Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)
1868-09-12 / nr. 73
V vinej^etiatoriiitai harnica dela Doieiu si dela Omenii Mulliami Esc. Sele Par. Archiepiscopu sî Metropolitu Andreiu Bar. de Liagun ’a , carele cu unu bunu Părinte si Preluminatu a ingrigitu si pentru viitoriulu iivet, prin înaltele întocmiri din anulu 1850. Eleetrisându pronunciarea acestui nume maretiu sî asta aventadu la entusiasmu animile celoru de fatia , indata erupsera in eschiamatiuni întreite de bucuria vivace : „Sa traiasca !“ — Apoi luă cuventulu D. D. Parodiu din St. Petru N. Fratesiu sî desfasiara cu entusiasmu sî plinu de o bucuria piesa cam urmatórele : După ce a facutu o asemenare intre femetea , pre carea o prevesteau prorocii israilieniloru pentru neimplinirea deformtteloru loru reciproce si catra Doieu, cu femetea spirituala, carea ruineza mai rea, cu cea corporala, pre individi, popóre, ba națiuni întregi ; după ce a aretatu sî seaparea poporului evreescu din robi’a Egipetului prin Moise, trecui la istori’a româniloru, arelu câtu au decailiotu acesti’a de tare sugrumându-Ii-se cultur’a, schumbându-li-se scólele s. a. prin măselele cele , de ofieiu ale varvariei, care cerca patri’a nóstra , câte talente se vestejiră însetate, flămânde de cultura pre tempulu, cându ne lipseau scólele nationale, cari de altmintrea aru fi fostu se devină membri folositori familieloru, natiunei, patriei, sî bisericei nóstre ! Apoi a aretatu, cum Esc. Sea Par. Archieppu sî Metrop. Andreiu Bar. de Siagun ’a, ca ala doilea Moise ne-a scapatu din robi’a intunerecului cu ajutoriulu celui atotu puternicu sî sub scutulu Majestatei Sele apostolice Imperatorelui sî regelui Franciscu Iosifu I, ne-a radicatu séra sî ne-a pusu in stare de a ne pute ferici intemeindu-ne scóle s. a. s. a. — Acum urméza dara, ca noi sa ne suitiu, a ne cultiva in tóte ramurile solintiei sî asta a ne face demni de darurile acestea prea folositóre, sî asta sa ne castigamu^ ceea ce amu perdutu de atâtea vécuri incoce! Apoi mai imbarbata pre înv. la zelu s. a. Aduse multiamite Preinalteloru Persane suslandate pentru bunatatile, cari s’au induratu a le reversa asupr’a natiunei nóstre, apoi multiamis’ Dlui Protopr. pentru tinerea conferintieloru in acést’a Comuna. După acést’a a urmatu conscrierea Inventatoriloru. (Va urma.) 290 Dechlaratiune. In mulu 132 alu „Federatiunei“ se afla corespundintia datata din Resenari 14 Sept. subo semnata cu * . Corespundinti’a cuprinde urmatórele: „Astadi s’a tienutu aici adunarea preotimei cercului nostru pentru a alege unu deputatu preotu la congresulu bisericescu naționalii, convocam pre 28 ale curintei la Sahiiu. Comisariulu conducatoriu eră dln protopopu Ioane Panoviciu. Satele din cari veniseră preoții aci la alegere, erau parte din protopopiatulu dlui Panoviciu, parte din a dlui Ioane Hania, din protopopiatulu celui dintâiu. Majoritatea era insa inca de la inceputulu actului de alegere , de la vorbele si apucaturile satelitiloru respectivi, poteai se observi, ca dlu Panoviciu, de sî comisariu, aru primi totusi sa fia alesu. Daca era sa fia renduitu de la sórte, sa easa alesu dlu Panoviciu, apoi cum se potea veni mai bine intr’sjutoriulu acelei sorti, de câtu se fia acolo satele domniei sale in majoritate sî dsa insusi conducatoriulu alegerii. 0droiulu despre crearea cercuriloru de alegere da aici bune prospecte pentru alegerea desmentionatului domnu. Apoi sa ne iesemnamu bine, ca la alegerea acést’a a fostu sî dlu redactoru Cristesî dlu parochu Boiucestu din urma a propusu inca dela inceputu, ca votarea sa fia nominala , ce insa nu s’au priraitu. După ce scrisese acumu totu insulu pre câte o siedu la numele aceluia , pre care cugeta a fi bunu de deputatu, dln Bo iubaga de semn, ca siedulele n’ar fi tocmai uniforme, ci unele su mai mari, altele mai mici , de aceea propune sa se adune deocamdată tóte siedulele scrise sî se se dee volantiloru in mâna altele albe , uniforme sî totu insulu sa scrie numele a dou’a ora. Se face. Cu tote acestea alegatorii românu constanți sî din ecnntiniu resulta , ca alesulu cercului Besînari este binemeritatulu nostru barbatu, dlu protopopu Ioane Hani’a , carele nici nan estiu la loculu ai giii. Dlu Boiu nu-si crede ochitoru, pretinde sa se mai numere odata voturile, inse resultatulu sî a dou’a ora e totu acelasi. Dlu redactoru Cristea, de sî mirenu, a votatu aici cu preoții sî pre joi’a viitóre audîrau, ca va vota in Salisce cu mirenii. Ce sa-i faci, nu totu omului i-e data a fi preotu mirenu !