurateci, voru ave a fi in­validitate cu scutintta de timbru sî de facie — naintea acelui județ­iu onlinariu, ce se va delega pre lângă contrasemnatur­a ministrului concerninte , de catra Maiestatea Sea , sî acést’a procedura, de­­laturându-se tote altele remedie juridice, se va tie— ne numai apelat’a ordinaria la dóue foruri superiore sî astfeliu de procese apelate se voru decide prin forurile apelative afara de seria. §. 9. Credincioșii de confesiunea gr. orientala, cari nu suntu neci de limb’a serbesca nici romana, sî mai departe se lasa in tote acelea drepturi ale loru, ce le-au esercitatu pan’acum in aministrarea de sine a afaceriloru bisericesci comunali si scola­stice, intru intrebuinttarea libera a lim­bei rituali , precum sî in manipularea averei sî fundatiuniloru loru bisericesci comunali. § 10. Dispusetiunile §­lui 8, articlulu 20 din din 1848, cari suntu contrarie cu acesta lege, se nimicescu. Siedinti a lunaria a comitetului distric­tualii a Fagarasiului. In 26 lînu comit, districtului acestui’a siedinti’a sea lunaria, unde iloslr. Sea din capit. supremu după deschiderea siedintiei face o moțiune „sa se tri­­mita Maiestatiei Sele o adresa de bucuria pentru fe­­ricit’a nascere a Maj. Sele Imperates’a , Regin’a si Dómn’a nóstra“. Dlu vicariu A­nt­o­n­e­l s­i insa, se vede, ca fiindu de mai înainte petrunsu de ace­eași înalta idea, avea adres’a sî formulata gafa, ca­­rea se primesce de comitetu cu adaugerea, ca sa se traduca din cuventu in cuventu in limb­a magiara sî asia sa se substerna la locurile mai inalte. Unu altu obiectu de insemnetate mare deshalb in acea si edintia era o epistola din ce­le comi­tatulu Abauj. Scrisórea acesta provoca pre­tind­­a sprijini proiectulu dosului comitatu in dis­fa­­verea introducerei lim­bei magiare in modu esclus­­ivu, atâtu la administratiune câtu sî ia justitia. Vi­­cariulu Antonelli presenteza unu contra-proiectu ca­rele venindu in desbatere in diuda urmatoriu da anse la dispute mari. Neputendu veni desbaterea la unu finitu cu resultatu decidhetoriu N­. S. domnulu Capitanu supremu propune o comissiune de 6 membri (3 români 3 magiari), carea sa caute modulu de împă­care intre diferinti’a de opiniuni. După unu patrariu de ora se primesce operaturu cu modificările făcute de comissiune cu unanimitate sî se decide a se tra­duce sî in limb’a unguresca. Mai vinu sî alte cari parte tînendu-se de com­­petiati’a dietei, parte de cea a ministeriului se re­­lega sî indrumeza la locurile respective. Actului care servesce de respunsu la hârthi’a comit. Abauj , sî care se va comunica si celoru-lalte municipalități ale tierei este urmatoriulu : Representatiu­nea districtului F­a­­­garasiu in caus’a lim­bei. Proiectulu de lege pregătita de catra comisiu­­nea dietei unguresci cu scopu de a se regulă refe­­rint­ele nationalitatiloru din Ungari’a dede mai an­­tâiu representantiei comitatului ungaro-slavonescu Zemplin ocasiune de a protestă in contra acelui proiectu, a-si circula protestulu sei pre­la tele mu­­nicipiale Ungariei sî ale Transilvaniei, dandu oca­siune la frecări intre diferitele națiuni. Totu asia facii in dalele mai de aprope comitatul­ Abauj. Representanti’a acestui districtu , privíndu tóte trele acelea acte din punctulu seu de convicțiune, intre ori care alte impregiurari n’ar fi trebuitu sa se ocupe cu ele de loca, pentru­ ca referintiele nós­­tre nationale in Transilvani­a se afla deja regulate prin lege chiara, sî usulu celoru trei limbi ale patri­ei se afla pre calea cea mai buna de a se regula sî alaturi prin puterea vietiei practice chiaru pre­cum» se vede același regulatu la cele a trei națiuni ale Elveției. După ce iise epistol­a cercularia a representantiei comitatului Zempli nu amagi inca sî pre unele municipiu din Transilvani’a, pentruca sa se alature la protestul­ acelei’a, si după ce credemu ca epistol’a comitetului Abauj póte se amagesca in­ca sî pre altele.—Representanti’a acestui districtu crede a fi de desorinti’a sa, ca se preintempine sî ea unele idei prejudicióse atâtu presentului, câtu sî veritoriului sî se nu sufere a i se duce. Qui tacel consentire videtur. Subscrisul» comitetu districtuale î—si implines­­ce acesta determ­tia a sea cu atâtu mai vertosu, cu cât» elu se scie a fi representantele unei populați­­uni ce face parte din națiunea rom­anesca, este pe-

Next