* In credintia ca dlu parochu Boiu si va face din parte-si detori’a falia ca calumniele aceste pline de tendintiele cele mai neciasificabile subscrisulu se restringe numai la cele ce lu privescu, s’ adeca, ca densulu ea unulu carele a ajunsu dimpreună cu P. Boiu mai pre la finisulu votarei, neavendu dreptu de a vota cu preoții, pana ce s’a terminatu votarea a stătu departe de votanti in tind’a bisericei. Subscrisulu dara nu a luatu parte la acésta alegere, ci a fostu numai cu privitoriu si de aceea se provoca ia toti cei ce au fostu de fatia ca sa arate, déca s’au vediutu votându sau amestecându-se in vre-o privintta in alegeri. Pentru ca mai departe sa dispara ori-ce umbra despre vre-o influinitare din partea subscrisului in favorea unui seu altui candidatu , desi cu părere de zeu, data fiindu necessitatu pentru delaturarea oricarei păreri sinistre, se vede sililu a fi asta de indiscreta si a spune mărturisirea propria a unui votanta : „ca alegerea nu estâ după cum a esitu, daca nu succedea sa traga patru votanti din partea contraria ; cu tóte ca după cum va arela protocolulu respectivu majoritatea sî asta a fostu mi se pare numai de dóue voturi. *) Sabiiu 10 Septemvre 1868. N. Cristea. Redactoru. In siedinti’a Universitatiei sasesci de Sambeta 19 Septembre, s’au adusu unu protestu , subscrisu de deputații cercuriloru : Sobitului, Sighisiórei, Brasiovului, Mediasiului, Bistritiei , Sabe aiului, Cincului mare si Nocrichiului. Protestulu e acest’a . Cercurile sasesci au urmatu provocarei din cerculariulu de convocare a dlui Comesu, cu datulu 1 Augustu nr. com, 929—1868, alegendu sî tramitiendu pre deputatii loru pre 15 Septembre la conflussulu natiunalu, ca prin representantii loru sa participe la servarea sî înaintarea intereseloru comune, sî ca sa pună in lucrare drepturile municipale ale natiunei sasesci prin organulu loru legiuitu. Totu deodata insa ele nu au trecutu cu vederea, ca convocarea acést’a s’au facutu intr’unu modu estraordinariu, sî ca in cerculariulu de convocare s’au esprimatu nisce păreri, care dau ansa la o cugetare seriósa si care nu se potu aproba. Cele mai multe cercuri sasesci, socotindu ca in viitoriu s’aru puté trage de aci urmări triste pentru drepturile natiunei sasesci, déca s’aru trece cu vederea procederea acést’a estraordinariu, si déca nu s’aru face o declarare respingetória fatia cu intielesulu cerculariului de convocare, ce stârnesce atât’a ingrijire, — au insarcinatu pre deputații loru, ca in numele loru sa protesteze in siedintia publica a universitatiei sasesci in contr’a tuturoru consecintieloru de feliulu acest’a, la care se pare ca provoca cerculariulu de convocare. In cerculariulu acest’a se spune a priori in moda evidenta, ca se va respinge nu numai competinti’a natiunei, „in direcțiunea politica,“ dara chiaru si opiniunea universitatiei natiunei in privin— ti’a acést’a va fi respinsa. Espunerea acést’a pare s’aru potea privi sî intrebuintă ca o manusia a unui instrumenta, carea se oferesce tocmai din mijloculu natiunei in contr’a autonomiei ei. In cerculariulu citatu se pune mai intâiu in întrebare comapetinti’a universitatiei in direcțiunea amintita , sî după aceea de negânduse mai cu totulu se restringe intr’ atâta, ca „dorintiele p oporatiunei sa se explice sî in privinti’a acest’a“ ca prin consultările ce se voru face in privinti’a acest’a, sa se dea „materiala“ pentru dispositiunile principale ele legelatiunei tierei — „carea sî la reorganisarea relatiuniloru nóstre are sa-si dea intâiu parerea sea decidialare.“ Insa definitiunea acést’a a cercului legalu de activitate a natiunei nu corespunde nici procedurei din trecutu, nici legiloru , după cari e dâriu necontestabilu, ca universitatea natiunala este unu factoru ala legelatiunei in privinti’a afaceriloru interne ale natiunei. Aceea s’au născutu — precum se vede din alocutiunea dlui comesui provisoriu, ce o au trenutu la deschiderea conflussului — din presupunerea aceea, ca dreptulu statului de mai înainte din Transilvani’a s’aru fi denaturatu de totu inca prin legelatiune din a. 1847/8* Se inttelege insa de sine, ca presupunerea acést’a este adeverata numai cu privire la agendele acelea, care cadeau in competitiii’a die’ei traine de mai înainte ; iéra întrebarea despre competinti’a universitatiei nationale nu se tiene de aci. Deci competinti’a acest’a , dela care natiunea nu au renunttatu inca nici odata prin nici unu actu, sufta inca sî astadi neva temata, sî este basata chiaru pre articulu VII. alu legelatiunei tieriloru unguresci din a. 1847/8 , primitu de diel’a Transilvaniei din an. 1847/8 in art. I, asia precum s’au coresu la evenemintele din a. 1867 si anumita in jurnmentulu de încoronare din 8 Iuniu 1867. Prin urmare nu póte fi întrebare despre competinir’a universitatiei natiunale, ci numai despre febulu si modulu, cum va sa-si reforme die ea stările de acum in cercurile municipiului sasescu, luându in considerare tempulu si relatiunile presente ale statului. Déca in cercul abulu de convocare se scote din competitii’a universitatiei nationale punctulu greutatiei pentru reorganisarea politica a scauneloru sî districteloru sasesci, apoi acest a nu e numai o desemnare a constitutiunei municipiului sasescu, carea nu corespunde stârei in care se sustiene dreptulu, ci e chiaru numai in desi o îngustare putîmu duratare a acelei’a. Dreptu aceea ne radicamu vocea nóstra in contr’a opiniuniloru sî tendiniieloru acestor’a din amintitulu circulariu din 1 Augustu a. c. nr. com. 929, sî in numele acelor’a, cari ne-au tramisa, protestamu protocolarminte stătu in contr’a acelor’a câtu s’ nu contr’a tuturoru consecintieloru, care póte s’aru putea trage cumva din cerculariulu acest’a spre daun’a constitutiunei municipiului sasescu. Protestulu acest’a este espressiunea ingrijiriloru si temeriloru, ce s’au sfernitu in privinti a acest’a in scaunele si districtele sasesci, care temeri sî ingrijiri nu e acomodata a le rădică alocuțiunea dlui Comesu, ce o au trenutu la deschiderea conflussului acestui’a. *) Onor. Reda Federatiunei este poftită a reproduce dechlaratiunea acest’a. Corespundintie: „ Onorate Domnule Redactoru! Binev«ra>ce a da locu acestui comunicatu sinceru, ce-lu facu la dorinti’a mai multoru din elevu sî mireni , despre alegerea deputatiloru congresuali bisericesci din cerculu de alegere alu X pentru preoți in Olpretu si XVI a celui mirenescu la Calat’a mare, urmatu in ordinaliunea cons. dto 12 Aug. a. c. nr. 795 pentru congresulu bisericescu natiunalu românu ce se va trenea in 16 Sept. 1868 Ia metropolis gr. or. din Sabiiu. — Intâi’a data amu fostu norocosu a participă la atari adunări unice in feliulu loru sî pre lângă unele observări, cu deosebire luate sî la protocolu in adunarea dela Olpretu , lucruru au decursu spre onorea participantiloru sî caracteristic’a loru. — Astă pre bas’a susu memoratului cerculariu consistorialu inca de tempuriu in ajunulu dilei 2/14 Sept. a. c. era unu numeru frumosu din elevu adunați in Olpretu. Numai decâtu s’a tienutu o siedinica preliminaria in preser’a dilei acestei’a, unde s’a presiptu intr’altele a se tiene dimineti’a la 6 ore cultulu divinu cu chiamarea Duhhului santu etc. La finealtei Liturgii tiner’a preoțime împreuna cu cei’a-lalti au intonata : „Pre stăpânului etc. urmandui Imnele: „Nu Te teme turma mica“ si „Bata din’a cea dorita“ care au uimita pre Creștinii adunați in biserica. După o cuventare a masuraturilei se prefige terminulu 9% ore a. m. spre Congregare la actulu alegerei, la care sa invită prin o deputatiune de doi si sa primi intre strigări entusiastice, sa traiasca P. Prot. sî Comisariu Consistoriale Petru Rosic’a ocupandu locuru presidiale prin o cuventare bine nimerita In scopulu adunarei nóstre, enumera suferintiele bisericei sî clerului nostru, luptele sî faligele cele multe ale Archiepiscopului si Mitropolitului Andreiu Baronu de Siaguna precum si indurarea Maiestatica si dreptatea dreptului, prin carea ni se redede in posessiune, ce amu fostu perdutu, Metropoli’a nóstra, la care intréga adunare erupsa in necurmate urari de bucuria „sa traiasca Maiestatea Sea Imperatulu Franciscu Iosifu lulu sa traiasca Escelenti’a Sea Archiepisco-